Studenţi la diverse specializări stau cuminţi în bănci şi aşteaptă... E vineri seară, început de weekend şi prilej de petrecere. La Casa Studenţilor din Bucureşti, mulţi tineri. De ce? Răspunsul aveam să-l aflu în scurt timp o dată ce m-am decis să trec pragul "Porţii către Japonia"...
Paşii mă poartă preţ de o oră şi jumătate spre o lume de vis. O lume dominată de culoare, de tradiţiile vestimentare ale japonezilor antrenate de dans şi de muzică. O seară japoneză la Casa Studenţilor - o iniţiativă se pare urmată şi de alte happening-uri de acest fel.Seara japoneză a debutat cu o vizionare de Nuntă Shinto şi a continuat cu un dans tradiţional (Nihond Buyo). Desigur, un moment aşteptat de toţi cei prezenţi a fost demonstraţia de îmbrăcare a unui kimono.
Momentul nu s-a lăsat îndelung aşteptat. Astfel, am aflat că yukata şi kimonoul sunt hainele japoneze tradiţionale. Kimonoul este făcut din mătase şi este de obicei foarte scump. În zilele noastre, el se poartă la ocazii tradiţionale, cum ar fi funeralii, nunţi sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul în ţinuta zilnică. Pentru a îmbrăca un kimono este nevoie de anumiţi paşi, deoarece o asemenea "vestimentaţie" solicită o coafură adecvată, pantofi tradiţionali, şosete, lenjerie intimă şi o gentuţă pentru femei!
ANOTIMPURI
Mai întâi se îmbracă şosetele (tabi), apoi lenjeria de sus (hanjuban) şi cea de jos (susoyoke), apoi kimonoul de dedesubt (nagajuban) care se leagă cu o centură lată (datemaki). Nagajuban are un guler (han'eri) de obicei alb, care trebuie să se vadă cam 2 cm deasupra kimonoului purtat pe deasupra. Partea stângă a kimonoului se pune peste partea dreaptă în faţă. Cele două părţi se leagă cu o centură lungă (obi), care este accesoriul principal decorativ şi practic al kimonoului. Cel mai obişnuit tip de obi, Nagoya obi, este din mătase sau bumbac, decorat prin ţesut sau vopsit, lungimea fiind de circa 3-4 m, cu lăţimea de circa 30 cm. Se leagă la spate cu o fundă de formă pătrată.
Femeile din Japonia aleg kimonourile şi în funcţie de anotimp. Astfel, primăvara poartă kimonouri în culori vii cu broderii florale (sunt denumite yukata) din bumbac, iar toamna kimonouri în nuanţe ceva mai închise şi cu imprimeuri specifice sezonului. Iarna, cele mai căutate sunt kimonourile imprimate cu frunze de bambus, muguri de pin sau trandafiri înfloriţi. Se spune că aceste motive aduc noroc şi prosperitate celui care le poartă.
Un kimono standard măsoară puţin peste un metru şi jumătate în lungime, iar mânecile - aproximativ 63 de centimetri. O bucată de material de 9 metri lungime şi 30 de centimetri lăţime este suficientă pentru confecţionarea unui kimono, indiferent dacă acesta este pentru femei sau bărbaţi.
Kimonoul este format din opt bucăţi de material. Ceea ce-l face diferit este faptul că nu are nasturi, fermoare. Mânecile se foloseau drept buzunare. Nu se spală la maşină, se curăţă. Îmbrăcarea variază de la câteva minute la 20-30 şi de multe ori necesită... ajutor!
Demonstraţia de îmbrăcare a kimonoului a solicitat din plin atenţia publicului. Desigur, n-au lipsit nici momentele de muzică tradiţională: Yumiko Matsumoto la shamisen şi koto (tobă). Au urmat alte parade ale kimonourilor: de primăvară, toamnă şi iarnă. O iniţiativă care, se pare, a fost pe placul publicului tânăr, care a aplaudat, a fredonat şi, nu în ultimul rând, a plecat acasă cu numele scris în japoneză!