În 1990 se putea călători în străinătate mai simplu ca înainte, dar nu chiar aşa ca astăzi. Pentru a intra în ţări străine era nevoie de viză pe paşaport. Formalităţile durau uneori şi luni de zile. În aşteptare, o mare de corturi apăruse în parcul aflat la intersecţia străzilor Beirut, Atena şi Venezuela, la 50 de metri de Ambasada Republicii Federale Germania.
În plin centrul Capitalei, în zona rezidenţială, proprietarii corturilor făceau grătare şi focuri de tabără. Zona ajunsese într-o mizerie de nedescris: tranzistoare, casetofoane, televizoare portabile, oameni şi bagaje stăteau claie peste grămadă în aşteptarea vizei. "Invităm Partidul Ecologist (care şi aşa cu protejarea naturii nu prea a avut de lucru, pentru că nici un manifestant nu a ţinut cont de Decretul care interzice ca mitingurile să se desfăşoare în parcuri), se revoltau gazetarii de la Zig-Zag, să încerce să vegheze la protejarea naturii şi în această oază de verdeaţă care expune mizeria Bucureştiului chiar sub ochii funcţionarilor ambasadelor RFG, Libanului etc."
Nu făcea Partidul Ecologist mare lucru pentru protejarea naturii, dar măcar se ştia câte ceva despre el. Măcar cât de cât, acolo... Mânat de curiozitate, Alexandru Mărculeţiu n-a avut de lucru şi s-a dus la Braşov să vadă cu ce se ocupă Partidul de Uniune Naţională a Românilor din Transilvania.
"Înarmat cu adresa şi două numere de telefon, mă îndrept de la Gară la Crişan 7 A, scrie mai departe curiosul. La adresa din Crişan 7 A se află un bloc de locuinţe. Nici poveste de sediul vreunui partid. Nedumerit, întreb trei puşti, în jur de 10 ani fiecare, dacă ştiu ceva de partidul pe care-l caut sau pe cineva care face parte din partidul respectiv. Aflu pe această cale că, la etajul II şi apartamentul 13, fiul locatarului Ivasiuc ar face parte din nou-creatul partid. Ghinion, însă! La apartamentul respectiv nu răspunde nimeni. Români de Uniune Naţională din Braşov! Unde sunteţi?" La cheltuit banii daţi de stat pentru finanţarea partidelor.