Dsicursul ţinut in Parlament de Crin Antonescu

20 Apr 2007 • 00:00

Nu discut prea mult despre ruşinea de a avea o instanţă precum Curtea Constituţională, care dă verdicte sub şantaj, sub dosare, din fonduri care există sau nu există. Nu discut despre ilegalitatea prin care preşedintele României recunoaşte că se intreresează, acolo unde nu are dreptul să obţină informaţii, la CNSAS desre dosarele unor judecători din Curtea Constituţională. Nu insist asupra acestor lucruri, pentru că instituţia, şi în acest caz, a Curţii Constituţionale trebuie apărată. Dar, în legătură cu avizul Curţii, indiferent cât am putea comenta şi chiar ironic asupra conţinutului, asupra compunerii care ne descrie elevul bun al regimului democratic din România, Traian Băsescu, rămân totuşi două lucruri esenţiale, şi anume acela că în textul Curţii Constituţionale se spune limpede că propunerea se referă la acte "şi fapte de încălcare a Constituţiei săvârşite în exerciţiul mandatului" care, spune Curtea mai departe, "prin conţinutul lor şi consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave". Discuţiunea despre ce e grav şi mai puţin grav am avut-o şi propun citatul din domnul Traian Băsescu la învestirea actualului guvern. Curtea mai spune şi califică, descrie ce înseamnă faptă gravă şi ne spune clar că pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizii obligatorii, prin care preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, de exemplu a ministrului şi Ministerului de Externe, sau ar tulbura ordinea constituţională, ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale. În fine, esenţial este că însăşi Curtea spune că "rămâne ca parlamentul să decidă pe baza datelor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor". Chestiunea este că miza discuţiilor noastre, în opinia mea, nu e nici măcar domnul Traian Băsescu. De doi ani de zile, din păcate, societatea românească în spaţiul ei mediatic dezbate o singură problemă, se împarte cu o furie care nu s-a mai întâlnit de la începutul anilor "90 în jurul unei singure probleme: în jurul omului problemă Traian Băsescu. Aş vrea să dezbatem azi şi să facem, nu ştiu dacă istorie, că asta nu putem noi să hotărâm acum, dar în orice caz nu doar aritmetică, discutând despre o altă miză decât rămânerea în funcţie sau nu a domnului Traian Băsescu. Domnul Traian Băsescu este, am spus-o de mai multe ori şi o repet acum în numele tuturor colegilor mei, un pericol pentru regimul democratic din România - prin faptele sale, prin afirmaţiile sale şi prin foarte multe lucruri care încet, încet încep să iasă la iveală. Nu despre domnul Traian Băsescu vreau să discut azi, pentru că eu nu admit să intru în jocul în care foarte mulţi încearcă să ne bage, şi anume a începe numărătoarea anilor cu era Băsescu. Din punct de vedere al susţinătorilor preşedintelui, nu a existat nimic bun înainte. Totul începe cu mandatul domnului Băsescu şi eu nu pot să accept acest lucru şi cred că nimeni întreg la cap şi în vârstă de mai mult de 2 ani jumate nu poate accepta asta. Dar miza cea mai mare pe care cred că o ridică în această discuţie verdictul pe care-l vom da este aşa-numita întoarcere la popor cu care ne ameninţă, pe care ne-o cere, pe care o doreşte domnul preşedinte Băsescu. De curând, robul lui Dumnezeu Traian Băsescu s-a dus într-o biserică. În biserică taci. În biserică nu există vot, în biserică nu există preşedinte; taci, te rogi şi te gândeşti că nu eşti chiar atât de minunat, măcar în faţa lui Dumnezeu. În biserică, dacă nu eşti preot, taci. Robul lui Dumnezeu a ţinut o cuvântare şi în cursul acestei cuvântări a afirmat că ori de câte ori are îndoieli se va întoarce la popor. Să înţelegem că vrea să facă alegeri ori de câte ori are îndoieli? Nu. Domnul Traian Băsescu a vorbit pur şi simplu despre faptul că ori de câte ori are îndoieli frecventează locurile animate: biserici, cârciumi, nu deosebeşte - locuri animate. E o foarte mare miză pentru dezbaterea noastră de azi şi ea nu este aritmetică, şi pentru opinia publică să înţelegem că dacă dorim pentru România un destin european trebuie să distingem între popor, pe care nu-l poate chema domnul Băsescu la urne şi nici noi, pentru că poporul este una şi corpul electoral, comunitatea constituită a cetăţenilor în exerciţiul drepturilor lor electorale, este alta. Poporul înseamnă foarte mult: poporul înseamnă o istorie, poporul înseamnă amintiri, poporul înseamnă - că asta îl interesează pe domnul Băsescu - şi făpturi româneşti fără drept de vot. Dacă domnul Băsescu persistă în a vorbi despre întoarcerea la popor, despre scoaterea unora şi a altora în faţa electoratului, o vom face, dar pentru toţi cei care nu doresc să facem odată pasul acesta, şi anume de a ieşi din umbra lui vodă, haideţi să ne înţelegem că indiferent câte voturi ia sau nu ia cineva, drept de cetate, drept de exprimare există şi pentru cei care pierd alegerile şi pentru cei care nu participă la alegeri şi pentru cei care sunt cetăţeni ai României. Noi trăim, din păcate, şi în această perioadă a mandatului domnului Băsescu sub umbra lui vodă. Nu s-au spulberat încă aceste umbre: umbra lui Vodă Carol din memoria recentă, umbra lui Vodă Nicolae, umbra lui Vodă Traian acuma, fiecare cu Elena lui, fiecare cu poporul lui, fiecare cu minciunile lui. În Europa e soare, e soarele cetăţeniei şi există atâta cetăţenie, mă văd silit să o repet, atâta soare cu cât nu e umbra lui Vodă. În umbra lui Vodă creşte ceva ce domnul Băsescu ia drept popor, creşte o vegetaţie de voci, Berceni, Boureni, saltimbanci ai lui Vodă. Domnul Băsescu ne aruncă mănuşa prezentării la urne şi ne ameninţă cu electoratul. Electoratul, cetăţeanul român, nu e sperietoare, nu e ameninţare. Ne vom prezenta în această privinţă la urne, ca şi în altele. Da, sunt pregătit, îl aştept şi îl aşteptăm pe domnul Băsescu în faţa electoratului. O doreşte, nu o putem face săptămânal, dar e un prilej. Va veni în campania electorală, va veni, domnilor, cu o casă în plus şi cu un dosar de Securitate în minus. Marele bărbat pe care l-au cântat poeţii neamului, de la Boc la Berceanu, va veni iar cu dosarele altora. Îl aşteptăm pe domnul Traian Băsescu, pentru că prin votul nostru de astăzi nu vom spune doar dacă domnul Traian Băsescu a încălcat sau nu Constituţia, ci vom spune că România vrea să iasă din umbra lui Vodă. Categoric, toţi mai pierdem şi mai câştigăm. Domnul Traian Băsescu a pierdut, a pierdut oameni, a pierdut şi voturi, o fi câştigat alte voturi, dar în ce ne priveşte îl asigurăm că nu vrem linişte, ci vrem normalitate. Domnul Traian Băsescu ar trebui să vină în această campanie şi să spună clar ce vrea, şi anume vrea un regim politic în România în care un singur om, adică domnia sa, să deţină toată puterea. Asta nu se poate în Europa de azi şi nu se poate în România de azi. Pe mine nu mă interesează aritmetica voturilor domnului Traian Băsescu, pe mine mă interesează sensul în care merge România, normalitatea României, faptul că în România nu oricine câştigă nişte alegeri îşi poate permite orice. Cred că domnul Traian Băsescu, în acest mandat cel puţin, a fost ultimul frison al unei boli îndelungate şi feudale şi comuniste şi de tranziţie. şi sper din tot sufletul ca la cinci minute după rezultatul acestui vot, tranziţia românească să se încheie.

Citește pe Antena3.ro