Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prag de alegeri libere, bucureştenii nu se puteau lăuda cu o aprovizionare menită să le hrănească optimismul privind viitorul ţării.
La Alimentara din Piaţa Rosetti, aflăm din cotidianul partidului ţărănist, Dreptatea , din 11 mai 1990, cetăţenii adunaţi la coadă "la ulei" au constatat cu dezamăgire că s-au adus doar şase navete, "pe numărate". La "Unic", alţi cetăţeni stăteau la coadă la carne. Deja erau destui cei care regretau "raţia pe care o dădea Ceauşescu".
Peste câteva zile, în acelaşi cotidian de opoziţie se relata, maliţios, că după o totală absenţă de pe piaţă, ani de-a rândul, apăruse din nou lichiorul... de trandafiri. Oficiosul PNŢCD vedea pasămite în această aprovizionare fantezistă un act electoral. Mai mult, simbol electoral al FSN, trandafirul, devenise şi ţinta caricaturilor din publicaţiile Opoziţiei. Dar nu numai gingaşa floare şi produsele sale derivate erau implicate, colateral, în disputele electorale sau ideologice.
Figura poetului naţional, Mihai Eminescu era revendicată şi de o parte, şi de alta a baricadei electorale. Ca o replică la faptul că Piaţa Universităţii era "patronată" de câtăva vreme de spiritul lui Eminescu, atârnat în pancarte de "golani", susţinătorii FSN aduseseră din condei o rimă săracă, dar cu greutate patriotardă. "Ţara lui Eminescu/ Votează cu Iliescu", scandau susţinătorii Frontului la mitingurile autorizate.
Cu media de vârstă mult mai mică, cei din Piaţă aveau însă certitudinea că "pururi tânărul" Eminescu era de partea lor.
Deşi nu se importase încă termenul care să desemneze spiritul de frondă, la modă, al tinerilor, se pare că fenomenul Pieţei se preta la exportul de atitudine "cool". Din presa vremii, aflăm că la Paris se vindeau "ecusoane cu inscripţia golan" (Dreptatea, 12 mai 1990).
