Ediţie de colecţie - Fenomenul Doina

Increzătoare cănta: "Cred in fericirea noastră/Cum cred că va răsări măine-o nouă zi/Cred in fericirea noastră,/Imensă, ca un ocean de bucurii (…)". Deschideţi, deschideţi fereastra… sufletului. Minunaţi-vă de vocea fenomenală a Doinei Badea.
Din sumar: Dalida a Romăniei ● Destin frănt de ruine ● Alteţa Sa ● Idolul ei a fost Maria Tănase ● Doină din străbună glie ● De poveste ● O domnişoară zveltă, distinsă ● In aplauzele publicului ● Naturaleţe ● Arunca in jur cu praf de linişte ● Căntecul de fiecare zi ● "Le incerc cu sufletul"

CD de colecţie - Numai cu editia tiparita a ziarului

Avea 37 de ani. Şi avea tot ce işi putea dori: o carieră strălucitoare. Un soţ iubitor, pe care il adora, doi copii frumoşi. Tocmai se mutaseră in casă nouă.
Increzătoare cănta: "Cred in fericirea noastră/Cum cred că va răsări măine-o nouă zi/Cred in fericirea noastră,/Imensă, ca un ocean de bucurii (…)".
Vocea ei era considerată un fenomen. Colegii de scenă o iubeau şi o apreciau.
Compozitorii nu o mai slăbeau cu propunerile de noi căntece: ştiau că orice interpretează ea, Doina Badea, devine şlagăr.
Doina işi iubea meseria şi o respecta. Trăia şi cănta cu pasiune fiecare melodie.
Era din ce in ce mai căutată…
Apoi… Căteva clipe lumea şi-a pierdut echilibrul. De ajuns insă ca vieţi frumoase, vieţi nevinovate, vieţi in plină floare să fie secerate.
La 4 martie 1977, Doina Badea a murit strivită de blocul care s-a prăbuşit din cauza cutremurului.
Au murit ea, soţul, Traian, şi cei doi copilaşi. In căteva clipe, o frumoasă poveste de viaţă a dispărut.
A rămas in urma ei o grămadă de moloz, o durere imensă şi, astăzi, la 30 de ani de la tragica dispariţie, căteva amintiri. Durerea imensă a şters amintirile, chiar şi pe ale celor apropiaţi, atăţi căţi mai sunt. Ca să nu mai sufere au preferat să uite.
Dar căntecele Doinei Badea au rămas. Şi sunt la fel de frumoase şi de proaspete
ca acum 30 de ani.
Deschideţi, deschideţi fereastra… sufletului.
Minunaţi-vă de vocea fenomenală a Doinei Badea.