Drumul Matasii, iar vegheat de Buddha?

Talibanii au incercat sa ingenuncheze Afganistanul, distrugandu-i podoaba cea mai de pret: magnificele statui ale lui Buddha, unele din cele mai faimoase si mai vechi monumente budiste din Asia. Acum, toata lumea a sarit in ajutorul afganilor, cu planuri care mai de care mai nonconformiste de a reconstrui sculpturile.

Un popor traieste prin istoria sa. Odata disparute simbolurile ce amintesc de traditia si cultura sa, oamenii se golesc, treptat, de identitate. Afganii nu sunt o exceptie de la aceasta realitate: atunci cand talibanii au aruncat in aer statuile lui Buddha, vechi de secole, o parte din sufletul natiunii afgane a disparut, la fel ca si zambetul enigmatic al sculpturilor. Acum, specialistii incearca tot felul de solutii, de la cele stiintifice la cele mai trasnite, pentru a reconstrui statuile din mormanul de nisip ramas in urma lor si, o data cu ele, ceva din spiritul afganilor.

A FOST ODATA… In valea Bamiyan din Afganistan, in urma cu 1.800 de ani, doua statui reprezentandu-l pe Buddha in picioare au fost sculptate in roca sedimentara, la peste 2.700 de metri altitudine. Acestea masurau 53 si 35 de metri inaltime, iar cea mai mare dintre ele a fost, pana la distrugere, una dintre cele mai monumentale reprezentari ale lui Buddha stand in picioare din lume. Regiunea Bamiyan, aflata la 200 de kilometri de capitala Kabul, a fost unul din cele mai importante centre budiste din lume, incepand cu secolul al II-lea si pana la patrunderea islamismului in aceasta regiune, in secolul al IX-lea. Veacuri intregi, Bamiyan a reprezentant centrul faimosului Drum al Matasii, oferind adapost caravanelor care legau imperiile occidentale de China. Pe Drumul Matasii erau transportate, dupa cum sugereaza si numele, matase din China, dar si sticlarie delicata de Alexandria, statui de bronz de la Roma, fildes din India.

ARTISTII GRECI. Evident, multe culturi se intalneau la Bamiyan, contopindu-se cu cea bastinasa. Imparatul Kaniska a ordonat sculptarea statuilor cam prin secolul al II-lea dupa Hristos. Unii descendenti ai artistilor greci care l-au insotit pe Alexandru cel Mare in Afganistan au preluat uriasa sarcina, care s-a incheiat abia doua secole mai tarziu. In final, au fost ridicate doua statui uriase ale lui Buddha, la mai mult de jumatate de kilometru distanta, in centru fiind plasata o a treia, cu mult mai mica, infatisandu-l pe Buddha asezat. Cea mai mare dintre statui se numea Vairocana sau Buddha-"Lumina care straluceste in tot universul". Ambii giganti au fost taiati in stancile nisipoase si au fost acoperiti cu un amestec de noroi si paie, pentru ca expresia fetei, a mainilor si faldurile robei sa poata fi modelate. Colosii au fost apoi pictati, mainile si chipurile, in auriu, robele, in rosu si albastru, si au fost decorati cu ornamente stralucitoare. Cu mult inainte de distrugerea lor, atat ornamentele, cat si invelisul de noroi si paie au fost sterse de trecerea timpului sau de iconoclastii epocilor apuse. Pe langa cei doi Buddha au fost ridicate manastiri, adevarate comori culturale si ele, dar acestea au fost abandonate in secolul al IX-lea, o data ce islamul a inlocuit budismul in Afganistan.

TOATE SE SCHIMBA. O legenda budista spune ca Buddha s-a intrupat in om si a strans un grup de 500 de calugari in jurul sau, pe la anul 543 inainte de Hristos, pentru a-si lua la revedere de la ei. A intrebat de trei ori adunarea daca cineva are indoieli cu privire la invataturile sale. Nimeni nu i-a raspuns. In final, le-a transmis calugarilor o ultima povata: "Toate lucrurile se schimba. Nimic nu este etern. Straduiti-va sa obtineti salvarea". Intr-un mod straniu, aceste vorbe se potrivesc de minune sortii colosilor de la Bamiyan, despre care se credea ca sunt nemuritori.

CRUZIMEA TALIBANILOR. In martie 2002, talibanii au decis sa darame statuile, pe care le-au considerat o ofensa adusa islamului. Au folosit obuze zile la rand, fara succes: colosii s-au fisurat, dar nu s-au dat batuti. In cele din urma, exasperati ca o "piatra", dupa cum au numit statuile, le statea in cale, au facut gauri pana in inima celor doua sculpturi, unde au introdus dinamita, si le-au pulverizat in mii de bucati. Calatorul care se aventureaza azi in zona nu mai vede decat cavitatile in care erau asezati cei doi Buddha gigantici si, la picioarele lor, o gramada uriasa de nisip si moloz. Pare greu de crezut ca Buddha ar mai putea privi inca o data Bamiyanul. Cu toate acestea, dupa caderea, in 2001, a regimului taliban, tot mai multi specialisti sau novici, fascinati de povestea tragica a colosilor, pun la cale reconstructia lor.

O NOUA INTRUPARE?

Noul ministrul afgan al Culturii, Raheen Makhdoom, si-a anuntat oficial intentia de a reconstrui statuile. "Lumea ar trebui sa dea un exemplu extremistilor ca astazi exista posibilitatea si vointa de a reconstrui astfel de monumente, chiar daca au fost distruse", a declarat si un oficial al UNESCO. Daca va fi aprobat, acest plan de reconstructie va incepe nu cu o constructie, ci cu o vanzare. A unor replici miniaturale ale colosilor, cu scopul de a strange fonduri pentru monumentala intreprindere. Ca orice altceva in Afganistan, si refacerea celor doi Buddha depinde de bani. Dar Bamiyanul nu are de ce se teme: Japonia, China, dar si alte tari cu mari populatii budiste si-au oferit ajutorul.

PLANURI CIUDATE

Un studiu stiintific privind reconstructia statuilor face si un consortiu din Elvetia. Acesta a realizat deja reconstructia pe computer, tridimensionala, a statuii celei mari, care va servi ca baza pentru orice incercare de reconstructie fizica a colosului. Alte planuri, care mai de care mai trasnite, abunda: un fost luptator din Afganistan ameninta ca va reconstrui statuile din beton. Un misterios miliardar japonez a promis ca va finanta reconstructia celor doi Buddha. Un artist italian vrea sa sculpteze din nou gigantii, dar mai in interiorul stancii. Un altul are un plan de reconstructie dintr-un material nonconformist, polistirenul. Un restaurator de arta din Bavaria crede ca miile de bucati in care s-au spart statuile pot fi reasamblate, lipite fiecare la locul lor. O astfel de sarcina ar putea dura ani de zile, dar, zice el, merita.