Duzii, hacuiti cu premeditare

Colectia nationala de so-iuri de duzi din Baneasa a fost defrisata fara aviz. Le-gea pomiculturii a scos practic terenul la mezat prin noua prevedere care se leapada de arbustul necesar firului natural de matase. Mai mult decat atat, plantatia de duzi a ramas incadrata la teren agricol, fa-ra a avea nici macar statutul de livada. Toate aceste hi-be legislative nu fac decat sa deschida calea samsarilor de terenuri.

Colectia nationala de soiuri de duzi din Baneasa a fost defrisata fara aviz. Cele 2,84 hectare au plecat spre retrocedare ca teren arabil, si nu ca livada. Acest statut "a scutit" proprietarul de acte suplimentare cum ar fi un eventual aviz de defrisare. Pentru ca operatiunea sa fie completa si mai ales legala, actiunea a mizat pe noua lege a pomiculturii care nu mai protejeaza dudul.

Jurnalul National a prezentat in numeroase anchete modul in care, in urma cu mai bine de opt luni, a fost defrisata colectia nationala de soiuri de duzi. Aproape trei hectare de duzi s-au transformat in teren viran pentru a face cu usurinta trecerea de la cercetare in folosul tarii, la investitii imobiliare in folosul unor persoane fizice. Statul roman a sprijinit in felu-i caracteristic acest demers. De la drumul matasii pana la drumul banilor nu a fost decat un pas. In primul rand, societatea sericicola functiona pe un teren care se gasea in administratia Agentiei Domeniului Statului (ADS), aflandu-se in domeniul privat al statului. Conducerea unitatii a solicitat in numeroase randuri promulgarea unei HG prin care terenul valoros din Baneasa sa treaca in domeniul public si implicit sa nu mai fie expus ambitiilor imobiliare ale zonei. Intarzierea unei astfel de legi a scos practic societatea la mezat. Trei hectare de pamant cu "o neinsemnata" colectie de soiuri de duzi a fost oferta pe care putini oameni de afaceri ar fi putut-o rata. Problemele financiare ale societatii, determinate si de faptul ca statul nu mai finanteaza cercetarea in agricultura, au creat noi oportunitati pentru samsarii de terenuri.

CU LEGEA IN MANA. Pe langa solicitarile conducerii SC Sericarom SA de a trece terenul pe care isi cultiva colectia de duzi in domeniul public al statului, au existat si propuneri legislative care ar fi trebuit sa fie aplicate de ani buni. Astfel, Legea 290/2002 prevedea ca aceasta unitate ce functiona ca societate comerciala sa fie reorganizata in institutie publica de cercetare. Din pacate, legea nu a existat pentru unitatea sericicola. Ea ar fi pus "la adapost" pamantul din zona de nord a Capitalei. Patrimoniul detinut de unitatea de cercetare ar fi trecut in domeniul public al statului cu un alt regim. Nu ar mai fi putut fi retrocedat decat conform unei legislatii de a fi trecut in domeniul privat al statului.

"Aplicarea legii s-a taraganat din motive, as putea spune, lesne de inteles. De patru ani… sigur ca amplasarea unitatii aici este tentanta sub aspectul patrimoniului pe care il are, pamantul are o valoare foarte mare si se gasesc usor amatori pentru a intra in posesia suprafetelor respective. Repet, nu cunoastem cat de reale sunt solicitarile respective... Din pacate, aceasta unitate de cercetare a avut niste realizari deosebite, recunoscute si pe plan mondial. Chiar din zona de S-E a Europei era o unitate care utiliza material de reproducere si crea posibilitati de dezvoltare a activitatilor legate de sericicultura. Acum, luandu-i-se aceasta baza materiala, nu mai poate fi vorba de o colaborare. Societatea a avut o colectie de duzi, iar acesti duzi erau ameliorati special pentru cresterea viermilor de matase. Mai apoi aveau laboratoare, aveau toate utilitatile desfasurarii in bune conditii a activitatilor de cercetare. Este regretabil ca o asemenea unitate a ajuns in situatia in care este in prezent si este foarte greu sa se mai refaca ceea ce s-a distrus", explica Gheorghe Sin, secretarul general al Academiei de Stiinte Agricole (ASAS).

ORBUL GAINII. Duzi care formau baza furajera pentru soiurile de viermi de matase au devenit invizibili in momentul retrocedarii pamantului

PADUREA NU SE VEDE DE COPACI. Pamantul unitatii de sericicultura a plecat spre retrocedare ca teren arabil. Acest statut i-a oferit noului proprietar doua avantaje majore. Primul si cel mai important, de altfel, este faptul ca pentru un teren arabil nu este nevoie de aviz. Al doilea mare avantaj il constituie lipsa actelor necesare scoaterii terenului din circuitul agricol. Cu sprijinul legii si mai ales cu bunavointa functionarilor care au intocmit procesul-verbal ce a stat la baza protocolului de predare, Iulian Capatana, cumparatorul drepturilor litigioase ale celor care au avut teren de retrocedat din Baneasa, a impuscat la propriu doi iepuri dintr-o lovitura: nu a mai avut nevoie de aviz pentru taierea duzilor si, mai mult de atat, nu a mai fost nevoie de acte suplimentare pentru scoaterea pamantului din circuitul agricol. Trecerea colectiei de duzi, pe foaie, ca teren arabil nu a fost tocmai intamplatoare. Astfel, in 2003 se promulga o noua Lege a pomiculturii, 348/10/07, care a scos dudul de sub protectia legii. Au ramas sub incidenta legii si bineinteles sub protectia acesteia: nucul, migdalul, castanul comestibil si alunul. Noua legislatie pomicola a abrogat vechea Lege 11/1974 care proteja culturile masive de duzi. Din pacate, cei care au schimbat legislatia au omis un lucru important - desi nu mai protejau colectia de duzi, nu au schimbat statutul terenului pe care era incadrat acesta - acela de teren arabil.

SMECHERIA CATEGORIEI DE FOLOSINTA. In 1978, la o initiativa a lui Nicu Ceausescu, culturile masive de duzi sunt trecute in categoria teren arabil. "Pe atunci s-a hotarat sa se renunte la dudul cu trunchi in schimbul celui pitic. Acesta din urma a fost trecut in categoria arabil, asimilat cumva cu lucerna si implicit cu o baza furajera", explica Dumitru Dogaru, directorul SC Sericarom SA. Astfel, incadrate in teren arabil si mai ales fara a mai fi protejate, plantatiile de duzi sunt mai mult decat vulnerabile. Celelalte specii cuprinse in Legea pomiculturii sunt protejate de necesitatea existentei unui aviz de defrisare. Mai mult decat atat, in cazurile cu pricina este nevoie si de schimbarea categoriei de folosinta a terenului. Asta, daca pe terenul recent defrisat nu se replanteaza altceva. Cum plantatia de duzi nu mai este prevazuta in Legea pomiculturii si, mai mult de atat, a ramas incadrata la teren arabil, neavand nici macar statutul de livada, nu mai este necesar nici avizul de defrisare, dar nici alte acte suplimentare pentru schimbarea statutului terenului. "Imi aduc aminte ca, inaintea aparitiei acestei legi, Ministerul Agriculturii delegase Sericarom sa se ocupe de orice fel de actiune care implica taierea unui dud. Astfel, cei care aveau nevoie de un aviz de defrisare veneau la noi. Chiar si pentru obtinerea unui aviz de toaletare trebuia sa treaca pe la specialistii din sericicultura. Acum nu mai este asa, odata schimbata legea, dudul nu mai beneficiaza de nici un fel de protectie", argumenteaza Dumitru Dogaru.

MINISTERUL S-A RAZGANDIT

Corpul de Control al Ministerului Agriculturii nu va sanctiona defrisarea colectiei nationale de soiuri de duzi. Legislatia la care inspectorii ministerului fac referire nu mai protejeaza dudul. In urma anchetelor publicate in Jurnalul National, diriguitorii institutiei s-au vazut nevoiti sa ia insa o decizie in privinta societatii din Bucuresti. Au decis sa isi puna semnatura pe actele care ar transforma unitatea in statiune. In acest fel, patrimoniul sericicol ar trece in domeniul public al statului, fara posibilitatea de a mai fi retrocedat foarte usor. Din pacate, decizia a venit cam tarziu. Asta pentru ca Sericarom nu mai are patrimoniu. "Asteptam ca noua hotarare sa intre in vigoare. Bineinteles ca speram sa primim si ceva teren, din cate cred eu undeva prin Balotesti, la Institutul de Biologie si Nutritie Animala", precizeza Dogaru. Pe de alta parte, specialistii au confirmat ca va fi foarte greu sa se refaca cercetarea sericicola. Ei considera ca aceasta ar fi primit fonduri importante din partea UE. "Viermii de matase si matasea naturala sunt din ce in ce mai cautate, reprezentand in mod cert o nisa pentru comunitatea europeana", sustine Cristian Hera, presedintele ASAS. Potrivit reglementarii 866/1990 a Uniunii Europene, sprijinul pe care tara noastra ar fi trebuit sa-l primeasca pentru sericicultura o data cu integrarea este de 13,32 de euro pe gramul de oua de viermi de matase. O suma de 15 ori mai mare fata de subventia actuala acordata de statul roman.