Doua milenii in slujba lui Neptun

30 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

"Toata viata noastra trecuta a fost oranduita dupa ape", afirma Iorga in 1938. Savantul intuise un fenomen care a avut loc de-a lungul intregii noastre istorii. Pe timp de pace sau de razboi, navigatorii nostri au tinut piept greutatilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi.

ANDREEA CASCAVAL

Navigatia maritima a aparut pe meleagurile noastre inca din Antichitate. Trunchiul de copac scobit folosit de localnici atat pe Dunare, rauri, cat si pe Marea Neagra a insemnat unul dintre primii pasi in arta nautica. Astfel se explica descoperirea in unele asezari preistorice dobrogene a unor resturi de pesti ce nu puteau fi pescuiti decat din larg. Herodot mentioneaza ca regii traci s-au aliat cu Troia si i-au dat ajutor armat cu corabii. Cercetari arheologice subacvatice, efectuate de la capul Caliacra spre sud, au scos la suprafata dovezi ca vechii traci navigau folosind nave mari cu care puteau sa transporte cateva zeci de tone. Descoperirea unor ancore grele din piatra, dar si a altor accesorii nautice pare sa infirme ipoteza ca grecii au fost primii navigatori de pe Marea Neagra.

PRIMELE PORTURI. La sfarsitul sec. al VI-lea i.d.Hr., dorienii din Heracleea Pontica au infiintat colonia Callatis, iar milesienii au fondat cetatea Tomis. Toate acestea au fost orase cosmopolite in cadrul carora au existat si instalatii portuare. Acolo existau, de asemenea, cateva adevarate "santiere portuare". Corabiile sosite din Elada aduceau ceramica greceasca fina, podoabe de aur si argint, stofe scumpe ori papirusuri si incarcau, pentru a raspandi in restul lumii civilizate produsele autohtone: cereale, branzeturi, sare si cherestea.

In anii 73-72 i.d.Hr. sunt semnate tratate prin care orasele de pe litoralul maritim au fost incluse in sistemul de aliante al Romei. Romanii au introdus digurile pentru a le usura acostarea navelor si manevrarea marfurilor.

Incepand cu a doua jumatate a secolului al IV-lea d.Hr., regiunea dintre Dunare si Marea Neagra este atacata de barbari, iar in vremea Imperiului Roman de Rasarit (1204-1261) marea a fost acaparata de venetieni.

La 13 martie 1261 a fost semnat tratatul de la Nyphaion dintre Mihail al VII-lea Paleologul si genovezi. Navele genoveze aduceau postavuri, matase, bijuterii, tesaturi de bumbac, saci de in, mirodenii, ulei de masline, vinuri din Grecia si Italia, iar la intoarcere incarcau cereale, peste si carne sarata, piei de vite, miere si ceara.

In secolul al XIV-lea, dupa ce Principatele Romane au pierdut controlul Dobrogei, si o data cu el iesirea la Marea Neagra, activitatile navale romane s-au restrans doar la nivel fluvial si pe raurile interioare. Libertatea navigatiei a fost obtinuta prin Tratatul de la Adrianopol, semnat in anul 1829. In noua conjunctura, Principatele Romane s-au implicat treptat in traficul maritim.

Inceputul avea sa-l faca "Marita", construita in santierul naval de la Giurgiu. Corabia, botezata cu numele sotiei principelui George Bibescu, a fost lansata in luna septembrie 1834. In 1855, Marina Moldovei dispunea deja de 76 de nave. Fiecare corabie romaneasca ori straina care naviga spre sau dinspre porturile romanesti efectua voiajul pe baza unui act emis de Ministerul Afacerilor Straine sau Agentia diplomatica de la Istanbul.

VREMURI DE RAZBOI. In cursul operatiunilor militare derulate in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), o mare importanta au avut-o vasele care au navigat pe Dunare asigurand legatura tarmului romanesc cu pozitiile de front amplasate pe malul bulgaresc.

La 21 mai 1882, Adunarea Deputatilor a aprobat "Legea privind rascumpararea de catre statul roman a caii ferate Cernavoda - Constanta si a lucrarilor in Portul Constanta", concesionate in 1857 Companiei Danube and Black Sea Railway Company Limited. Acest lucru a permis construirea podului peste Dunare, ceea ce a sporit relatiile comerciale.

La 27 noiembrie 1913 s-a constituit prima asociatie privata in domeniul transportului maritim: Societatea "Romania". Primele cinci nave cumparate de noua societate au fost "Milcovul", "Oltul", "Siretul", "Jiul" si "Bistrita". Dupa intrarea Romaniei in razboi, in 1916, "Jiul" si "Bistrita" au fost folosite pentru transporturi de munitii. "Milcovul", "Siretul" si "Oltul" au fost inchiriate guvernului rus. Inceperea celui de-al doilea razboi mondial, la 1 septembrie 1939, a facut ca traficul maritim de marfuri sa scada brusc. Se mai faceau transporturi doar spre porturi din Orientul Apropiat si Marea Mediterana.

In perioada 22 iunie - 8 august 1941, fortele maritime au avut ca misiune principala apararea litoralului prin contracararea oricaror incercari de atac si debarcare pe Litoralul romanesc. 8 august 1941 - 28 iulie 1942 a fost o etapa in care fortele navale romanesti au asigurat protectia transporturilor. Intre 28 iulie 1942 si 5 aprilie 1944, Marina Militara a executat misiuni de sprijin al actiunilor armatei de uscat si transporturi de aprovizionare. 5 aprilie - 13 mai 1944 a fost etapa in care fortele navale maritime au participat la operatia de evacuare a trupelor romane si germane din zona Odessa si Sevastopol. Apoi, intre 13 mai si 23 august s-au executat misiuni de aparare a litoralului maritim. Dupa 23 august 1944, alaturi de Armata Romana, fortele navale au trecut de partea aliatilor. Incepand cu septembrie 1944, in conformitate cu Conventia de Armistitiu, navele romanesti au intrat sub comanda sovietica si au fost utilizate mai ales pentru transporturi de personal uman si materiale de razboi.

JEAN BART - MARINARUL SCRIITOR

Atras de mare inca de la prima calatorie facuta in 1896, Eugeniu Botez a luat pseudonimul corsarului Jean Bart. La scoala a fost dat la opt ani, dar fata de alti pusti de varsta lui a avut norocul sa-l aiba dascal pe Ion Creanga.

Dupa ce termina Scoala fiilor de militari din Iasi, Eugeniu Botez incepe sa publice in suplimentul literar al Adevarului. Ofiterul marinar a luat numele cunoscutului corsar francez care a fost innobilat de regele Frantei pentru serviciile aduse tarii. Elaborarea "Jurnalului de bord" - roman in care poti sa respiri aerul sarat al marii si parfumul amarui al algelor - incepe la 1896 si este definitivata in 1912.

Pentru prima data in literatura romana, Jean Bart foloseste in lucrarile sale termeni marinaresti descriind viata de bord. Romanul "Europolis" este cel care il consacra, o opera despre Sulina, portul de la tarmul Pontului Euxin, situat acolo "unde batranul Danubiu isi pierde si apa si numele in mare".

La 28 noiembrie 1874 s-a nascut la Burdujeni, Suceava, Eugeniu Botez

In septembrie 1894, devine elev la Scoala de Artilerie si Geniu din Bucuresti, Sectia Speciala, care pregatea marinari, transmisionisti etc.

La 1 august 1896 porneste in primul mars de instructie cu bricul "Mircea".

In 1907 devine comandor al ordinului "Sfantul Sava", una din cele mai inalte distinctii sarbesti din acea vreme.

Intre 1896 si 1912 a calatorit mult pe mare, a fost la Constantinopol, la Trebizonda, la Sinope, in Samos si in Rodos, in Insula Creta.

La 12 mai 1933 inceteaza din viata.

SIMBOL

Generatii intregi de viitori marinari si-au facut ucenicia, decenii la rand, pe bricul "Mircea", nava-scoala devenita un simbol al Marinei romanesti.

O data cu infiintarea in 1881 a "Scolii copiilor de marina din Galati" se incheie un contract pentru constructii de nave militare cu firma britanica "Thames Iron Works" din Londra. La 12 august 1882 sosea la Galati nava-scoala "Mircea", denumita dupa numele domnului Tarii Romanesti, "singur stapanitor pana laâ¦ Marea cea Mare".

Pana in 1926 nava avea sa efectueze 17 voiaje in Marea Neagra, 12 in Mediterana si doua in Oceanul Atlantic, dar in 1939 bricul a predat stafeta noii nave-scoala botezata dupa traditie "Mircea". Transformat in infirmerie plutitoare si depozit de medicamente, cinci ani mai tarziu vechiul bric a fost lovit de o bomba si a ars ca o torta.

Noua nava-scoala a fost construita la santierele germane "Blohm&Voss" din Hamburg. A intrat in dotarea Marinei Militare Romane pe 17 mai 1939. Pentru a obtine banii necesari constructiei acestei nave, autoritatile romanesti au apelat la o subscriptie publica. Intre 1939 si 1944 bricul s-a aflat in dotarea flotei militare romane. Bricul avea trei catarge, inalte de 44 de metri si 23 de vele, cu o suprafata totala de 1.750 mp.

Chiar daca era doar un simplu velier, care parea deosebit de vulnerabil in fata crucisatoarelor, "Mircea" a fost inclus in categoria navelor de razboi.

Nava a fost obligata sa stationeze in Portul Sevastopol, fiind considerata drept prada de razboi de catre sovietici si a fost retrocedata abia in mai 1946, in urma unei interventii a Guvernului Romaniei si a Regelui Mihai.

Deoarece in urma "prizonieratuluiâ" sovietic vasul ajunsese intr-o stare jalnica, bricul "Mircea" a fost tras pe uscat si, intre anii 1958 si 1965 a stationat la Mangalia. Un an mai tarziu, la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost trimis, pentru reparatii, la Hamburg. La acea data, bricul era clasificat ca fiind printre primele cinci mari veliere din lume, alaturi de navele surori construite dupa acelasi proiect: "Eagle" din S.U.A, "Gorgh Fogh" din Germania, "Tovarisci" din Federatia Rusa si "Sagres-2" din Portugalia.

Din anul 1966 si pana in anul 1994 "Mircea" a participat in fiecare an la instruirea practica a tuturor promotiilor de ofiteri si maistri de marina. Dupa ce vreme de noua ani a suferit lucrari de refacere, in aprilie 2003 "Mircea" s-a intors la datorie pentru a sluji instructiei din cadrul Academiei Navale "Mircea cel Batran".