x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dan Grigore: Colindele erau cadourile mele

0
Autor: Daniela Titire 24 Dec 2008 - 00:00
Dan Grigore: Colindele erau cadourile mele


Pianistul Dan Grigore îşi aminteşte cu nostalgie de anii copilăriei când pleca să colinde, de momentele în care bradul de Crăciun era frumos împodobit, de pregătirile care se făceau în casă, de obiceiurile şi tradiţiile care se păstrau cu sfinţenie.



Dan Grigore a copilărit în zona Dealul Spirii, între Şcoala de Război, actuala Academie Militară şi Calea 13 Septembrie, cartierul Ghencea. "Eram într-o perioadă imediat după venirea comuniştilor, când încă rămăseseră obiceiuri şi tradiţii, viaţă comunitară şi sentimentul de apartenenţă. Aici obiceiurile de Crăciun erau cât se poate de clare, chiar dacă noi trăiam pe aceeaşi stradă cu sectoristul care făcea pe zbirul cartierului şi băga lumea în sperieţi, se mai făceau arestări şi veneau noaptea câte două-trei gealaţi cu haine de piele, mai umflau pe cineva şi cam toate familiile aveau parte de drame din astea. Totuşi, noi, copiii, circulam şi mi-aduc aminte că am fost şi eu cu colegi de-ai mei de şcoală primară, umblam din casă în casă cu Steaua, cântam colinde, oamenii ne primeau, ne dădeau ce aveau ei pe acolo un covrig, un măr, nuci, cozonaci". Făceau asta din toată inima şi era un obicei care nici nu se discuta; pur şi simplu aşa era. "Asta era atmosfera în anii aceia. Încă mai venea preotul şi mai sfinţea casele, mai făcea slujbe în perioada Crăciunului, de Bobotează. Apoi un alt obicei, care nu cred că se mai păstrează astăzi, era acel moment extraordinar în care copilul era dus la biserica din cartier şi primea sfânta împărtăşanie. Şi am trăit acest moment extrem de înălţător pentru mine, doar că eram foarte mic şi îmi era frică de preot că era un domn foarte bătrân. Celălalt părinte era mult mai tânăr şi de el îmi plăcea. Fata părintelui Stănciulescu, cel mai tânăr, este acum violonistă în Orchestra Radio şi când avem concerte ne mai întâlnim. Iar preotul bătrân de care eu mă speriam se numea Bărbieru, el mi-a dat prima împărtăşanie cu linguriţa. Asta era indiferent de distanţa străzilor pe care umblam de la a câta stradă veneau
colindătorii, noi aveam sentimentul apartenenţei la acelaşi mare cartier care era de fapt parohia acestei biserici, biserica Drumul Sării, care mai există şi astăzi la intersecţia Răzoare, era un cartier modest de aşa zise locuinţe ieftine, case făcute pentru tinere perechi", îşi aminteşte pianistul.

LUMINI ŞI UMBRE
Încet-încet atmosfera s-a stricat, s-a pervertit şi Sărbătorile de iarnă n-au mai fost atât de curate şi frumoase ca-n primii ani ai copilăriei. "Toate acestea se desfăşurau în paralel. Eu aveam membri ai familiei părinţilor mei care erau închişi în puşcărie, făceau închisoare politică, dar în acelaşi timp aceste obiceiuri, aceste credinţe încă supravieţuiau. Toate aceste reflexe spirituale şi sociale în consecinţă încă nu pieriseră. Mai târziu n-au mai funcţionat, cel puţin acolo, în cartierul meu şi îmi închipui că şi în marile cartiere cu blocuri. În schimb, au apărut nişte parodii lucrative prin tramvaie, prin metrou, tot felul de grupuri-grupuleţe constituite din diverse «patimi» mai puţin celeste, care nu mai ştiu bine aceste colinde".  

Capitolul colinde este unul aparte pentru Maestru. "Colindele pe care le cântam noi erau foarte frumoase. Aveam pian în casă. Părinţii mei au crescut şi o fată săsoaică, Hanny, dintr-un sat din Ardeal de pe lângă Mediaş, care era puţin mai mare decât mine. Am învăţat de la ea (nu am învăţat germană, ceea ce a fost foarte rău), cântece germane, colinde nemţeşti, în modul cel mai spontan. Şi asta s-a întâmplat şi cu băiatul nostru. Când ne strângem în jurul pianului, cântăm şi colindele germane".

În casa Maestrului se făceau multe pregătiri. "Mama făcea cozonaci. Era o «luptă» extraordinară, era un spectacol. Copil fiind, mă uitam cum mama bătea coca aia nemaipomenită. Îi punea în forme, se umflau, îi punea în cuptor adevărat, cu lemne, şi era o luptă formidabilă ca aceste bunătăţi să-şi capete forma rumenă care ne bucura pe toţi. Se făceau foarte mulţi cozonaci atunci – în forme mici, în forme mari – erau tot soiul de cozonaci şi asta era una dintre extraordinarele bucurii ale acestei sărbători". Dar cele mai importante momente erau aprinderea pomului, colindele, clipele din noaptea Crăciunului, şi toată acea atmosferă de basm. "Cred că pentru un om este una dintre bogăţiile vieţii lui să aibă asemenea amintiri. Mi-e greu să cred că oameni care nu au trăit asemenea momente pot fi atât de fericiţi ca mine. Mi se pare o bogăţie care nu poate fi luată. Puteau fi copii mai bogaţi decât eram eu – eram destul de sărac, aveam jucării de lemn, câteva, dar toată această forfotă de viaţă spirituală, acele posibilităţi ale copilăriei care sunt foarte amestecate: copilul este şi un mic sfânt şi un mic drac, este şi un pur, dar şi tentat de tot felul de giumbuşlucării. În el sunt foarte multe drumuri care încă n-au fost alese sau stau să fie bătute şi încă nu e nimic clarificat. Dar faptul că exista toată această atmosferă în familie era extraordinar. Bunicul meu, care cânta la vioară şi spunea poveşti, o mulţime întreagă de amănunte ale vieţii, atunci nu erau prea clare, nu spuneau mare lucru, dar probabil în perspectiva trecutului deja capătă o anumită valoare. Era frumos, era o epocă, aşa, cu relele ei şi cu monstruozităţile ei, totuşi în colţişorul acela care era familia mea, atâta cât mai era din ea, că unii erau deja închişi, totuşi şi-a păstrat farmecul şi puterea de iradiere şi de a chema către bine şi către frumos. Cadourile erau simple, puţine, dar sigur că îmi făceau plăcere. Cel mai pregnant lucru era bucuria de a cânta colindele, la un loc cele româneşti cu cele nemţeşti, nu făceam nici o distincţie, era un ecumenism avant la lettre. Erau cântece de bucurie, de slavă a Crăciunului, a acestui moment extraordinar şi nu conta că unele erau ale catolicilor şi altele ale ortodocşilor nu avea nici un fel de importanţă". Mai târziu, când a mai umblat prin lume şi a mai comunicat cu prieteni din Germania sau Austria şi le-a cântat diverse colinde de-ale lor au rămas "mască", au rămas foarte uimiţi că le ştia. Pentru că în casă se cântau de Crăciun la un loc aceste colinde. "Desigur că era o familie instruită, tatăl meu îşi făcuse studiile la Paris, era un ofiţer de elită, bunicul meu fusese director de şcoală, aveau preocupări intelectuale. Eu sigur că de mic copil am avut reflexul bibliotecii, al cititului, al curiozităţii de a afla, de a cerceta, sigur că şi muzica a contribuit enorm la lucrul ăsta. Şi revin prin muzică la aceste bijuterii care sunt micile colinde şi puterea lor de a ne vorbi şi îmbogăţi. Colindele erau cadourile mele către ai mei şi către lumea înconjurătoare, dar erau şi cadouri pentru mine, pentru că eu eram singurul care le putea cânta. Dar făceam şi scrisori sau desene colorate pe care le dăruiam.  Pe urmă aveam un alt obicei. Îmi plăcea foarte mult teatrul şi dădeam tot felul de reprezentaţii teatrale. Mă băgam sub masă şi vindeam bilete tuturor musafirilor care veneau în casă după care îi terorizam ţinându-i la câte un spectacol. Ştiam pe de rost «O scrisoare pierdută», vizionată la Teatrul Naţional şi invitam musafirii să le joc eu toate personajele. Această năzdrăvănie era destul de greu de suportat, le mai vindeam şi bilete, dar această plăcere de a merge la teatru a rămas", spune Maestrul.

MAGIA CRĂCIUNULUI
Crăciunul e un lucru foarte frumos, dar o dată cu progresul, multe din frumuseţi se pierd. Multe din lucrurile magice care te pot emoţiona, te pot impresiona, te pot marca sunt şterse şi sunt înlocuite de altele mai spectaculoase, mai luxoase, dar poate mai puţin substanţiale, capabile să te emoţioneze. "Cred că pentru fiecare generaţie lucrurile îşi au valoarea lor şi semnificaţia lor. Eu sunt fericit şi n-aş schimba biletul de loterie al vieţii pe care  l-am tras. Au fost momente teribile, dramatice, care au fost lecţii de viaţă şi nişte probe de putere de caracter, de rezistenţă la rău. Pot spune că am trăit clipe bogate şi frumoase. Pentru fiecare, lucrurile sunt irepetabile. Bucuriile mici pe care le-ai trăit sau mari pe care le-ai avut legate de asemenea momente mari ale existenţei omeneşti sunt un tezaur de necuantificat".

"Cred că pentru un om este una dintre bogăţiile vieţii lui să aibă asemenea amintiri. Mi-e greu să cred că oameni care nu au trăit asemenea momente pot fi atât de fericiţi ca mine. Mi se pare o bogăţie care nu poate fi luată. "
Dan Grigore, pianist

"Cred că pentru fiecare generaţie lucrurile îşi au valoarea lor şi semnificaţia lor. Eu sunt fericit şi n-aş schimba biletul de loterie al vieţii pe care  l-am tras. Au fost momente teribile, dramatice, care au fost lecţii de viaţă şi nişte probe de putere de caracter, de rezistenţă la rău. Pot spune că am trăit clipe bogate şi frumoase."
Dan Grigore, pianist
Citeşte mai multe despre:   special,   cred,   colinde

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Magdalena Popa Buluc, în dialog cu Constantin Chiriac, directorul FITS: ​​​​​​​“Puterea de a crede ne dă liniștea și bucuria că putem să fim în mijlocul celor mai mari încercări, cu zâmbetul pe buze”

Magdalena Popa Buluc, în dialog cu Constantin Chiriac, directorul FITS: ​​​​​​​“Puterea de a crede ne dă liniștea și bucuria că putem să fim în mijlocul celor mai mari încercări, cu zâmbetul pe buze”
 Anul acesta, cu siguranță, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ne vor lipsi spectacolele de stradă, jocurile de artificii, spectacolele de teatru, de dans, muzica, voia bună, aplauzele și, mai...

Oamenii lui Băsescu din administrația bucureșteană s-au reunit în afaceri, la vreme de criză

Oamenii lui Băsescu din administrația bucureșteană s-au reunit în afaceri, la vreme de criză
Galerie Foto Familia Videanu s-a conectat, în plină stare de urgență generată de criza din sănătate, cu apropiații fostului edil de la sectorul 3 Liviu Negoiță. Liantul care unește, în anul 2020, zona de business a celor ...

Tragedia aviatică din Apuseni. Mii și mii de fapte bune, în numele Aurei Ion

Tragedia aviatică din Apuseni. Mii și mii de fapte bune, în numele Aurei Ion
Galerie Foto Sora Aurei Ion a luat o decizie radicală la șase ani după tragedia aviatică din Apuseni. Plecată de 11 ani din țară, în Marea Britanie, Mariana Ciucă se întoarce acasă, unde și-a făcut deja o nouă familie:...

Prima zi de libertate. Terasele revin la viață

Prima zi de libertate. Terasele revin la viață
Galerie Foto Bucureștenii încep să revină la vechiul lor obicei, acela de a ieși cu familia și de a se întâlni cu prietenii, ca să bea o bere sau un suc. Și ca să mai discute ce se întâmplă pe lume, cu aerul lor,...

Relaxarea” de la terase și de pe plaje înseamnă monitorizare totală a cetățenilor

Relaxarea” de la terase și de pe plaje înseamnă monitorizare totală a cetățenilor
Măsurile de relaxare, intrate, de ieri, în vigoare, pentru frecventarea teraselor și a plajelor de pe litoral impun, în fapt, o serie de obligații, atât din partea agenților economici care operează respectivele...

DOCUMENT: CNSAS atestă că sursa „Traian”, care turna la Securitate, este fostul președinte Băsescu

DOCUMENT: CNSAS atestă că sursa „Traian”, care turna la Securitate, este fostul președinte Băsescu
Galerie Foto Omul de afaceri George Pădure, urmărit, în vara anului 1989, de o sursă pe nume „Traian” și turnat la Securitate, a primit, în 20 mai 2020, un document din partea Colegiului CNSAS în care scrie negru pe alb c

Intestinul iritabil se întâlneşte mai ales la tineri

Intestinul iritabil se întâlneşte mai ales la tineri
Paleta bolilor aparatului digestiv este largă, iar cei care consideră că sistemul digestiv ar fi de rangul doi se înşală. În sistemul digestiv au loc procese atât de numeroase, de rafinate, încât medicina a...

Emil Boc combate, la Cluj-Napoca, pandemia cu instalații de iluminat festiv de 900.000 de euro

Emil Boc combate, la Cluj-Napoca, pandemia cu instalații de iluminat festiv de 900.000 de euro
Galerie Foto În plină stare de alertă, la finalul a două luni de stare de urgență, în care multe companii private au fost nevoite să-și suspende activitatea, măsură generatoare de șomaj tehnic sau chiar de șomaj...

Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur

Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur
Înainte ca Bucureștiul să se extindă la nivelul la care a ajuns astăzi, zona Lacului Văcărești reprezenta o margine neinteresantă și lipsită de importanță pentru Ceaușescu. Faptul că acolo erau câteva...

Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban

Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban
Galerie Foto După ce, în plină stare de urgență, Primăria Municipiului Timișoara a contractat lucrări de proiectare și construire a unei fântâni arteziene, în plină stare de alertă, aceeași instituție condusă de...

Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România

Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România
Galerie Foto Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan, desființează, cu argumente logice, juridice și constituționale, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului,...

„Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure

„Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure
Galerie Foto Documente incendiare sunt scoase la lumină cu privire la notele informative scrise de Traian Băsescu și ajunse la Securitate, la 31 de ani de la întocmirea lor. O astfel de notă informativă, semnată de sursa...
Serviciul de email marketing furnizat de