Ediţie Specială

In exclusivitate pentru Jurnalul, Pantelei Tuţuleasa, operatorul care a filmat mitingul de la Bucureşti in care Ceauşescu a condamnat invazia, retrăieşte emoţiile de atunci. • Sovieticii au ingheţat "Primăvara" pragheză
video - Manifestatia din Piata Palatului, august 1968 partea 1 • partea 2 • partea 3

Aşa se numeşte filmul-document realizat la 21 august 1968 in Piaţa Republicii (actuala Piaţa Revoluţiei), acolo unde Nicolae Ceauşescu a rostit faimosul discurs de condamnare a invaziei Cehoslovaciei. Pelicula (ce durează 8’30’’) a inregistrat un important moment al istoriei, ce poate fi vizionat pe Jurnalul Naţional Online.

Dimineaţa lui 21 august 1968, ora 5:30. Operatorul şi regizorul de film Pantelie Tuţuleasa, impreună cu echipa sa de montaj şi cu autorii de coloană sonoră, se afla incă la sediul Sahia Film. Toţi erau după o noapte de osteneală: incheiaseră lucrările de inregistrare a filmului despre vizita lui Nicolae Ceauşescu in Regiunea Autonomă maghiară Mureş.

In timp ce pregăteau benzile pentru o ultimă verificare, cineva a deschis geamurile ce dădeau spre Bulevardul Kalinin (actualul Bulevard Mircea Eliade). "In zorii acelei zile de august 1968, o imagine surprinzătoare s-a deschis in faţa privirilor noastre: ostaşi inarmaţi de o parte şi de alta a bulevardului. Tancuri care treceau pe lăngă Sahia. La radio nici o ştire. Muzică de doliu. In "ajunul" marii sărbători de la 23 august muzică de doliu", rememorează acele momente cineastul Pantelie Tuţuleasa.


DISCURSUL. Totul se va lămuri intr-o oră. "Peste o oră aveam să aflăm că trupe ale Pactului de la Varşovia au ocupat Cehoslovacia. Peste o altă oră ne aflam cu aparatele de filmat in Piaţa Republicii, acolo unde avea să se desfăşoare mitingul de protest al locuitorilor Capitalei şi unde Nicolae Ceauşescu avea să rostească celebrul discurs de condamnare a ceea ce se intămpla la Praga. Nu a fost uşor să filmăm o «temă» pe care nu o mai intălnisem. Nu aveam un desfăşurător a ceea ce avea să se intămple in piaţă." S-a filmat nonstop: "Patru camere de luat vederi, stabilite din mersul automobilului, in drum spre Piaţa Republicii".

Balconul devenit celebru prin atătea discursuri s-a umplut cu membri CC: "Prima dată, şi cred că şi ultima cănd sunt toţi laolaltă. Sau aproape toţi…", subliniază Tuţuleasa. Tot ceea ce s-a petrecut in Piaţa Republicii a fost filmat cu aparate de reportaj pe film alb-negru. Dimineaţa, inainte de miting şi discurs, avusese loc Plenara CC a PCR. "Dragi tovarăşi, Plenara CC a PCR, Consiliul de Stat, Guvernul (…) au hotărăt in unanimitate să-şi exprime deplina solidaritate cu poporul cehoslovac, cu partidul cehoslovac…", işi incepe Ceauşescu discursul. "Dragi tovarăşi, cetăţeni ai Romăniei, pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste in Cehoslovacia constituie o mare greşeală, o primejdie gravă pentru pacea in Europa…", continuă Ceauşescu. "Nu există nici o justificare şi nu poate fi acceptat nici un motiv pentru a admite ideea intervenţiei militare in treburile unui stat socialist."


VEHEMENŢĂ. Pantelie Tuţuleasa consideră că Ceauşescu nu a fost niciodată atăt de vehement ca atunci: "Era un strigăt prea mare. Al lui. Era un strigăt nu de supărare, ci de vehemenţă. Eu il mai văzusem de atătea ori pe Nicolae Ceauşescu, dar acum era altfel decăt in alte situaţii. Ca in congrese, de exemplu. Aici este o apăsare puternică pe pedală. Eu cred că a vrut să fie convingător. Pentru cine? Pentru mulţimea din piaţă sau pentru Occident? Am senzaţia că de data aceasta era ca un fel de supărare ce venea pe umerii lui pentru şicanele din Răsărit. El a trezit cu discursul acesta şi frică, şi groază. Mulţimea, după părerea mea, părea şocată. Mulţimea nu-l mai văzuse niciodată aşa". Mitingul a avut o desfăşurare foarte rapidă. "Piaţa Republicii freamătă. Din peste 100.000 de piepturi răsună voinţa poporului de a apăra suveranitatea patriei noastre", spune vocea de fundal in film.

Tuţuleasa avea să-şi petreacă noaptea de 21 august 1968 in sălile de proiecţie, de montaj şi de finisare ale Studioului Sahia Film. Trebuia efectuată finisarea in regim de urgenţă a filmului: la 21 s-a filmat, pe 22 rezultatul finit trebuia să plece la Praga. "Unde o fi ajuns şi cine l-a vizionat la Praga n-am să descifrez niciodată", spune cineastul.


SITUAŢIE DIFICILĂ. La Praga, situaţia era complexă. "Ne-a fost frică de Vest şi ne-au atacat din Est" era sloganul ce apărea in 1968 pe zidurile caselor din aproape intreaga Cehoslovacie. "Aş fi tras in aliaţii noştri, sovieticii. Da. Eram foarte supăraţi şi dezamăgiţi", avea să declare presei franceze in 2002 Jaroslav Stross, unul dintre comandanţii Regimentului 7 Aeropurtate de la Holesov, aflat sub directa coordonare a Serviciilor Militare Secrete cehoslovace. Regiment ce a avut ca misiune secretă salvarea lui Dubcek din măinile sovieticilor. Declaraţia lui Stross este susţinută şi de Vladimir Kosan, şi el comandant in Regimentul 7: "Iniţial am vrut să atacăm Ambasada Sovietică, dar era o adevărată fortăreaţă - nu putea fi distrusă. Am primit informaţii că Dubcek s-ar ascunde in Polonia. Am vrut să-l eliberăm cu ajutorul aeropurtatelor şi să-l transportăm inapoi cu un avion mic, care să zboare la joasă altitudine".

Foştii membri ai regimentului povestesc cum au apărut, din senin, trupe sovietice cu tancuri uşoare, chiar in faţa unităţii de la Holesov. Comandantul sovietic a cerut liberă trecere pentru tancuri şi a somat garnizoana să se predea.


EXAMEN. Şi in Romănia era o situaţie complexă. "Consider că prin Gheorghe Diaconescu (pe care l-am cunoscut, era atunci şeful misiunii diplomatice a Romăniei la Naţiunile Unite), Corneliu Mănescu (preşedinte in funcţie al Adunării Generale a Naţiunilor Unite), Cornel Burtică (ambasadorul Romăniei in Italia) şi Corneliu Bogdan (ambasadorul Romăniei la Washington), Diplomaţia romănească a trecut cu mult succes, in august 1968, unul dintre cele mai grele examene ale secolului XX", subliniază Tuţuleasa.

Realizat intr-o zi şi o noapte, filmul nu are generic (nu a fost timp pentru realizarea genericului), iar secvenţele cu fragmentele discursului sunt construite la masa de montaj. "Tot ce am făcut atunci, la 21 august 1968, vizionarea şi montajul filmului, am făcut dictăndu-mi imaginea ce mi se oferea. Desigur, am făcut o selecţie, pentru că selecţia este dreptul autorului de film documentar."
De ce l-a numit Ediţie Specială? "Pentru că era o situaţie pecială!"