Curtea Supremă nu crede în ADN

Motivarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de achitare în cazul dublului asasinat comis în decembrie 2004, la Braşov, a fost gata abia după 4 luni de la pronunţarea verdictului. Concluzia celor 48 de pagini asumate de complet - judecătorii nu au luat în consideraţie toate probele existente în dosar.

În seara zilei de 6 decembrie 2004, două femei, angajate ale farmaciei "Thea" din Braşov, au fost împuşcate mortal în cap, din spate, după ce asasinul le-a obligat să îngenuncheze. În mai 2005, prin rechizitoriul întocmit de DIICOT Braşov, Alexandru Diaconescu a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie.

Inculpatul a fost achitat de Tribunalul Braşov şi, apoi, de Curtea de Apel Braşov. În pofida noilor probe depuse ulterior de acuzare la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) dă acelaşi verdict. La 25 noiembrie 2008 (şedinţa publică a ÎCCJ avusese loc la data de 29 octombrie 2008, însă instanţa a precizat că a avut nevoie de timp pentru a delibera), Alexandru Diaconescu este achitat. Definitiv.

Deşi Codul de procedură penală, prin art. 310, alin.2, prevede că "hotărârea se redactează în cel mult 20 de zile de la pronunţare", motivarea deciziei în acest caz a fost gata abia acum, la 4 luni şi jumătate de la pronunţarea ei.

"Pentru că judecătorii au foarte multe dosare în lucru", ni se va replica. Din informaţiile pe care le avem, motivarea de faţă a făcut însă, de câteva ori, traseul judecător - grefier (maşină) - judecător.

Preşedinta completului a vrut să se asigure, probabil, că textul redactat este impecabil. Însă numai Dumnezeu e perfect.

MARTORII BUNI ŞI MARTORII RĂI
Completul de la ÎCCJ care a dispus achitarea lui Alexandru Diaconescu a fost format din: Georgeta Barbălată (Preşedinte), Iuliana Popescu şi Nicu Jidovu (Judecători). În motivarea finalizată la 9 aprilie 2009, completul, justificând decizia luată, analizează dosarul şi (teoretic) fiecare probă în parte. La început, sunt enumeraţi martorii cu identitate protejată (ai acuzării) şi martorii apărării, cu rezumate, succinte, dar la obiect, ale declaraţiilor date în faza de urmărire penală.

Apoi, în faza de judecată, martorii propuşi de acuzare şi, din nou, cei ai apărării, care susţin că la data de 6 decembrie 2004, la ora comiterii crimei, Alexandru Diaconescu se afla într-un internet-cafe din Bucureşti. La fila 22 a Motivării, comentând declaraţiile din dosar ale martorului "Coco" (martor cu identitate protejată, care susţinea că la 6 decembrie 2004 l-a întâlnit pe Diaconescu în uşa farmaciei din Braşov), completul ÎCCJ subliniază:

"Pe de altă parte, obiectele de îmbrăcăminte descrise ca fiind purtate de acel bărbat nu corespund cu ale inculpatului: «geaca pe care o purta acel bărbat era lungă peste genunchi», bufantă, o geacă de iarnă groasă; din relatările martorilor apropiaţi ai inculpatului rezultă că în perioada 04-06 decembrie 2004, inculpatul a fost văzut purtând aceleaşi obiecte vestimentare, respectiv: geacă vişinie, blugi, adidaşi cu inscripţia Nike negri".

Din acest punct al motivării, pentru a nu ne mai bate capul cu probleme de genul fals/adevărat, noi, cititorii ei, ne vom raporta, aşa cum ne indică onorata ÎCCJ, la declaraţiile unor martori, pentru a verifica credibilitatea celorlalţi. Respectiv, a martorilor care susţin acuzarea şi care revin, în dosar, asupra declaraţiilor făcute în faza de urmărire penală. Pentru că e omeneşte să uiţi şi să te îndoieşti. În opinia ÎCCJ, ezitările martorilor înseamnă decredibilizarea lor.

E o zonă în care te poţi juca cu interpretările şi cu subiectivismul... Însă, atunci când vine vorba de probe ştiinţifice, totul se reduce la matematică.

DESPRE ADN, NEGRU PE ALB
Autorul dublului asasinat de la farmacia din Braşov a lăsat la faţa locului dovezi care duc înspre el: microurme de celule epiteliale remanente (particule microscopice de piele moartă care rămân pe orice suprafaţă atinsă). În limbajul specialiştilor, aceste urme poartă numele de "ADN de contact". Probele judiciare ce conţin "ADN de contact" sunt, în mod obiectiv, o bună sursă pentru obţinerea unui profil genetic în scop de identificare.



Judecătorii ÎCCJ, analizând (doar) o parte din rapoartele de expertiză ADN depuse la dosar, subliniază caracterul concluziilor: de neconcludenţă şi de probabilitate. "Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluţie de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât inculpatul Diaconescu Emil Alexandru să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă şi nu poate fi înlăturată", se arată în pagina 29 a Motivării.

Probabilitatea putea fi înlăturată prin simpla lecturare a ultimei probe depuse la dosar: actul emis la 3.07.2008 de Laboratorul de Genetică din INML, cu explicaţii lămuritoare referitoare la concluziile formulate în Raportul de Expertiză Medico Legală - Examen ADN nr. A15/1260/2005.

"Profilul ADN aparţinând numitului Diaconescu Emil Alexandru s-a regăsit în majoritatea mixturilor de ADN identificate şi analizate, caracterele genetice, atât cele autozomale, cât şi cele specifice cromozomului Y, fiind evidenţiate fie complet, fie parţial pe corpurile delicte de la faţa locului (suportul de hârtie plastifiat al programului de funcţionare al farmaciei, cutia din plastic de depozitare a banilor proveniţi din încasări şi mânerul uşii de acces în laboratorul farmaciei)", se precizează foarte clar în document. În plus, "profil cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale persoanei investigate".

În Motivarea deciziei de achitare, ÎCCJ nu pomeneşte nimic despre acest document emis de INML...

REABILITAREA MARTORULUI "COCO"
Pomeneşte în schimb de geaca pe care s-au găsit factori secundari ai împuşcăturii. În Motivare, la pag.29: "pe mâneca dreaptă a hainei din material impermeabil, de culoare maron, ridicată din locuinţa inculpatului, s-au pus în evidenţă factori suplimentari ai împuşcăturii (bariu, cupru, plumb, ioni azotit şi azotat), însă pe acest din urmă obiect de îmbrăcăminte nu s-au descoperit urme de aluminiu ca pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, care să ateste faptul că factorii secundari de pe haina inculpatului ar proveni de la o tragere cu armă artizanală, aşa cum s-a constatat cu hainele victimelor".

Şi, chiar dacă s-ar fi găsit urmele de aluminiu reclamate lipsă, "aceste expertize criminalistice nu pot conduce automat la concluzia că inculpatul ar fi săvârşit faptele din actul de sesizare, deoarece celelalte mijloace de probă relevă elemente care vin în contradicţie cu aceste expertize (...); este evident că geaca ridicată din locuinţa inculpatului, pe care s-au descoperit factori secundari ai împuşcăturii (fila 159 dosar de urmărire penală) nu seamănă deloc cu geaca groasă, pufoaică, lungă până la genunchi, aşa cum purta bărbatul ce a ieşit din farmacie imediat după comiterea faptelor şi care s-a întâlnit cu martorul «Coco»".



Şi, uite-aşa, mărturia lui "Coco", făcută praf la pagina 22 a Motivării, devine adevăr absolut peste şapte pagini. Nu mai ţine de probabilitate, ţine de logică! Aşadar, martorul "Coco" minte când vorbeşte de pufoaică, pentru că martorii apărării susţin că inculpatul purta în acea zi o geacă vişinie, dar tot el are dreptate cu pufoaica, atunci când pe geaca maron ridicată din locuinţa inculpatului sunt găsite urme provenite de la împuşcături...

Grăbită să rezolve problema gecii maron, instanţa ÎCCJ omite, voit sau involuntar, o altă probă, extrem de importantă. Menţionată în Rechizitoriul DIICOT: "din raportul de expertiză biocriminalistică ADN nr.99408/8.03.2005 întocmit de Institutul de Criminalistică din IGPR rezultă că pe haina impermeabilă de culoare maron menţionată (...) au fost evidenţiate microurme de celule epiteliale remanente în urma contactului cu persoana care a purtat-o (...) de sex masculin, al cărui profil genetic corespunde exact profilului genetic al inculpatului Diaconescu Emil Alexandru".

AMĂNUNTE "IRELEVANTE"
Restul, sunt amănunte. Interpretabile. "Nu în ultimul rând, s-a arătat că nici varianta pe care a încercat să o acrediteze inculpatul Diaconescu Emil Alexandru, familia sa şi prietenii săi (ce au fost audiaţi în calitate de martori), respectiv modul în care inculpatul şi-a petrecut timpul în perioada 4-6 decembrie 2004, nu apare ca fiind în deplină concordanţă cu realitatea", se scrie în Motivare, la paginile 41-42.

"Există numeroase contradicţii între declaraţiile succesive ale inculpatului şi cele ale martorilor propuşi de acesta, precum şi între declaraţiile martorilor. (...) Inculpatul a declarat în repetate rânduri (inclusiv în declaraţia dată la curtea de apel) că, la data de 6.12.2004, a petrecut o anumită perioadă de timp, alături de alte persoane şi cu martorii Sultan Mihnea şi Bălan Florin Cristian. Or, cei doi martori au declarat în cursul urmăririi penale că nu s-au întâlnit cu inculpatul în ziua respectivă. Chiar dacă în faţa instanţei martorii menţionaţi au revenit şi au susţinut varianta inculpatului, aceste din urmă declaraţii au fost înlăturate de tribunal. Aşa-dar, s-a concluzionat că declaraţiile inculpatului sunt în mod evident parţial nesincere, însă acest fapt nu este suficient pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare a acestuia".

Coroborăm? Doar cu ce scrie la pag. 45, unde se subliniază "faptul că Diaconescu Emil Alexandru a fost inconsecvent în declaraţiile date în faţa organelor judiciare este irelevant întrucât, conform art.66, alin.1 Cod procedură penală «inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia»."

Diaconescu a fost achitat. Dublul asasinat din Braşov a rămas cu Autor Necunoscut. În martie 2008, Jurnalul Naţional publica un serial despre acest caz, atrăgând atenţia asupra breşelor existente în acuzare. Aşa cum astăzi scriem despre vulnerabilităţile din motivarea deciziei prin care Diaconescu a fost achitat. Nu e treaba jurnalistului să dea verdicte asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unui inculpat. Rolul nostru e să verificăm corectitudinea jocului. Şi să atragem atenţa ori de câte ori observăm că vreuna din părţi joacă la ceacealma...

Citiţi aici rechizitoriul DIICOT Braşov
Citiţi aici ultimul document redactat de INML
Citiţi aici motivarea ICCJ

"Investigaţiile de genetică judiciară, conduse pe probe conţinând ADN de contact, au condus în multe cazuri la rezolvarea cu succes a unor anchete judiciare, printre care se numără şi asasinatul comis asupra fostului ministru de Externe al Suediei, Anna Lindh. Astfel, este dovedit faptul că rezultatele testărilor ADN sunt larg acceptate de către instantele internationale, dacă aceste expertize ştiintifice respectă standardele de analiză şi recomandările forurilor ştiinţifice din domeniu"
dr Ligia Bărbării, Medic Primar LegistCoordonator Laborator Genetică INML