Ei sunt cei cu care ar trebui să votaţi astăzi!

Astăzi nu este ziua voastră. Deşi aţi avut sute de mii de afişe şi de bannere, cu poze şi cu nume, mai multe decât au avut vreodată toţi copiii dispăruţi din România. Deşi chipurile voastre apar zilnic la televizor, cerşindu-ne atenţia mai direct decât ar face-o orice copil fugit de-acasă, ziua de azi nu este a vostră!

Nicio secundă din ea nu vă aparţine, cu oricâtă înfrigurare aţi aştepta seara şi rezultatul final, aşa cum pândeşte mama unui copil dispărut uşa casei, deschizându-se. Oricât de mult s-ar vorbi despre voi în mass-media, şi despre ei – deloc, astăzi, 25 mai, este Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi.

E ziua Andreei Simon, fetiţa de 9 ani dispărută în decembrie 2005 din Miercurea Ciuc, pe drumul dintre bloc şi magazinul de la colţul străzii.

E ziua Adinei Motaş, adolescenta de 16 ani dispărută în împrejurări suspecte în luna martie 2013, pe care procurorul de caz şi-a şters-o deja din memorie, clasându-i dosarul.

E ziua Claudiei Grancea, o fetiţă de 5 ani dintr-o familie sărmană, care a dispărut, în miezul zilei, dintr-un sat din Braşov, la 19 martie anul acesta. Astăzi, pe Claudia n-o mai caută nimeni.

E ziua lui Eduard Sbenghea, un băieţel de 4 ani, dispărut în împrejurări neelucidate din faţa blocului, în iulie 2002. E ziua lui Florinel Balaş, pe care mama lui nu l-a mai văzut din iulie 1997, când el avea 9 ani. E ziua lui Giani Măncuţă, un băieţel de 5 ani dispărut în mai 1986, a cărui mama a murit, acum câteva luni, de cancer, fără să ştie ce s-a întâmplat cu copilul ei.

E ziua lui Laurenţiu Cristescu, pe care părinţii lui nu l-au mai văzut din octombrie 1973, când copilul de 4 ani se întorcea de la grădiniţă cu mama şi cu sora lui mai mică. A luat-o înaintea lor, spre casă, iar pe drum s-a făcut nevăzut.

Astăzi e ziua Elvirei Ghioca din Berbeşti. Avea 9 ani când a dispărut, în februarie 2007, pe strada ce duce spre casa bunicii, de la marginea oraşului.

Aici puteţi vedea povestea reală a copiilor dispăruţi

Astăzi e numai ziua lor şi a celorlalţi peste 200 de copii ce îmbătrânesc în dosare uitate în evidenţa pasivă, imponderabili, neapăsând suflete sau conştiinţe.

E ziua copiilor dispăruţi şi găsiţi pe stradă, internaţi în orfelinate, reîntregistraţi la starea civilă şi exportaţi din ţară, în adopţii internaţionale, sub oblăduirea unei clase politice guvernată doar de ban.

Astăzi e ziua copiilor dispăruţi şi crescuţi departe de dragostea mamei, încercând să-şi mai aducă aminte, în fiecare noapte din restul vieţii lor, un nume, un colţ din acasă, un pas pe drumul de întoarcere.

Astăzi e ziua lor, şi nu a voastră, a celor care candidaţi la alegerile euro-parlamentare. Voi, cei care vă prefaceţi că nici măcar nu ştiţi că aceşti copii există, sunteţi în stare să promiteţi că veţi salva lumea, însă vă dovediţi incapabili să ajutaţi un copil... Orice copil aflat în pericol. Voi, care nu tipăriţi afişe decât cu pozele voastre, cu numele voastre şi cu promisiunile voastre, sunteţi mai dispăruţi din lumea reală decât aceşti copii.

Această zi este ziua lor! Le aparţine, cu fiecare secundă a ei, în care aceşti copii pieduţi se întorc în gândurile şi-n inimile noastre. Sunt la fel de speriaţi ca-n ziua în care au devenit invizibili. Sunt aici, în poze şi printre cuvinte, şi sunt aievea, parte din lumea în care trăim.

La mulţi ani vouă, copiilor dispăruţi, oriunde v-aţi afla. Aveţi încredere că drumul înapoi, spre acasă, există. Şi că Dumnezeu poate face pentru voi, prin oameni, miracole. Nu renunţaţi niciodată la speranţă!