Doo zile gunoier

Cam cat incarca un gunoier bucurestean pe zi? Vreo treizeci de tone. Are familie? Are. Bea, mananca si face copii? Da. E si el om? Asa si asa, se zice. Daca ati fi in stare sa munciti macar doua zile cot la cot cu ei,ati descoperi ca sunt mai oameni decat multi altii cu pretentii de mari domni.

27 tone de gunoi mustos. Cam atat am incarcat, ca gunoier-secund, in doua zile. In a treia am cedat fizic. Armata a fost o joaca. "Ultimii oamenii", astia de la care v-ati intors mereu scarbiti privirile si nasul, muncesc pe rupte. Cel putin aia pe care i-am vazut eu.

E 4:30 si sunt deja treaz! De-a lungul vietii am banuit ca exista ora asta, dar nu am fost niciodata sigur. Fix in creierii mei, treziti cu noaptea-n cap, incep sa duduie, fara mila, niste motoare de "gunoiere". Prima ajunge in fata portii, iar din cabina zboara un chistoc drept pe bocancii mei. Aha! Astia care ar trebui sa faca curat arunca mizeria pe jos incepand de la ei din curte! Praf ii fac! Vine sefu’ direct, si ma ia catre masina.

Sefu’ de gunoiera este intotdeauna soferul si trebuie sa aiba grija de o harabaie care costa mai mult decat o limuzina de lux a’ntaia. Deocamdata tipul arata doar ca are 27 de ani si e curat. Altceva nu se mai vede. E bezna, si cele mai multe "chestii misto" o sa le descopar mai tarziu ca sunt in sufletul lui. Al treilea din echipaj e si mai mic ca varsta, genul care alearga sa-si termine treaba ca sa-i ramana de distractie. Pentru ca ar avea mari greutati, o sa-i numim in continuare doar A. si B. Toti cocot in cabina si da-i bataie. E liniste, inca noapte. Baietii schimba trei vorbe intre ei si zambesc prietenosi.

GHEENA. Prima gheena da gunoi. Doo’j’da tomberoane stau maldar asteptand sa-si reverse duhoarea in narile frematatoare. Primesc explicatii: "Apuci tomberonu’ asa, il impingi pana la, apesi butonele’astea, da’i bataie ca te prinzi tu". Ma prind de primul recipient. El se chinuie sa ma sufoce, eu ii trag un sut. Ne batem 30 de secunde si il dovedesc. Incerc sa-mi aduc aminte care-i treaba cu butoanele de la dispozitivul de incarcare. Am uitat. "Baetii" nu ma lasa. Zambesc si ma ajuta.

M-au ajutat doua zile la rand, m-au felicitat cand au crezut ei ca e cazul, mereu au gasit o gluma cand si-au imaginat ca e nevoie de inviorarea moralului. Dar eu eram incruntat pentru ca nu aveam inca idee cum naiba o sa fac pozele pentru material. In primul rand, ca nu era timp de altceva decat de incarcat nenorocitele alea duhnitoare, iar doi la mana, ei stiau doar ca sunt un proaspat angajat fara experienta.

Prima dovada de bun simt, nebanuit la un gunoier, a fost ca nici unul nu m-a luat la intrebari, nu a incercat sa intre in viata mea. A. si B. munceau in pas alergator, la modul cel mai propriu. "Cu cat ne miscam mai repede, cu atat mai devreme facem dus." Deci incarc. Incarc de-mi sar capacele. Transpiratia curge garla pe sub combinezonul portocaliu si se aduna in ciorapi. Put, dar intr-un mod nobil. Printre cojile de cartofi amestecate cu tampoane folosite, ciorapi foarte vechi, struguri terciuiti, muraturi uitate de vreme. Sunt practic un lord al duhorii. Soferul strecoara gunoiera printre masinile parcate de o parte si de alta a aleilor. Stop. Spatiul e prea ingust. Desi conduc de la 18 ani, incep sa injur neamul soferesc. Pun’te si ia masinile pe sus, incercand sa mai obtinem 5-10 centimetri. Am mutat patru masini, trecem si ne oprim langa alte 20 de tomberoane pline ochi, ancorate in mijlocul unei balti enorme. B. era singurul cu cizme de cauciuc si nu ne lasa sa ne bagam in apa. Nu vrea sa demonstreze nimic, ci doar "sa stati fleasca pana diseara". Cara cate doua tomberoane deodata, tehnica pe care am deprins-o cu greu, dupa ce mi-am strivit, in mod repetat, degetele de la picioare. Cu precadere pe cele mici si delicate. Eu fac glume in gand, apas pe butoane, trag de maneta, si B. cara ca un apucat. E vesel, canta, fluiera. Si cantareste mai putin decat gunoiul pe care-l duce.

A. E SEFU’. Unii dintre soferi nici nu coboara din cabina, dar A. trage cot la cot cu noi de cate ori e cazul. Cateodata ramane in cabina, nu pentru ca n’are chef de o portie proaspata de jeg, ci pentru ca asa merge treaba mai repede. Cand dam de scari de bloc cu putine tomberoane e de preferat sa nu piarda timpul cu urcatul si coboratul din cabina, pentru ca ne descurcam si singuri.

In cazul asta, cum am terminat cu gunoiul el porneste catre gheena urmatoare si noi tinem pasul alergator pe langa masina. Ai zice ca ne asteapta cine stie ce rasplata, vreo prima barosana. La capatul alergarii e doar satisfactia muncii, sub forma de gunoi imputit si un salariu de mizerie. Ca angajat fara experienta, iei trei-opt-sute cu perspectiva ca "dupa perioada de proba sa sari la patru-opt-sute". "Hai in Las Vegas", zic ei. "Orasul" asta e compus din cateva blocuri, iar "fiecare apartament are gheena lui". Totul se arunca direct pe geam, de fapt prin gaurile ramase dupa ce cercevelele au ars mai demult pe focul din camera, incalzind om si cal laolalta. Puradeii sar cu picioarele in zeama care se scurge din gunoiera. A. ma previne de fiecare data care e calitatea gunoiului. Ori e mai greu decat de obicei, ori pute mai tare. Indicatiile sunt pretioase, destule tomberoane sunt plesnite in fasii. Euro-pubele, deh, proiectate pentru gunoi gingas-tip UE. Prin gauri continutul se revarsa peste noi, pe combinezon, pe jos. Matura si lopata. Nu ramane cristal in urma noastra, dar nici nu ocolesti pe departe.

Zilele astea a plouat de a rupt si "mustul" original s-a facut sprit. Cand porneste compactorul iei viteza, altfel jeturile care tasnesc prin fundul gunoierei iti intra in ochi sau in gura. Incepatorii nu apuca mereu sa se fereasca. Din cand in cand masina opreste deasupra unui canal si B. ii da cep. Cred ca sunt cam o 100-200 de litri de zeama. P-asta n-a cantarit-o nimeni. Am umplut prima masina pe ziua de luni, hai la groapa!

GLINA. Drumul e destul de lung si plictisitor. Monotonia se rupe cu strigate dupa fete. Sunt vizate caracteristicile fizice, precum si sentimentele inspirate de acestea. Baietii s-au plans ca in exercitiul functiunii nu se uita nici dracu’ la ei, parca ar fi ciumati. Dar eu am vazut si niste fete care le-au zambit, chiar si dupa ce le-au auzit vorbele. "Putifera" ajunge la Glina, groapa "ecologica", si urca pe cantar. A. ma intreaba: "Cam cat gunoi crezi ca am incarcat?". "Cateva sute de kile, poate o tona." Rade de nestiinta mea, dar intr-un fel nejignitor, delicat. "Nu. 13 tone." Fusesem la un pas de record, vreo 14. O luam la deal, catre muntele de gunoi. "Acum e misto ca s-a mai racit afara. Vara iti cade parul din nas." Narile mele erau demult ca-n palma. Toate javrele paduchioase parca se adunasera sa se ospateze. Hoarde de tigani, carora le-am spus "sortatorii", ravasesc resturile. Sortatorul e o specie de sclav care traieste pe-si-de-pe urma gunoiului. "Proprietarii de sclavi" sunt trei tigani gigantici, cu gipan si aur care straluceste aiurea in mijlocul scursorilor. A. imi spune ca astia trei inca mai mananca din gunoi. "Sunt baieti de caracter, nu uita de unde au pornit." Dar nici unde au ajuns, una dintre masinile lor are numarul XX.XX.SEF. Gunoiera se clatina mai departe prin noroi pana la locul indicat fie de un angajat al Glinei, fie de catre unul dintre "locotenentii" celor trei. Nu e cazul sa schitezi un gest de nesupunere, chiar daca masina e la limita puterilor. Rotile patineaza prin pasta de noroi si gunoi, ambreiajul s-o fi facut demult scrum, dar nu te pui cu ei. "Nici macar sa nu te incrunti la careva, ca o «furam» urat de tot." Pe vremuri, cand firma de salubritate avea doar cateva masini si angajati, iar sortatorii navaleau in cabina peste baieti si luau ce apucau. Apa, tigarile, Doamne fereste sa ai ceva mai de pret la indemana. Deci fac frumos.

PE ECHIPE. Compactorul incepe sa impinga, gunoiul din masina curge, iar peste el se revarsa 20 de sortatori. Fier, cupru, orice obiecte refolosibile, si la sfarsit pet-urile de plastic. Masculi si femele, de la copii la batrani, sapa cu viteza. B. insista sa raman in masina, sa nu ma murdaresc si eu. E incredibil cata grija au de mine, doi oameni, doi gunoieri, care m-au vazut pentru prima oara in ziua aia. Mi-am explicat ca s-a intamplat asa pentru ca au vazut ca am tras cot la cot cu ei, cu toata puterea, fara figuri, ca unul hotarat sa lucreze pentru echipa. Si au apreciat asta.

GUNOIERII SI OAMENII. Povestea de mai sus se repeta de trei ori in ziua de luni. Fac in continuare pas alergator de’mi iese sufletul. Se repeta si pana pe la jumatatea zilei de marti, cand simt nevoia sa le spun ce caut eu acolo de fapt. Au fost prea omenosi ca sa-i mint in continuare. "Sunt ziarist." Au tacut nitel, incercand sa-si dea seama ce inseamna asta pentru ei.

Curiozitatea a fost mai mare decat grija ca as putea povesti cine stie ce sefilor lor. Incep sa intrebe de subiectele din presa. Descopar ca A. e "beton" de istorie si geografie, am impresia ca stie mai mult decat mine, si citeste ziarele in fiecare zi. E chiar un tip "marfa". Gunoier. B. e un sufletist cu capul in nori. M-au ajutat sa fac poze printr-un ziar gaurit chiar in mijlocul Glinei, riscand sa ia o bataie sora cu moartea daca ne-ar fi vazut cineva. De aceea au si cerut sa nu le apara numele in ziar. In mod sigur nu toti gunoierii sunt la fel ca A., care s-a chinuit sa intre la facultate, insa nici foarte-foarte departe. Multi au familii si dupa ce rad doua beri se duc acasa la nevasta si copii. Aia mai tineri si fara obligatii, precum B., se distreaza, atat cat pot, cu un salariu amarat. Si nu prea fac prostii. Nici n-ar avea timp, pentru ca trebuie sa se culce devreme. Putini dintre ei sunt tigani. Fie pentru ca patronii se feresc, fie pentru ca ceilalti nu vor sa faca echipa cu ei. "Sunt lenesi si indolenti." E foarte simplu. Nu e vorba de discriminare, ci de experienta.

Aceste doua zile n-au avut nimic spectaculos, am descoperit doar ca pe gunoieri, dupa ce isi fac dus si se dezbraca de salopeta, nu ii mai deosebesti de oameni. A. mi-a trimis miercuri un SMS: "Sefu’, putem sa spunem ca am avut onoarea sa te avem alaturi, te-ai descurcat de minune. Multa bafta in urmatoarele treburi. Cat despre B., are grija viata". Permiteti-mi sa-i dau si eu un mesaj: "Sefu’, onoarea a fost de partea mea. P.S. Femeia pe care o iubesc mi-a spus ca e mandra de mine ca am rezistat doua zile alaturi de voi".

SPAGA ZILEI - UN PACHET DE TIGARI

Nu am vazut pe nici unul sa ceara bani. Luni, o babuta striga dupa noi de la geam. Am crezut ca e nebuna si o vreme n-am bagat-o in seama. Cum nu se oprea din strigat, B. s-a apropiat sa vada ce vroia. Femeia i-a aruncat 10.000 de lei si ne-a urat sanatate. A doua zi, pentru ca am intrat in depozitul unui magazin si am ridicat gunoiul direct de acolo, patroana ne-a dat fiecaruia dintre noi cate un pachet de tigari, dupa ce ne-a intrebat de care vrem. Era treaba ei sa scoata gunoiul afara. N-am cersit o data pe la usi. Practica asta nu mai e de anvergura de cand s-a spart monopolul pe ridicarea gunoiului.