Dimitrie D. Pătrășcanu, destinul unui istoric umorist. ​​​​​​​Urmașul lui Caragiale, șters din analele culturii, pentru trădare

„Descendent al familiei unui mazil, conservator trecut ulterior la liberali, profesor de istorie respectat (autor de numeroase manuale), Dimitrie D. Pătrășcanu a fost unul dintre cei mai agreabili umoriști post-caragialieni ai prozei noastre de dinaintea și de imediat după Primul Război Mondial (poate și mult după aceea), echivalent al munteanului sburătorist Gh. Brăescu și al mai subtilului I.Al. Bassarabescu. Numeroasele sale volume, între care «Ce cere publicul de la un deputat și alte schițe», «Înzăpădiți!», «O critică și un profesor», «Candidat fără noroc și alte povestiri folositoare», «Schițe și amintiri (memorialistică din copilărie și adolescență), «Domnul Nae - scene din vremea ocupației», «Condica doamnei Pompiliu», «Decorația lui Vartolomei», «Un prânz de gală», cuceresc prin bonomia jovială și prin maliția benignă”, remarca istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii dedicate părintelui avocatului comunist Lucrețiu Pătrășcanu.

Umor în stil biblic

Facem loc, în continuare, crochiului: „Le pot fi adăugate simpaticele piese de teatru «Între filologi» sau «O inspecție școlară», dar mai ales irezistibila parodie (anti)shakespeariană «Actul al șaselea». O piesă de rezistență este elogiata satiră anticlericală «Timotheiu mucenicul», unde umorul adoptă stilul biblic (într-o manieră inaugurată de Ion Creangă și perfecționată de George Topârceanu și Damian Stănoiu). Cu o gamă foarte diversă a situațiilor umoristice, schițele lui Pătrășcanu sunt variațiuni (de regulă savuroase) pe tema inadecvării. Multe au fost ecranizate cu succes în anii comunismului, ca sketch-uri sau piesete, și pot figura în orice antologie a prozei umoristice autohtone”.

Neutralist cu detentă filogermană

Printre ultimele tușe cernatiene: „Cea mai celebră rămâne «Învingătorul lui Napoleon», variațiune comică pe tema amneziei cu pretenții. Împreună cu Mihail Sadoveanu, autorul lui «Timotheiu mucenicul» (devenit serios) a publicat două volume - «Din viețile sfinților» (1926-1926). O culegere de articole: «Vinovații» (1916-1918), unele schițe din «Domnul Nae...», dar mai ales volumul-pledoarie «În fața națiunii» (1926) dau seama de atitudinea neutralistă, apoi filogermană din anii ocupației (atitudine sinceră, cu motivații lipsite de oportunism, dar pentru care a fost eliminat o vreme, ca «trădător», din Societatea Scriitorilor Români și de la catedră). Drama tatălui se va transfera, în alt context ideologico-istoric și la alt nivel, fiului Lucrețiu, cu un sfârșit tragic”.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

151 de ani s-au împlinit pe 8 octombrie 2023 de la nașterea profesorului și scriitorului Dimitrie D. Pătrășcanu

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor

„Conservator trecut ulterior la liberali, profesor de istorie respectat, Dimitrie D. Pătrășcanu a fost unul dintre cei mai agreabili umoriști post-caragialieni ai prozei noastre de dinaintea și de imediat după Primul Război Mondial”, Paul Cernat, critic literar

„Drama tatălui se va transfera, în alt context ideologico-istoric și la alt nivel, fiului Lucrețiu, cu un sfârșit tragic”, Paul Cernat, istoric literar