Dorul de haiducie al lui Liviu Vasilică

ZESTRE ● Comorile lăsate moştenire de un iubitor de frumos
O Ediţie de Colecţie despre "haiducul" Liviu Vasilică. Luni, 10 martie, călătorim prin Vlaşca şi Teleorman. • VIDEO

ZESTRE ● Comorile lăsate moştenire de un iubitor de frumos
O Ediţie de Colecţie despre "haiducul" Liviu Vasilică. Luni, 10 martie, călătorim prin Vlaşca şi Teleorman.


Ne-am suit în trăsioară şi am plecat să călătorim într-o poveste a lumii de demult. A haiducilor, a puştilor, a murgilor năvalnici.

"Du-mă, murgule, în zbor./ Sai, mă murge!/ Că m-apucă dor şi mor, of" sau "Dă, murgule, cu piciorul/ Dă, murgule, cu piciorul/ Rupe la poartă zăvorul/ Să mă duc unde mi-e dorul/ Ea să zică, eu s-ascult/ Că nu ne-am văzut de mult (...)"

Liviu Vasilică a călătorit şi el. A adunat toate comorile pe care le-a găsit prin satele Teleormanului şi le-a scos la lumină. Apoi, după ce le-a trecut prin filtrul sufletului său, le-a dăruit publicului.

Liviu Vasilică a fost şi rămâne unul dintre acei oameni care s-a îndrăgostit iremediabil de ceea ce înseamnă tradiţie. A scormonit prin lada de zestre a ţăranului şi a venit pe scenă ca o lumină, în fastuosul port popular al strămoşilor săi, jucând aşa cum o făceau demult românii de pe Teleorman.

De fapt, Liviu Vasilică nu a însemnat numai vocea, a fost un artist complex prin cântec, port şi joc.

A cântat de dor, de dragoste, de haiducie, doine de răscolit suflete.

Liviu Vasilică era o fire vijelioasă, potrivită pentru repertoriul pe care şi l-a creat. Era atât de plin de viaţă, încât atunci când ultimele acorduri ale melodiei se pierdeau în aer trăiai senzaţia unei împrospătări a fiinţei tale.

Ne-am plimbat cu trăsioara şi am ajuns la capătul poveştii întristaţi: "Şi iar verde ca aluna/ Aş muri da’ nu acuma/ La toamnă când o da brumă/ Şi când face vinul spumă".

Liviu Vasilică a murit toamna, la numai 54 de ani.


TRADIŢIE. Cercetător Aurelia Cosma, director în Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", şi-a amintit: "Iubea cântecul ca pe propriul copil. De fapt tot ce ţinea de tradiţie – cânt, joc, port, rostire bogată, datini şi obiceiuri – făcea parte din fiinţa sa. Liviu Vasilică, prin virtuţile sale interpretative, făcea să vibreze cântul într-o manieră inconfundabilă. A iubit acest ţinut al Teleormanului, invitându-ne pe uliţa ce-i era dragă, pe la ei prin Teleorman, pentru a ajunge cu trăsioara, la semenii săi şi la frumoasa satului, Mărioara. Cu al său murguleţ, căluţ docil, adesea a ajuns şi în sufletele noastre".


SPECIAL. Florina Vasilică, soţia artistului, ne-a vorbit despre relaţia specială care exista între ei, despre zestrea pe care a lăsat-o moştenire copiilor săi şi tuturor celor care iubesc tradiţionalul autentic: "Să vorbeşti despre Liviu ca artist, ca rapsod, solist de muzică populară, culegător de folclor, colecţionar de costume naţionale, de cântece populare, de păstrător al autenticului, de un adevărat iubitor al folclorului teleormănean, de un păstrător al tradiţiilor şi obiceiurilor populare teleormănene («Gurbanul», «Nunta-n Teleorman», «Lăzărelul», «Drăgaica»), formarea şi promovarea Grupului «Teleormanul», a Ansamblului de Cântece şi Dansuri «Burnasul» din Alexandria, ar fi poate mai uşor, deoarece toate acestea reprezintă cartea de vizită a lui Liviu Vasilică, zestrea pe care a lăsat-o urmaşilor săi".


ENTUZIAST
"Ce îmi plăcea mie la Vasilică era faptul că,pe lângă o modestie de medic, avea un entuziasm extraordinar de a se înşuruba în viaţa culturală. Cântând atât de minunat cum cânta el, a avut acel grup cu care făcea nişte spectacole cu totul şi cu totul excepţionale. Mă emoţionau, vedeam cum merge înspre datină şi cum aduce folclorul cu ce are mai bun şi frumos în ceea ce este «la modă» tot timpul"
Emil Hossu


LUMINÅ
"Pot să spun despre Liviu că a fost un bun coleg, un om care a adus la lumină un repertoriu valoros din Teleorman, un repertoriu care nu ştiu unde stătuse ascuns până atunci, printr-o voce la fel de autentică, printr-un mod de interpretare unic"
Nicolae Furdui Iancu

Repertoriul

Liviu Vasilică s-a născut în comuna Plosca, judeţul Teleorman. De mic a îndrăgit cântecul popular românesc, fascinat de vocea unui rapsod teleormănean din satul său, Gogu Ivaşcu, un personaj pitoresc. De la Gogu Ivaşcu, interpretul şi-a format un prim repertoriu. Vocea ţăranului-haiduc, ce răsuna peste valea satului Plosca, l-a călăuzit în întreaga carieră artistică.
Ediţia de Colecţie de luni, 10 martie, va fi însoţită de un CD cu cele mai frumoase piese în interpretarea lui Liviu Vasilică şi a Grupului "Teleormanul". "Hai, hai, cu trăsioara!", "Mărine, la nunta ta", "Fir-ai tu să fii de murg", "Dunăre, Dunăre", "Pe la noi, pe Teleorman", "Gheorghiţă cu păr frezat", "Codrule cu frunză multa", "Aş muri, da’ nu acum" şi aşa mai departe.
Liviu Vasilică spunea: "Tata avea o vorbă: dacă după ce mori oamenii te vorbesc de bine şase săptămâni, înseamnă că ai fost om bun".
Să ne aducem aminte de "haiducul" Liviu Vasilică, să-i citim povestea şi să ascultăm CD-ul cu muzica sa spectaculoasă care însoţeşte Ediţia de Colecţie pe care i-o dedicăm.