Decretul 770 din 1966. O politică a morţii

Cel care interzicea avortul. Regimul comunist căuta noi faţete ale morţii. Obiectivul politic al sporirii natalităţii era însoţit de moarte. 2012, Muzeul Naţional al Tăranului Român. O expoziţie despre durerea fără margini: "Cei din lume fără lume”. O expoziţie realizată de  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Posibil să fi fost prima dată când, în cadrul unei expoziţii, au fost afirmate: "Aş fi vrut să spun despre această expoziţie că este frumoasă, dar o să spun că e bine realizată. Despre frumuseţe nu poate fi vorba”, directorul general al Muzeului Naţional al Ţăranului Român (MNŢR), Virgil Ştefan Niţulescu. Ceea ce face ca expoziţia "Cei din lume fără nume: politica pronatalistă a regimului Ceauşescu” din sala Foaier să pară macabră e mesajul dur din fotografiile expuse şi din declaraţiile unor femei care au trecut prin traumele unei politici pronataliste ceuaşiste profund restrictive.

În România ceauşistă au fost luate cele mai represive şi nu stimulative măsuri pentru creşterea natalităţii. Accesul limitat la realizarea avortului şi restricţionarea severă la mijloacele de contracepţie modernă au avut urmări grave. "În scrierea volumelor <> am început interviurile cu femeile generaţiei mamei mele, care trecuseră printr-o dramă de care nu doreau să-şi aducă aminte. Mă simţeam datoare faţă de acestea. Tăcerea celor mai mult de 10.000 de femei le-a adus moartea în urma avorturilor ilegale, iar supravieţuitoarele nu mai voiau să vorbească. Expoziţia încearcă să-şi asume puţin din această funcţie de rememorare simbolică şi conştientă”, declară Corina Doboş despre proiect. La fiecare spital, la fiecare control ginecologic obligatoriu, era prezent câte un miliţian care trebuia să "descopere adevărul”. Cum chiuretajul devenise ilegal prin legislaţia adoptată începând cu anul 1966, multe dintre femei şi-l provocau singure.

Din frânturi de mărturie ale mamelor traumatizate, aflăm că metodele erau sondarea de moaşă cu un furtun subţire cu spirt şi ser fiziologic ori cu codiţele de la florile de plastic. Ori ridicarea greutăţilor, prepararea unor pastile din sare şi gălbenuş de ou. Mamele ajungeau apoi la spital cu febră şi infecţie. Dacă spuneau cine le-a provocat avortul, aveau şansa să scape cu viaţă, dar şi să ajungă la puşcărie. Conform datelor Ministerului Sănătăţii în perioada 1965-1989, circa 9.400 femei şi-au pierdut viaţa în urma complicaţiilor, au avut loc 7 milioane de avorturi şi 4 milioane de avorturi provocate.

În Sala Foaier, "Cei din lume fără nume” (deschis până la 10 noiembrie 2012) înseamnă un puzzle expoziţional cu fotografii şi extrase din cărţi despre acea perioadă. Există o masă de spital cu instrumente folosite pentru întreruperea de sarcină şi o cameră de zi cu mobilă, unde poate fi urmărit filmul lui Florin Iepan, "Născuţi la comandă”. Politica de creştere forţată a natalităţii a dus la un număr mare de copii în orfelinate, copii bolnavi. Perioada ceauşistă nu înseamnă doar nişte date. A fost un coşmar traumatizant, de neuitat.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri