Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Legea penală prevede, la articolul 335, că se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani persoana care încredințează un vehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive. Însă, dacă în cazul acestui șofer, refuzul sau sustragerea de la recoltarea de probe biologice, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, există, totuși, o portiță legală care poate să-l scape pe proprietarul care a încredințat acestei persoane mașina spre a o conduce de orice răspundere penală.
Astfel, potrivit unei decizii a ÎCCJ, remisă într-o ședință prezidată de către judecătoarea Eleni Cristina Marcu, președintele Secției Penale a instanței supreme, a fost soluționată această chestiune de drept, supusă judecății încă din data de 9 mai 2023, când Curtea de Apel Bacău a cerut ajutor într-o speță aflată pe rolul propriu.
Povestea de la care a început totul
Mai exact, este vorba despre o situație judecată, inițial, la Judecătoria Bacău, care a dispus condamnarea unui șofer la o pedeapsă de 1 an și 3 luni de închisoare pentru refuzul prelevării de probe biologice, însă l-a achitat pe proprietarul mașinii că i-a pus la dispoziția primului autoturismul spre a-l conduce pe drumurile publice, deși a consumat, cu doar câteva ore, alcool împreună cu acesta. La data e 13 iulie 2019, Poliția Rutieră Bacău a oprit în trafic un autoturism Audi, moment în care a constatat că șoferul a încercat să schimbe locul cu pasagerul. Imediat, conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,52 grame/ litru alcool pur în aerul expirat. Atunci, șoferul, care era și proprietarul mașinii, a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Bacău, în vederea prelevării de mostre biologice. Respectivul cetățean a fost de acord. Rezultatul a fost de 1,50 grame/ litru alcool pur în sânge.
Puțin timp după aceea, polițiștii rutieri au depistat în trafic aceeași mașină, dar care, acum, era condusă de pasagerul de mai devreme. Au oprit din nou mașina în trafic, moment în care l-au supus testului cu aparatul etilotest și pe individul care se afla, acum, la volan. Rezultatul – o alcoolemie de 0,54 grame/ litru alcool pur în aerul expirat.
Cu acest rezultat, și al doilea șofer a fost condus la spital, pentru prelevarea de probe de sânge. Însă, acesta a refuzat. Urmarea – poliția i-a întocmit acestuia dosar penal pentru refuzul de prelevare a mostrelor biologice, iar pasagerului, care era proprietarul mașinii, i-au făcut dosar penal pentru că i-a încredințat primului mașina, știind că șoferul a consumat alcool. În actul acuzării se afirmă că, cu doar câteva ore înainte, cei doi au băut împreună mai multe halbe de bere.
Este infracțiune doar dacă se depășește concentrația de 0,8 grame/ litru alcool pur în sânge
Ei bine, Înalta Curte de Casație și Justiție, chemată să dezlege chestiunea de drept, arată că, în interpretarea dispozițiilor articolului 335 alineat 34 Cod penal, care incriminează fapta unei persoane de a încredința un vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului, aceasta trebuie să vizeze o persoană care să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame/ litru alcool pur în sânge. „Când instanța este chemată să decidă dacă îmbibația alcoolică a unei persoane este de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie să respecte un standard probator. Modalitatea prin care se stabilește îmbibația alcoolică nu este un element de tipicitate al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, dar condiția ca îmbibația alcoolică să fie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este o astfel de condiție, pentru că, fără depășirea acestei limite, se poate reține doar o contravenție, nu o infracțiune”, se precizează în decizia ÎCCJ.
Fără o dovadă medico-legală, nu există proba și nici incriminarea penală
Instanța supremă a hotărât că existența sau inexistența unei condiții de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă științifică, adică un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală, și nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. „Acesta este și motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentrație de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat, iar valoarea obținută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la existența unei infracțiuni”, se mai arată în decizia citată.
Concret, judecătorii susțin că „restrângerea mijloacelor probatorii în cazul acestei infracțiuni este confirmată de existența infracțiunii de refuz su sustragerea de la prelevare de mostre biologice, incriminarea unei asemenea fapte fiind necesară în condițiile în care săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe nu poate fi probată decât prin prelevarea unor mostre biologice care să ateste depășirea valorii de 0,80 g/l alcool pur în sânge. În concluzie, pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 335 ali. 3 Cod penal, este necesar ca, pentru persoana căreia i-a fost încredințat vehiculul, să existe o depășirii a valorii îmbibației alcoolice de 0,8 g/l alcool pur în sânge, iar această valoare să fie probată printr-o probă științifică (expertiză medico-legală), și nu prin alte mijloace probatorii”.
Decizia ÎCCJ este definitivă și produce efecte începând cu data de 14 noiembrie 2023, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
