Doar o vorbă să ne mai fi spus…

Moartea fulgerătoare a lui George Pruteanu ne-a luat prin surprindere. Însă, cuvintele nu au fost de ajuns pentru cei care l-au cunoscut şi au colaborat cu lingvistul George Pruteanu să-i elogieze personalitatea. "Nu, hotărât lucru, el nu era născut pentru moarte,/ Cum nu e născut nimeni dintre atâţia trecători, Avea grilă estetică, era aici, gândea departe,/ Era un cordial radical de stânga: ori-ori!", scrie Adrian Păunescu la dispariţia marelui om de cultură.


George Pruteanu a fost, realmente, o personalitate complexă: filolog, cadru didactic, jurnalist, om politic şi un excelent orator. Dispariţia sa fulgerătoare ne lasă, din nefericire, mult mai săraci în suflete. Vom simţi lipsa unui intelectual rasat, a unui fin, dar, în acelaşi timp, acid comentator al vieţii culturale şi politice autohtone. Implicarea lui George Pruteanu în destinul limbii române a fost una totală, pentru că a iubit-o cu adevărat. "Am aflat cu multă durere despre încetarea din viaţă a lui George Pruteanu, pe care l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă şi de care m-a legat o prietenie intelectuală deosebită. I-am admirat întotdeauna emisiunile şi prezenţa cuceritoare", a declarat Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii şi Cultelor, citat de Mediafax. El a adăugat că George Pruteanu "a fost un om de o vastă cultură, care a făcut enorm de mult pentru cultura română, în egală măsură, a fost un mare lingvist, cu largi deschideri intelectuale". "Consider că e o pierdere deosebită pentru cultura română şi, împreună cu colegii mei din Ministerul Culturii, suntem alături de familia îndurerată", a mai spus Iorgulescu, transmiţând condoleanţe familiei lui Pruteanu.


"PREA TĂNĂR". De asemenea, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), Nicolae Manolescu, s-a declarat profund îndurerat de plecarea în lumea celor drepţi a prietenului său: "Nu îmi vine să cred că George Pruteanu nu mai este printre noi! Păcat, era mult prea tânăr! Ne cunoşteam bine, soţia sa a fost colega mea la România literară", ne-a spus Nicolae Manolescu. "George Pruteanu a fost un om special şi inteligent, care apăra cultura română", a declarat, citat de Rompres, şi academicianul Eugen Simion, după aflarea veştii că lingvistul, profesorul universitar, criticul literar, omul politic şi de televiziune a murit. "Este o veste uluitoare. El era un om de o vitalitate extraordinară. N-am fost foarte apropiat de el, dar l-am urmărit şi apreciat. Era un om viu, cu un farmec aparte şi cu o gândire vie. Apăra limba română. Mie mi-a plăcut, era special şi inteligent", a adăugat Eugen Simion. Totodată, scriitorul Augustin Buzura a afirmat că dispariţia lui George Pruteanu este o pierdere teribilă. "Era o personalitate complexă, un mare luptător pentru limba română. Universitar incontestabil, el era un om de care vom avea nevoie".


PERSONALITATE. "George Pruteanu era o personalitate excepţională. L-am respectat pentru cultura şi inteligenţa sa. Dumnezeu îi ia pe cei mai buni în ordinea inteligenţei. Pruteanu era un mare showman al culturii", a declarat şi istoricul de artă Răzvan Theodorescu.

George Pruteanu a încetat din viaţă joi, la vârsta de 61 de ani, în urma unui infarct, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală, unde fusese internat în urmă cu câteva zile pentru o afecţiune cardiacă, potrivit purtătorului de cuvânt al unităţii sanitare, Mircea Ungureanu. George Pruteanu va fi înmormântat mâine, la ora 13:00, la Cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor. Trupul neînsufleţit va fi depus astăzi, începând cu ora 11:00, la Muzeul Literaturii Române.


"DE CE SCRIU CU Î DIN I…". "Articolul lui Alex. Ştefănescu, din nr. 38 al României literare (2002), al cărui titlu îl parafrazez, era… efectiv un articol frumos, un articol emoţionant. Totuşi, la rece, vederile mele sunt altele. Îl rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni. Scriu cu î din i... Pentru că iniţiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului "român" şi a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare ştiinţifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat şi pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de oamenii lui Stalin, deşi î-ul din i a fost practicat, de mari nume ale literelor româneşti, la Viaţa Românească, încă din anii ’20 ai secolului trecut, cu mult înaintea apariţiei comunismului la noi). Cei doi lingvişti membri ai Academiei au votat unul "împotrivă", celălalt "abţinere". Toate institutele de lingvistică din ţară au dezaprobat decizia.


...Pentru că, prin readoptarea lui â din a, ortografia românească se complică în mod artificial, introducîndu-se un criteriu mecanic, arbitrar şi străin spiritului limbii române: acela dacă un sunet se află în interiorul cuvîntului sau la una din extremităţile sale. Ar trebui, e.g., să scriem a târî (cu două litere diferite pentru exact acelaşi sunet), dar eu târâi (schimbînd din nou litera, pentru că e în altă poziţie)… A scrie un sunet într-un fel dacă e-n corpul cuvîntului şi-n alt fel dacă e la unul din capete e o procedură care sfidează claritatea latină a limbii române şi principiul dominant fonetic al ortografiei româneşti, conform căruia un sunet sau un grup de sunete se transcrie (aproape) întotdeauna cu aceeaşi literă, respectiv cu acelaşi grup de litere. Au spus-o mari cărturari (Rădulescu-Motru, A. Scriban, Philippide, Densusianu, G. Ivănescu, G. Ibrăileanu, E. Coşeriu, Mioara Avram).


... Pentru că î-ul provine dintr-un a în doar cca 31% din cuvinte; în marea majoritate a cazurilor (69%), î-ul provine din cuvinte (fie latineşti, fie de altă origine) care nu conţineau sunetul/litera a în locul respectiv, ci unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, aşa că transcrierea sa azi prin â este absurdă", scria George Pruteanu în România literară, în 2002. Fragmentul a fost preluat de pe site-ul lui George Pruteanu.

La moartea lui George Pruteanu

A murit ultimul apărător al limbii române,
Pe neaşteptate, ca un arhaism împuşcat,
Ce mai rămâne, Doamne-Dumnezeule, ce mai rămâne
Decât gramatica de care ne-am lepădat?


Şi, uite, nici nu începuse bine anul
Şi cine, oare, s-ar fi putut gândi
Că într-o seară de martie va muri Pruteanu,
Care avea şi el planuri pentru a doua zi?


Bate inima-n oameni ca toba cea mare,
Pentru plecarea în zilnicul război,
Din care atât de absurd şi de urgent se moare
Şi-n moartea fiecăruia e vorba despre noi.


A murit neliniştitul, militantul, artistul,
O umbră de doliu se-aşează pe fiece verb,
Ne omorâm sârguincios, cum ne învaţă anticristul,
Ca nişte cazane sub presiune, cuvintele fierb.


Era o zi oarecare, o biată zi oarecare,
Fără nimic premonitoriu, fără nimic special,
Când el a simţit că nu-i e bine şi că îl doare
Şi, ca orice om, s-a dus, şi el, pân-la spital.


Rămăseseră, desigur, probleme nerezolvate,
Dar George o să se-apuce de treabă din nou,
Lipseşte puţin, dar se întoarce de-ndată ce poate,
Ochelarii, stilourile, ceasurile îl aşteaptă pe birou.


Căci el se pregătea liniştit de o bătrâneţe frumoasă,
Şi încă era atât de departe de ultimul act,
Avea treburi la facultate, la bibliotecă, în casă,
Ar fi râs în hohote dacă-i vorbeai de infarct.


Nu, hotărât lucru, el nu era născut pentru moarte,
Cum nu e născut nimeni dintre atâţia trecători,
Avea grilă estetică, era aici, gândea departe,
Era un cordial radical de stânga: ori-ori!


Şi, dintr-o dată, între toate poveştile năuce,
Din politică, din sport, din scandalurile de pe cuprins,
O stupidă agenţie de minciuni ne aduce
Vestea de coşmar că George Pruteanu s-a stins.


Fireşte, cum se spune, era prudent să renunţe la ţigară,
Dar asta e, oare, problema cea mai grea,
Din cauza căreia trebuia ca Pruteanu să moară,
Când e toxică viaţa însăşi? Să fi renunţat şi la ea?


Nimic nu se mai înţelege. Însă, ceva tot se ştie,
Măcar de-acum încolo, moartea, oricum,
Nu mai are voie să facă greşeli de ortografie,
Când profesorul de gramatică pleacă pe ultimul drum.


A murit ultimul gladiator al limbii române,
Substantivele şi verbele s-au înnorat,
Interjecţiile se ridică, de parcă ar vrea să-l îngâne,
Clopotele se-ndoliază, lăcrimează şi bat.


A venit moartea, cu năravurile ei păgâne,
Şi s-a aşezat, cu aroganţa celui mai mare păcat,
Între ziua de azi a lui George şi ziua de mâine,
Între ultimul subiect şi ultimul lui predicat.


Un minut de reculegere, o cană de vin şi-o bucată de pâine,
Pentru parastasul iluminat, pentru parastasul înlăcrimat,
Al ultimului subiect şi al ultimului predicat.
Predicat fără subiect! Noi fără el! Subiect fără predicat!

27 martie 2008
Adrian Păunescu




Urmăriţi întreaga emisiune

Omul literelor

George-Mihail Pruteanu s-a născut în 15 decembrie 1947, la Bucureşti. A studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinând ulterior un doctorat în filosofie. Din anul 1972 a început să scrie articole şi eseuri pentru diverse reviste literare, printre care Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. După Revoluţia din 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist şi critic literar pentru Expres, Evenimentul Zilei şi Dilema. Între 1995 şi 1999, Pruteanu a fost realizatorul unui program zilnic de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române ("Doar o vorbă săţ-i mai spun"), care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea "Doar o vorbă săţ-i mai spun", la TVR1 (1997-1999 şi din nou în 2006). George Pruteanu a primit două premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România, în 1996 şi 1999 şi Premiul Media, în 1997. Între 2005 şi 2007 a fost membru al Consiliului de Administraţie al TVR. Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu".

"Un cavaler de modă veche"

" Acum, au rămas să râdă, cu gura până la urechi, maneliştii care cântau ,«Ne interesează banu’/ Nu părerea lui Pruteanu». Astăzi, Pruteanu nu mai este, din păcate. Dar a rămas exemplul său, de verticalitate şi demnitate. Prin oameni ca el, onoarea intelectualului român e salvată. Uite că nu toţi intelectualii trădează. Uite că mai sunt şi intelectuali care ard ca o flacără, pentru frumos, bine, adevăr, dreptate, naţiune. Fie ca Dumnezeu să primească în Rai sufletul nobil al lui George Pruteanu", a spus liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor (foto). "Pruteanu nu a fost un simplu lingvist, a fost un savant. O mare pierdere pentru noi toţi. Sunt convins că a lăsat manuscrise care vor confirma această opinie a mea. A fost un om de modă veche în sensul cel mai nobil al cuvântului. George Pruteanu şi-a câştigat dreptul de a spune adevărul", a mai spus preşedintele PRM. El a explicat că Pruteanu nu s-a mai implicat în politică de la alegerile din 2004, făcând o înţelegere amiabilă cu liderii PRM pentru a se putea dedica scriiturii şi activităţilor didactice. "Era prieten cu mine, dar nu mi-a spus că s-ar simţi rău. N-a spus nimănui. Spunea deseori că soţia este suferindă. Era un cavaler de modă veche. De câte ori îl invitam undeva, n-o lăsa acasă, o aducea şi pe ea", a mai spus Vadim Tudor, arătând că ultima peliculă cu el o are de la petrecerea de ziua sa de naştere, din noiembrie anul trecut. Despre suferinţa lui Pruteanu liderul PRM nu ştia prea multe, doar că fuma foarte mult şi că era nefiresc de slab. "George Pruteanu a fost un ferment cultural. A salvat noţiunea de talk-show. Avea coloană vertebrală", a conchis Vadim. "Deşi a fost un om activ, a avut o activitate deosebită, a fost reprezentantul nostru în Consiliul de Administraţie al TVR, nu am fost chiar aşa de apropiaţi", ne-a mărturisit vicepreşedintele PRM, Lucian Bolcaş. "Nu era un om care să lege prietenii şi, mai ales, pe probleme personale", a subliniat Bolcaş.

• Carmen Vintilă

Regrete de la Guvern şi Cotroceni

Preşedintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanţe familiei lui George Pruteanu pentru pierderea suferită, precizând că acesta a fost o personalitate remarcabilă şi o prezenţă constantă a vieţii publice româneşti. "Lingvist, critic literar, publicist şi politician, George Pruteanu a fost o personalitate remarcabilă şi o prezenţă constantă a vieţii publice româneşti. Preşedintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanţe familiei lui George Pruteanu pentru pierderea suferită", se arată într-un comunicat al Preşedinţiei. La rândul său, premierul Călin Popescu Tăriceanu a transmis, în numele său şi al Guvernului, un mesaj de condoleanţe. "Limba română rămâne fără unul dintre apărătorii săi cei mai importanţi, profesorul universitar George Pruteanu, cel care şi-a asumat rolul de om politic şi de televiziune ca să lupte pentru ca limba română să fie vorbită corect. Premierul îşi exprimă compasiunea şi transmite sincere condoleanţe familiei îndurerate şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au iubit pe George Pruteanu", se arată în mesajul Guvernului.

De la Senat

Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a declarat că dispariţia fulgerătoare şi neaşteptată a lui George Pruteanu este o mare pierdere pentru cultura românească şi pentru Senatul României. "Dispariţia fulgerătoare şi neaşteptată a lui George Pruteanu este o mare pierdere pentru noi toţi, pentru cultura românească şi pentru Senatul României", a declarat Nicolae Văcăroiu. El regretă că George Pruteanu nu a mai câştigat un mandat de senator şi în actuala legislatură, 2004-2008. Nicolae Văcăroiu a transmis sincere condoleanţe familiei din partea sa şi din partea Senatului României. La rândul său, Remus Opriş, fostul vicepreşedinte al PNŢCD, partid din care făcut parte şi George Pruteanu, a declarat că este surpins de "fulgerătoarea plecare" a lui George Pruteanu, despre care a spus că a fost "un mare om de cultură, un remarcabil lingvist şi critic literar, un apărător al limbii române şi implicit al vieţii româneşti". "Dumnezeu să-i dea linişte sufletului său! Dumnezeu să-l odihnească, iar de azi încolo, acolo sus, undeva, limba română va avea un veşnic îndrăgostit", a conchis Opriş.