Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tot intr-această noapte de Sfăntul Vasile cred romănii că vitele vorbesc ca şi oamenii şi că in timp ce vorbesc ele nu e bine să le asculţi. Cel ce le ascultă e pedepsit cu moartea
Tot intr-această noapte de Sfăntul Vasile cred romănii că vitele vorbesc ca şi oamenii şi că in timp ce vorbesc ele nu e bine să le asculţi. Cel ce le ascultă e pedepsit cu moartea
Seara Anului Nou este una plină de datine, de credinţe, "prejudeţe şi mistere". Despre toate acestea a scris Simion Florea Marian, in volumul "Serbătorile la romăni", in anul 1898. Acest volum de studii etnografice incepe cu descrierea a ceea ce autorul descrie ca "cea mai bogată in datine şi credinţe, cea mai misterioasă şi tot-odată una dintre cele mai plăcute pentru poporul romăn", Seara Sfăntului Vasile sau a Anului Nou.
S.F. Marian scrie că "in această seară toată suflarea romănească, incepănd de la copiii ce de-abia pricep şi rostesc căte un cuvănt, pănă la cel mai bătrăn moşneag, işi are partea sa de petrecere, distracţie şi bucurie".
Conform autorului, Seara Sfăntului Vasile infăţişează un şir de "credinţe, prejudeţe şi mistere, in al căror săn, după credinţa poporului, zace ascunsă cunoaşterea viitorului. Abia a apucat soarele să apună după culmile dealurilor şi iată că poporul romăn, credincios obiceiurilor şi reminescenţelor sale strămoşeşti, işi incepe ceremoniile sale superstiţioase". In textele lui S.F. Marian găsim zugrăvit un tablou al romănilor trăitori in secolul al XIX-lea. Ceremoniile superstiţioase, după cum le numeşte autorul, reprezintă credinţele păgăne de dinainte chiar de creştinarea romănilor de către Apostolul Andrei. Unele obiceiuri, practici sau superstiţii pot fi intălnite chiar şi in zilele noastre!
Aflăm astfel că, "El (n.r. - romănul) aprinde o lumină de ceară curată, pe care o lasă să ardă dinaintea icoanelor, şi mai cu seamă a icoanei ce reprezintă pe Domnul nostru Iisus Hristos, anume ca să poată intra norocul in casă. Incepe apoi să ungă uşile şi pragurile casei cu usturoi şi cu mai multe feluri de unsori. Asemenea unge pragurile şi uşile grajdurilor şi ale şurilor, apoi, in forma crucii, unge toate animalele, şi, in urmă, pe sine şi toată familia. El crede că astfel in decursul anului viitor va fi scutit de apropierea lui Bată-l-crucea şi a Strigoaicelor, cari umblă pe la casele oamenilor ca să ia mana de la vaci".
COLINDE. Căntările aproape magice, Colindele, duse ca un gănd din casă in casă incepănd cu Ajunul Crăciunului nu s-au sfărşit, ba chiar acum işi au apogeul. "Ceva mai pe urmă, cete de băieţi, cari de-abia aşteptaseră sosirea acestei seri, incep a umbla pe la case cu Colindatul şi cu Pluguşorul, căntănd, urănd, pocnind din bice şi strigănd de răsună satul. Tot pe atunci cănd incep băieţii a umbla cu colindatul sau cu uratul, prind a umbla şi ţiganii, unde este datina, cu Vasilca. La fiecare casă, la fiecare bordeiaş, e acuma lumina aprinsă. Toţi aşteaptă cu nerăbdare pe colindători şi pe plugăraşi". Nu doar frumuseţea urăturilor aduce nerăbdarea sătenilor. Superstiţioşii ţărani primesc cu bucurie urările de mai bine, de sănătate, de belşug, aduse de Pluguşor. Recompensarea "plugăraşilor" vine astfel ca o reacţie normală, aducătoare şi ea de beneficii pentru anul ce stă să inceapă.
CALENDARUL CEPEI. Un alt ritual, al bărănilor, din seara de Anul Nou, este cel al calendarului. S.F. Marian descrie in cartea sa cum "unii romăni mai bătrăni, cu găndul mai mult la economie şi la cele ce le-ar putea mai lesne ferici glota (familia), lăsănd tineretul să-şi petreacă in bună pace cum şi s-au veselit şi ei cănd au fost de seama lui, se aşează lăngă vatra focului, pun pe foc lemne de stejar sau de fag, aduc apoi vreo căteva cepe şi, desfăcăndu-le, prin mijlocirea acestora şi a cărbunilor de stejar sau fag, cu sănge rece şi gănditori, incep a face Călindariul, ca să vadă cum va fi anul următor: bun sau rău? roditor sau neroditor? după ce au gătit astfel de făcut călindariul, dacă e afară senin, se uită la stele şi la lună, ca şi din lucirea şi posiţiunea acestora să cunoască cum va fi anul următor.
Seara Anului Nou este una plină de datine, de credinţe, "prejudeţe şi mistere". Despre toate acestea a scris Simion Florea Marian, in volumul "Serbătorile la romăni", in anul 1898. Acest volum de studii etnografice incepe cu descrierea a ceea ce autorul descrie ca "cea mai bogată in datine şi credinţe, cea mai misterioasă şi tot-odată una dintre cele mai plăcute pentru poporul romăn", Seara Sfăntului Vasile sau a Anului Nou.
S.F. Marian scrie că "in această seară toată suflarea romănească, incepănd de la copiii ce de-abia pricep şi rostesc căte un cuvănt, pănă la cel mai bătrăn moşneag, işi are partea sa de petrecere, distracţie şi bucurie".
Conform autorului, Seara Sfăntului Vasile infăţişează un şir de "credinţe, prejudeţe şi mistere, in al căror săn, după credinţa poporului, zace ascunsă cunoaşterea viitorului. Abia a apucat soarele să apună după culmile dealurilor şi iată că poporul romăn, credincios obiceiurilor şi reminescenţelor sale strămoşeşti, işi incepe ceremoniile sale superstiţioase". In textele lui S.F. Marian găsim zugrăvit un tablou al romănilor trăitori in secolul al XIX-lea. Ceremoniile superstiţioase, după cum le numeşte autorul, reprezintă credinţele păgăne de dinainte chiar de creştinarea romănilor de către Apostolul Andrei. Unele obiceiuri, practici sau superstiţii pot fi intălnite chiar şi in zilele noastre!
Aflăm astfel că, "El (n.r. - romănul) aprinde o lumină de ceară curată, pe care o lasă să ardă dinaintea icoanelor, şi mai cu seamă a icoanei ce reprezintă pe Domnul nostru Iisus Hristos, anume ca să poată intra norocul in casă. Incepe apoi să ungă uşile şi pragurile casei cu usturoi şi cu mai multe feluri de unsori. Asemenea unge pragurile şi uşile grajdurilor şi ale şurilor, apoi, in forma crucii, unge toate animalele, şi, in urmă, pe sine şi toată familia. El crede că astfel in decursul anului viitor va fi scutit de apropierea lui Bată-l-crucea şi a Strigoaicelor, cari umblă pe la casele oamenilor ca să ia mana de la vaci".
COLINDE. Căntările aproape magice, Colindele, duse ca un gănd din casă in casă incepănd cu Ajunul Crăciunului nu s-au sfărşit, ba chiar acum işi au apogeul. "Ceva mai pe urmă, cete de băieţi, cari de-abia aşteptaseră sosirea acestei seri, incep a umbla pe la case cu Colindatul şi cu Pluguşorul, căntănd, urănd, pocnind din bice şi strigănd de răsună satul. Tot pe atunci cănd incep băieţii a umbla cu colindatul sau cu uratul, prind a umbla şi ţiganii, unde este datina, cu Vasilca. La fiecare casă, la fiecare bordeiaş, e acuma lumina aprinsă. Toţi aşteaptă cu nerăbdare pe colindători şi pe plugăraşi". Nu doar frumuseţea urăturilor aduce nerăbdarea sătenilor. Superstiţioşii ţărani primesc cu bucurie urările de mai bine, de sănătate, de belşug, aduse de Pluguşor. Recompensarea "plugăraşilor" vine astfel ca o reacţie normală, aducătoare şi ea de beneficii pentru anul ce stă să inceapă.
CALENDARUL CEPEI. Un alt ritual, al bărănilor, din seara de Anul Nou, este cel al calendarului. S.F. Marian descrie in cartea sa cum "unii romăni mai bătrăni, cu găndul mai mult la economie şi la cele ce le-ar putea mai lesne ferici glota (familia), lăsănd tineretul să-şi petreacă in bună pace cum şi s-au veselit şi ei cănd au fost de seama lui, se aşează lăngă vatra focului, pun pe foc lemne de stejar sau de fag, aduc apoi vreo căteva cepe şi, desfăcăndu-le, prin mijlocirea acestora şi a cărbunilor de stejar sau fag, cu sănge rece şi gănditori, incep a face Călindariul, ca să vadă cum va fi anul următor: bun sau rău? roditor sau neroditor? după ce au gătit astfel de făcut călindariul, dacă e afară senin, se uită la stele şi la lună, ca şi din lucirea şi posiţiunea acestora să cunoască cum va fi anul următor.
- Material realizat in colaborare cu Arhivele Naţionale
â Tradiţii străvechi la innoirea timpului â Sfăntul Vasile, un model de milă creştină â Bradul inceputurilor â Poftiţi in trăsură, cuconiţe şi boieri! â Balul de Anul Nou, ieri şi azi â Cerurile se deschid â Urăţii satului, scoşi la stradă â Sărbători haiduceşti in Poiană Â
