x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Decembrie ’89 – Portarul e cu noi!

0
Autor: Ion Cristoiu 23 Mar 2008 - 00:00
Decembrie ’89 – Portarul e cu noi!


S-a întîmplat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Noaptea când – se spune – teroriştii au încercat să pună stăpânire pe Marele Oraş.

S-a întîmplat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Noaptea când – se spune – teroriştii au încercat să pună stăpânire pe Marele Oraş.

Dând curs îndemnurilor de la Televiziunea Română Liberă, peste tot se organizau gărzi. Şi peste tot, cei din gărzi procedau la fel: baricadau uşile şi ferestrele, stingeau lumina şi se uitau la televizor. Pe micul ecran se perindau fel de fel de cetăţeni zburliţi care semnalau acţiuni ale teroriştilor de-a lungul şi de-a latul Marelui Oraş. Crainici palizi de nesomn citeau bileţele care denunţau apariţia unor terorişti izolaţi sau chiar în grup peste tot în Bucureşti. Un cetăţean telefonă astfel că un terorist îi ocupase locul din parcare şi, în consecinţă, cerea de urgenţă un TAB, care să tragă în el cu tunul. Din când în când, da buzna în studio câte un bărbat cu brasardă, care lansa o nouă şi disperată chemare de a se lupta până la unul pentru apărarea cucerilor revoluţionare. După care, calmându-se brusc, îşi anunţa nevasta să nu-l mai aştepte cu masa, deoarece el va dormi peste noapte în oraş, până se mai opresc schimburile de focuri. Trecută încă de pe la prânz de partea Revoluţiei, brava noastră Armată înscria în Cartea ei de Onoare noi şi noi fapte de vitejie. Bărbaţii din blocul Z-14 de pe Calea Vitan şedeau de veghe.

Se zvonea că teroriştii intră prin apartamente şi violează fetele mari, dând curs misiunii încredinţate de Ceauşescu de a le lăsa gravide. Mai târziu, când Revoluţia va triumfa, se va naşte astfel o generaţie de terorişti care-l vor readuce pe Dictator la putere. Nu trebuia prea multă pregătire militară pentru a-ţi da seama că respectivii vor încerca să pătrundă în bloc prin două locuri: pe la parter şi pe acoperiş. În lumina acestei constatări tactice, aprobate de toată lumea, bărbaţii se împărţiră în două: unii în hol, alţii pe acoperiş. N-aveau arme. N-aveau nici măcar un retevei. Ei erau convinşi, totuşi, că-i vor opri pe terorişti. Prima jumătate de noapte trecu în linişte. O singură dată, spre miezul nopţii, cei de pe acoperiş tresăriră speriaţi. O umbră suspectă se mişca pe lângă antena colectivă. Când ea ieşi în bătaia lunii, răsuflară uşuraţi. Era o pisică! A doua jumătate a nopţii însă nu fu deloc liniştită. Pe la două, un şir de împuşcături izbucniră de pe acoperişul blocului vecin. Gloanţele piuiră pe la urechile lor. Coborât de urgenţă, un bărbat sună la Armată. După vreo oră, timp în care împuşcăturile încetară, îşi făcu apariţia, în pas alergător, o grupă de soldaţi. Caporalul îi lăsă pe ceilalţi în hol, cu ordinul de a trage la cea mai mică mişcare, şi o luă pe scări în sus, cu mâna pe trăgaciul pistolului-mitralieră. Când să iasă pe acoperiş i se păru că vede o umbră neliniştitoare. Trase pe loc, fără să se gândească, tot încărcătorul. Rafala tăie ţevile. Blocul rămase astfel câteva săptămâni fără apă şi fără căldură. Din cauza frigului, câţiva copii se îmbolnăviră grav. Bătrâna care locuia la mansardă muri.

Marele Oraş vuia de împuşcături. Şi de zvonuri. Se spunea, de exemplu, că Nicolae Ceauşescu în persoană, văzând ce se spune despre el la televizor, ar fi sunat la directorul general al TVR, pe care-l ştia (doar el îl pusese!), cerând să intervină în direct în virtutea dreptului la replică. Recunoscând vocea, directorul se fâstici de tot. – Să trăiţi, tovarăşe Secretar General! ne pare rău, dar n-am auzit până acum de aşa ceva. Ceauşescu îl puse imediat la punct: – Dumitrescule, tot tăntălău ai rămas chiar şi după ce poporul şi-a luat soarta în mâini! I-am zis eu lui Bobu că nu meriţi să fii nici electrician la televiziune, d-apoi director general. Vârăţi bine în cap următoarele lucruri pe care ţi le spun pe puncte şi rar, ca să le poţi nota:

Unu: Nu sunt tovarăşe Secretar General, ci domnule Secretar General. Că altfel degeaba aţi făcut Revoluţia.

Doi: Dreptul la replică e un drept pe care-l are orice cetăţean într-o democraţie. Şi, din câte ştiu, aţi răsturnat dictatura.

Acest zvon n-ajunsese însă până la cei care făceau de gardă la Institutul de Cercetări Biologice. Lansat pe culoarele Televiziunii, el nu reuşi să treacă dincolo de zidurile clădirii pentru a se răspândi în tot oraşul. Porni, în schimb, în timp şi, urcând de-a lungul anilor, trecând prin mineriade, alegeri generale şi prezidenţiale, schimbări de guvern şi de preşedinţi, ajunse până la cercetătorii din viitor ai evenimentelor din decembrie 1989, întărind ipoteza că Revoluţia fusese făcută cu complicitatea lui Ceauşescu. Institutul de Cercetări Biologice se afla undeva, departe de Centru, în mijlocul unui parc din copaci bătrâni şi neîngrijiţi. Cercetări Biologice era un fel de a spune. Institutul nu mai cerceta nimic de mult timp. Ultimul proiect nu fusese niciodată luat în lucru, deoarece lipsea materialul: broaştele. Or broaştele erau foarte căutate la export. E drept, la un moment dat încercară să le înlocuiască cu broaşte râioase. Se văzu însă că nu sunt bune deloc. Dacă salariaţii Institutului făceau ceva, acel ceva era divorţul. Nu numai printre instituţiile de cercetare, dar şi printre instituţiile din Bucureşti se afla pe primul loc la divorţuri. Explicaţia era foarte simplă.

Clădirea se afla la o distanţă apreciabilă de staţia de autobuz. Pentru a o străbate, salariatele trebuiau să parcurgă o zonă aflată în întuneric beznă, deoarece becurile fuseseră furate şi bani pentru becuri noi nu se găseau. În consecinţă, seara, la sfârşitul programului, ele îi rugau pe colegii bărbaţi să le însoţească. Întunericul adânc din parc le făcea să se sperie din orice. La cel mai mic foşnet, prindeau să ţipe şi se prăbuşeau în braţele bărbaţilor. Nu era prea greu astfel să se înfiripe legături primejdioase.

Pe o rază de un kilometru nu se afla nici un obiectiv strategic. Teroriştii îşi aveau scopurile lor precise: Ministerul Apărării Naţionale, sediul Guvernului, Televiziunea. Numai de Institutul Pentru Cercetări Biologice nu le ardea! Cel puţin aşa susţinea Vasile Blendea, unul dintre cei cinci (trei bărbaţi şi două femei) care se oferiseră voluntar să facă de gardă. Ceilalţi se uitau la televizor. Cam aşa credeau şi ei. Totuşi, din întuneric nu se simţea nici o confirmare. Vasile Blendea venise la institut doar de câteva luni. Nu se ştia aproape nimic despre el. Pe drept cuvânt, stând în întuneric şi tăcând, ceilalţi se întrebau dacă nu cumva era vreun terorist infiltrat în rândurile lor înainte de Revoluţie, pentru a le slăbi vigilenţa.

În toată clădirea se aflau doar ei, strânşi în biroul directorului, care nu venise în ziua aia la serviciu. Lucru normal. Era un fost membru al CPEx, şeful Secţiei Industrie de la Comitetul Central, trimis ca director al Institutului drept sancţionare. O tăcere uriaşă se întindea în întreaga clădire, dar şi în împrejurimi. Parcul zăcea în întuneric. Alături, pe podele, răsufla greoi Puicuţa, căţeaua Institutului. Se chinuia să nască. N-aveau nici o armă. Doar o bâtă de stejar, nu ştiu cum rătăcită în biroul directorului.

Deodată, în întuneric, sună telefonul. Săriră toţi ca arşi. Departe, noaptea era sfâşiată mărunt de flăcările puştilor mitralieră. Bubuia puternic, ca şi cum s-ar fi enervat, un tun din categoria antiaerienelor. Şeful gărzii smulse receptorul.

– Ascultă, câţi sunteţi?, se interesă o vocă aspră. De spaimă, şeful simţi că i se moaie mâna. Cinci inşi şi o căţea care stă să fete, îngăimă el automat. – Bine! zise vocea, de astădată parcă uşor nazală. Şi închise. În picioare, ceilalţi îl urmăreau cu privirile holbate. Înţeleseseră şi ei, chiar fără să audă, despre ce era vorba. Ascultând de îndemnurile lor mute, şeful formă un număr. Numărul dat prin televiziune tuturor celor care apărau instituţiile. Când în receptor se auzi declicul telefonului ridicat, şeful se precipită, gâfâind de spaimă, să relateze scena. Celălalt îl ascultă în tăcere. – Foarte bine! zise el când şeful gărzii încheie. Luaţi măsurile care se impun! Era o voce de bărbat sigur pe sine. Deloc mirată că i se cere sprijinul. Părea chiar că prevăzuse o astfel de intervenţie. Discuţia îi mai linişti. Îşi reluară locurile în faţa televizorului. Căţeaua scheuna încet. Mai avea puţin şi făta.

Şi-n acea linişte se ivi la poartă o lumină tremurătoare. Se plimba de colo până colo. Parcă plângea. Sau, mai degrabă, parcă pipăia pentru a merge mai departe. Săriră cu toţii în picioare. Dacă ar fi avut arme, desigur, s-ar fi repezit la ele. Aveau însă numai o bâtă absolut inutilă, deşi cineva scrijelise pe ea cu un cuţit folosit la desfăcut broaştele, Armă albă. Între timp, lumina înaintase binişor. Se auzeau deja paşi. Nu erau pânditori, cum s-ar fi aşteptat, ci târşiţi, de om care vine liniştit. Şeful gărzii îşi luă inima în dinţi şi se apropie de fereastră. Mogâldeaţa trecu o clipă prin raza neonului din dreptul laboratorului. Era portarul. Şeful gărzii atât apucă să strige:

–Portarul e cu noi, portarul e cu noi!

Infarctul îl doborî pe loc. Mormântul lui poate fi văzut în Cimitirul Eroilor Revoluţiei.

Citeşte mai multe despre:   special,   şeful

 



Mai multe titluri din categorie

Îmblânzitorul de iguane

Îmblânzitorul de iguane
Galerie Foto Costa Rica este pentru noi mai mult o țară spre care s-au îndreptat cetățeni români certați cu legea. Pentru lumea largă este Elveția Americii Centrale! O țară excelent organizată, cu oameni care nu vor să...

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 
Galerie Foto Louis-François Cartier a fost unul dintre cei cinci copii ai unui veteran al războaielor napoleoniene și al unei spălătorese. Condițiile financiare precare l-au determinat pe tatăl Pierre să-l angajeze pe...

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu
Galerie Foto În demența anilor ’80, când cultul familiei Ceaușescu sfida ridicolul într-o Românie anesteziată de balivernele (in)egalității sociale, o vizită-fulger a cuplului dictatorial în zona Subcarpaților de...

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL
Galerie Foto Aproape 6,3 milioane de lei urmează să fie încasate, de la ROMATSA, de două companii de pază, cu acționariate interesante, în urma unui contract parafat la finalul lunii septembrie, pentru monitorizarea a 12...

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni
Galerie Foto Proiectul de program de guvernare cu care Dacian Cioloș s-a prezentat, luni, la Palatul Cotroceni și pentru care a primit, teoretic, undă verde din partea președintelui Klaus Iohannis să încerce să constituie,...

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 
Galerie Foto Mâine, 14 octombrie, Direcția Generală pentru Energie (DG Energy) va prezenta propunerile și evaluările de impact ale Comisiei pentru Economie, Cercetare și Energie (ITRE) din Parlamentul European în vederea...

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 
Galerie Foto La 44 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, politicienii și-au adus aminte să le aducă un omagiu celor care în vara anului 1977 au avut curajul să-și strige nemulțumirile față de condițiile de...

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România
Galerie Foto Călugăreni – Prahova este un mic sat ascuns printre dealuri, așezat în coasta Mizilului, la vreo 90 de kilometri de București. De prin 1800, oamenii de aici și-au trăit viața în liniște, aproape neștiuți...

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii
Galerie Foto Cu doar două zile înainte de ruperea coaliției de guvernare, în 29 septembrie, premierul Florin Cîțu a semnat, împreună cu secretarul de stat în MAI, celebra Ștefania Gabriella Ferencz, supranumită și...

Paradisul dintre Americi

Paradisul dintre Americi
Galerie Foto Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori...

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului
Galerie Foto Jurnalul și editura Hoffman vă oferă începând de miercuri, 13 octombrie, o carte specială, cu o temă nemaiabordată până în prezent. „Buncărul președintelui” e povestea fascinantă a lumii de sub...

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră
Cei 300 de angajați ai societății Automecanica Moreni acuză conducerea fabricii că nu respectă prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește salarizarea. Ei au cerut intervenția ministrului...

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 
Galerie Foto „Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă ...

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării
Galerie Foto Un zvon neliniștitor a tulburat încă de săptămâna trecută viața viticultorilor din sătucurile luminoase culcușite la sânul pietros al Istriței, pe culmile dinspre Ploiești spre Buzău la poalele cărora...

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică

VIDEO Dezastrul urbanistic, protejat de o legislaţie haotică
Galerie Foto În România se construieşte foarte mult, dar nu tot timpul şi foarte bine. Goana după profit a dezvoltatorilor imobiliari a lăsat o amprentă negativă asupra calităţii construcţiilor. Din păcate, această...
Serviciul de email marketing furnizat de