CAZUL FARMACISTELOR ● "Coco", "Bobo" şi DIICOT – personaje-cheie în rezolvarea unui caz dramatic
Seara de Sfântul Nicolae a anului 2004. Era trecut de ora 19:00, iar
cele două angajate care lucrau în schimbul doi la Farmacia "Theea" din
Braşov se pregăteau să închidă. Un ultim client. Bonul cu numărul
326410. Daga era în laboratorul pentru medicamente. Manuela rămăsese la
casă. "Calmogen, un test de sarcină, Diprofos, o seringă…".
Înregistrarea pe casa de marcat e întreruptă, în curs de editare.
Ambele farmaciste au fost împuşcate în cap.
CAZUL FARMACISTELOR ● "Coco", "Bobo" şi DIICOT – personaje-cheie în rezolvarea unui caz dramatic
Seara de Sfântul Nicolae a anului 2004. Era trecut de ora 19:00, iar cele două angajate care lucrau în schimbul doi la Farmacia "Theea" din Braşov se pregăteau să închidă. Un ultim client. Bonul cu numărul 326410. Daga era în laboratorul pentru medicamente. Manuela rămăsese la casă. "Calmogen, un test de sarcină, Diprofos, o seringă…". Înregistrarea pe casa de marcat e întreruptă, în curs de editare. Ambele farmaciste au fost împuşcate în cap.
Au trecut de atunci trei ani şi trei luni. Timp în care anchetatorii au avut o singură pistă şi un singur suspect. Pe Alexandru Diaconescu (26 de ani), care a stat zece luni şi jumătate în arest preventiv. La 7 februarie 2007, el a fost declarat nevinovat de magistraţii Tribunalului Braşov. Cheltuielile de judecată contabilizate la acea dată ajungeau la 1 miliard de lei vechi. Conform declaraţiilor unuia dintre avocaţii apărării, la acest caz au lucrat 800 de oameni.
CRIMA. Farmacia "Theea" se află la parterul unui bloc de pe Bdul Victoria, la circa 300 de metri de Gara Braşov. Manuela Cistian (37 de ani) şi Daga Susan (57 de ani), ambele asistente, intraseră în schimb la ora 13:00. La ora 18:40, se arată în rechizitoriul întocmit de DIICOT Braşov, Daniel Cistian, soţul Manuelei, a intrat în farmacie şi a stat de vorbă cinci minute cu cele două femei. Apoi, la solicitarea soţiei sale, a plecat la o altă farmacie din Braşov, să schimbe un medicament.
"În jurul orei 19:10-19:15, dorind să intre în farmacie, martorul cu altă identitate, atribuită conform art. 86 (indice)1 CPP «Coco», s-a întâlnit în faţa uşii de acces, întredeschisă şi blocată pe interior cu un panou publicitar, cu un tânăr înalt (1,83-1,86), îmbrăcat în haine de culoare închisă, care a ieşit din farmacie şi s-a îndepărtat grăbit. Martorul «Coco» a intrat în farmacie, nu a găsit pe nimeni în încăperea destinată publicului, însă a auzit gemete din încăperea alăturată."
"Coco" – o femeie care intrase în farmacie să cumpere ceva – s-a speriat şi a ieşit afară, cerând ajutor. Un agent al unei firme de pază şi protecţie (care avea sub monitorizare şi farmacia) a intrat şi, în laboratorul aflat în aceeaşi incintă, le-a găsit pe cele două femei. Erau întinse la podea, pe burtă, cu faţa în jos, una lângă cealaltă. A anunţat imediat dispeceratul, salvarea şi poliţia.
"CU ŞURUBELNIŢA". La scurt timp, în farmacie a ajuns şi Daniel Cistian. Şi-a scos soţia din laborator şi a dus-o în zona magazinului, în încercarea de a-i acorda primul ajutor. Zadarnic, femeia murise deja. Apoi, împreună cu doi agenţi ai aceleiaşi firme de pază şi protecţie, soţul Manuelei a scos-o din laborator pe cealaltă farmacistă, Daga Susan. Femeia avea încă puls. Până la sosirea criminaliştilor (n.r. – ziarele locale scriau atunci că primii poliţişti au ajuns în jurul orei 20:00), cel puţin cinci persoane ("Coco", trei agenţi de pază, Daniel Cistian) pătrunseseră în "scena crimei". Iar trupurile femeilor – mutate din poziţia în care fuseseră împuşcate.
Daga Susan, transportată cu o ambulanţă la Spitalul Judeţean Braşov, a decedat la ora 22:00. La internare, medicii au pus diagnosticul: "traumatism cranio-cerebral grav, comă profundă, plagă cranio-cerebrală parieto-occipital stânga". Şi Manuela prezenta o rană în zona capului. Arma dublei crime nu a fost găsită niciodată. În primele două zile, presa locală acredita teoria conform căreia cele două farmaciste fuseseră ucise cu "un obiect ascuţit, gen levier sau surubelniţă".
În urma autopsiilor s-a stabilit însă că Manuela şi Daga fuseseră împuşcate de la mică distanţă. La prima, proiectilul (corp metalic) a penetrat "cutia craniană în zona occipitală paramedian dreapta (…) şi a rămas în masa cerebrală", la a doua – "a penetrat cutia craniană în zona temporo-parietală stângă (…), iar corpul metalic restant a rămas în masa cerebrală". Asasinul le-a obligat pe cele două femei să îngenuncheze, cu spatele la el, s-a aşezat între ele şi, de la o distanţă de aproximativ un metru, a tras. Cel mai probabil, cu o armă artizanală. Nu s-au găsit cartuşele. Manuela a fost împuşcată prima.
MOBILUL? Modul în care au fost ucise cele două femei te duce cu gândul la o execuţie în stil mafiot. Mobilul dublului asasinat? În urma inventarului efectuat, anchetatorii au descoperit că din încasările zilei respective a fost sustrasă suma de 36.353.403 lei. Tot ei au declarat presei că "dulapul în care se aflau medicamentele cu regim special era neatins". În rechizitoriu e precizat că "s-a realizat prin sondaj şi o verificare scriptică şi faptică a stocului de medicamente existent, fără a se constata diferenţe". Din farmacie nu fuseseră sustrase decât bancnotele din casa de marcat. În primele zile, anchetatorii au declarat că iau în calcul mai multe variante: jaful, o tentativă de a fura substanţe halucinogene, reglarea de conturi sau răzbunarea.
Din farmacie au fost ridicate, în vederea examinării criminalistice: orarul plastifiat, pe care era inscripţionat programul unităţii, găsit pe interiorul geamului uşii de acces în farmacie întors invers faţă de poziţia obişnuită, mânerul clanţei uşii de acces din încăperea destinată publicului spre coridorul care duce în laboratorul unde au fost găsite victimele, mânerul clanţei uşii de acces în laborator şi cutia de bani din plastic în care au fost ţinute încasările, găsită pe pardoseală, în dreptul casei de marcat, pe culoarul dintre rafturi şi tejghea, conţinând numai monedă divizionară.
"Au fost ridicate fragmente de urme papilare digitale şi palmare de pe suprafaţa uşilor de acces în hol şi în spaţiul destinat clienţilor, de pe orar, de pe marginea tejghelei şi a uşilor glisante cu care sunt prevăzute rafturile, de pe cutia de bani, de pe dulapul situat în spatele uşii de acces în laborator, de pe suprafaţa acestei uşi şi de pe rama ferestrei din laborator, însă urmele fie nu au fost apte pentru comparaţie din punct de vedere dactiloscopic, fie
s-au eliminat, prin comparare, aparţinând personalului farmaciei (în total erau nouă angajate)."
ACCENT DE BUCUREŞTEAN. La 8 decembrie 2004, un deţinut aflat în Penitenciarul Jilava – devenit ulterior martorul cu identitate protejată "Dorin" şi, apoi, martor "fără acoperire" – Dumitru Mareş – sesizează DIICOT Braşov că "semnalmentele presupusului autor al infracţiunilor săvârşite şi în special modul de operare corespund unui fost coleg de-al său de celulă din arestul IPJ Braşov din perioada aprilie-mai 2003, poreclit Ketamină", se precizează în rechizitoriu. Aşa s-a ajuns la Alexandru Emil Diaconescu.
Ulterior, un alt martor cu identitate protejată – "Bobo" – a declarat că în după-amiaza zilelor de 4 şi 5 decembrie ar fi văzut staţionând în faţa farmaciei un tânăr având "aceleaşi semnalmente ca şi cel descris de martorul «Coco» (înalt, bine făcut, brunet cu spâncene groase, îmbrăcat într-o geacă sport maron închis) şi chiar a intrat în vorbă cu acesta, atrăgându-i atenţia accentul, cel mai probabil de bucureştean"."Bobo", se spune în rechizitoriu, l-a recunoscut pe Diaconescu din planşele foto.
FILAT. Deşi era din Braşov, Alexandru Diaconescu se mutase în Bucureşti împreună cu mama sa în cursul anului 2004. Din 9 decembrie 2004, adică imediat după sesizarea făcută de deţinut, "inculpatul şi locuinţa menţionată au fost monitorizaţi de un dispozitiv special de supraveghere operativă format din lucrătorii IGPR şi SIIPI". Diaconescu a fost "săltat" însă la Braşov, unde a venit la 12 decembrie, cu filaj cu tot în spate, să-şi scoată o carte de identitate provizorie. Rechizitoriul zice că, în baza acelui act, intenţiona să solicite a doua zi întocmirea paşaportului. Zicerea nu e susţinută însă şi de probe.
Oficial, în acea zi, Diaconescu a fost "reţinut" pentru cercetări într-o altă cauză, legată de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (încălcase interdicţia de a intra în Bucureşti, impusă de instanţă o dată cu condamnarea pentru un furt auto). În realitate, suspectul pentru comiterea dublului asasinat a fost sechestrat, sub paza mascaţilor, într-un birou al poliţiei din Braşov. Fără să i se aducă la cunoştinţă fapta de care este suspectat, a fost dus la Bucureşti, unde i s-a recoltat kit-ul ADN şi i s-a făcut percheziţie acasă. "Din locuinţă a fost ridicată, dintr-un dulap, o haină impermeabilă de culoare maro, similară cu cea descrisă de martorul «Bobo», ca fiind purtată de tânărul văzut în faţa farmaciei". Adus la Braşov, la 13 decembrie, a fost reţinut pentru 24 de ore. La expirarea termenului, pus în libertate, Diaconescu s-a întors acasă cu… trenul. Rechizitoriul spune că "inculpatului i s-a pus în vedere să se prezinte în dimineaţa zilei de 15.12.2004 la sediul IPJ Braşov, însă acesta nu s-a mai prezentat, fiind depistat şi ridicat în cursul dimineţii de 15.12.2004 din locuinţa mamei sale din Bucureşti". În aceeaşi zi, Diaconescu a devenit incuplat în "cazul farmacistelor".
URME ADN. Cu o zi înainte, Institutul Criminalistic din IGPR finalizase prima expertiză asupra urmelor recoltate din farmacie. În microurmele de celule epiteliale remanente (n.r. – particule invizibile de piele umană, care rămân la contactul cu orice obiect) pe orarul şi mânerele uşilor farmaciei s-a stabilit că "profilul genetic al inculpatului (…) este inclus în amestecul de profile genetice. Frecvenţa de regăsire a unui alt profil genetic (o persoană necunoscută) decât cel al inculpatului Diaconescu Emil Alexandru este de 5,14 x 10 la puterea (–6). (…)
La a doua expertiză biocriminalistică şi pe cutia de bani s-au găsit «microurme de celule epiteliate remanente» şi s-a stabilit că «profilul genetic al inculpatului a fost pus în evidenţă în două locuri şi în amestecul de profile genetice, provenind de la cel puţin trei persone». S-a concluzionat că «un alt profil genetic (aparţinând unei persoane necunoscute din populaţie) decât inculpatul Diaconecu Emil Alexandru, care, combinat cu profilele genetice ale persoanelor cunoscute, considerate incluse să conducă la acelaşi amestec, poate fi regăsit o dată la cel puţin 348 de persoane (zona 5 a cutiei)» şi, repectiv, «o dată la cel puţin 19.267 de persoane (zona 6 a cutiei)». La cererea apărării, în cursul anchetei s-a făcut o nouă expetiză a probelor, la INML «Mina Minovici». Şi de această dată rezultatele, editate sub forma unui curs din teoria probabilităţilor, au dus la ideea că celulele epiteliate ar putea proveni de la Diaconescu".
PRAF DE PUŞCĂ. A treia expertiză biocriminalistică făcută la IGPR a stabilit că "pe mâneca dreaptă a hainei impermeabile de culoare maro ridicate din locuinţa incuplatului Diaconescu Emil Alexandru au fost puşi în evidenţă factori secundari ai împuşcării (bariu, cupru, plumb şi ioni azotit şi azotat) similari cu cei puşi în evidenţă de expertiza balistică pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor". Şi de pe haina respectivă, care era o geacă de damă, au fost recoltate microurme de celule epiteliale remanente, iar anchetatorii au concluzionat că "inculpatul a purtat haina (…), deşi nu recunoaşte acest lucru, împrejurare confirmată şi de experimentul judiciar efectuat la DIICOT Braşov ulterior efectuării expertizei biocriminalistice (la probă, haina i se potriveşte în talie, însă îi este puţin scurtă la mâneci, în cazul flexării braţelor)."
Anchetatorii şi-au construit dosarul dublului asasinat pe "denunţul" deţinutului, care a spus că "ar putea fi el", pe rezultatul probelor AND care "ar putea fi ale lui", pe declaraţia martorei "Coco", care a spus despre asasin că "semnalmentele sunt similare". Însă nu aceste piese şubrede au făcut să se clAtine dosarul DIICOT…
Urma de talpă de pe tejghea
La CFL-ul făcut în seara de 6 decembrie 2004, pe tejgheaua farmaciei s-a găsit o urmă de talpă. Dinamică. "Era pe tejghea. Nu pe pardoseală, pe tejghea…, deci e evident că persoana care le-a împuşcat pe farmaciste a făcut un salt pe tejghea", spune Ovidiu Văduva, unul dintre avocaţii lui Diaconescu.
Urma de pe tejghea nu apare în rechizitoriul întocmit de DIICOT Braşov în mai 2005, prin care Alexandru Diaconescu a fost trimis în judecată pentru comiterea dublului asasinat.
"Rămâne de neînţeles împrejurarea că cele două folii adezive ce purtau urmele de încălţăminte ridicate din farmaciei s-au aflat la Secţia 4 Poliţie Braşov", susţin avocaţii apărării, fiind transmise Parchetului abia la 12 septembrie 2006. "Materialul fotosensibil, deşi fusese cerut de Tribunalul Braşov, a fost trimis instanţei la 24 octombrie 2006, intervale mari de timp care nu au nici o justificare, cu atât mai mult cu cât urmele nu au fost exploatate."
De ce n-au fost depuse probele la dosar? Răspunde Alexandru Cor, şeful DIICOT Braşov şi cel care a instrumentat cazul alături de Alen Toroiman. "Urmele de talpă nu erau concludente pentru noi. Şi, pentru că nu puteau fi folosite, le-am eliminat."
Nu puteau fi folosite în acuzarea lui Diaconescu… Expertizarea urmei de încălţăminte făcută la Cluj şi apoi la INEC Bucureşti nu confirma că încălţămintea ar aparţine inculpatului. În concluziile raportului de expertiză criminalistică din 31 iulie 2006 se precizează că "urma provine de la vârful încălţămintei corespunzătoare piciorului stâng, încălţămintea fiind de tip toamnă-iarnă, având dimensiunile probabile între numerele europene 42-44 inclusiv". Iar măsurătorile efectuate la INEC Bucureşti au stabilit că Diaconescu poartă încălţăminte cu numărul 45-46…
Arma crimei – o necunoscută
În ecuaţia dublului asasinat, arma crimei are valoare de "x". Unii susţin că ea ar avea calibrul 5,6 mm. Că ar fi un pistol artizanal cu butoiaş. O armă în stare să propulseze un glonţ, care, de la o distanţă mică, străpunge cutia craniană, dar rămâne în capul victimei. "Expertiza balistică întocmită de Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR a stabilit că pe fragmentele de dermă capilară prelevate de la cele două victime, în zonele orificiilor de intrare ale proiectilelor, precum şi pe obiectele de îmbrăcăminte puse la dispoziţie (halate şi pulovere) s-au pus în evidenţă factori secundari ai împuşcării (microurme de plumb, bariu, ioni azotit şi azotat, dar şi microurme de aluminiu care pot proveni din compoziţia unor amestecuri pirotehnice artizanale), iar distanţa de la care s-a tras a fost de aproximativ un metru, în cazul ambelor victime", se arată în rechizitoriu. "Proiectilele extrase din corpul celor două victime sunt confecţionate din plumb de puritate 97%. Caracteristricile acestor proiectile corespund unui calibru de aproximativ 5 mm şi sunt atipice gloanţelor fabricate în serie (industriale), fiind probabil confecţionate în mod artizanal sau au fost modificate ulterior confecţionării industriale. Datorită acestui motiv nu s-au putut stabili tipul, marca şi modelul armei cu care au fost trase proiectilele".
"Butonul de panică nu a funcţionat"
Farmacia "Theea" se afla sub monitorizarea unei firme de pază şi protecţie din Braşov, "unitatea fiind dotată cu un sistem de alarmă împărţit pe zone, utilate cu contact magnetic (uşa de intrare), senzori de mişcare (hol intrare, hol acces, farmacie stânga, farmacie dreapta, laborator) şi un buton de panică, instalat la casa de bani, a cărui acţionare prin simpla apăsare declanşează local sirena de alarmă şi, la distanţă, înregistrarea şi afişarea evenimentului pe calculatorul dispeceratului firmei de pază. La data de 6.12.2004, sistemul a fost funcţional, însă butonul de panică nu a fost acţionat la momentul critic", se arată în rechizitoriul întocmit de DIICOT. În contradictoriu, Daniel Cistian susţine că, în momentul în care a intrat în farmacie şi a văzut scena de coşmar, a apăsat pe butonul de panică. "De două ori, chiar! Dar nu a funcţionat. În farmacie se afla un agent de pază, care venise chemat de martorul «Coco»", susţine Daniel Cistian. "Mai târziu am luat legătura cu firma care monitoriza farmacia, iar cei de acolo mi-au spus că nu au nici o vină. Ba, mai mult, soţul patroanei farmaciei, Mircea Trâmbiţaş, mi-a spus că eu nu am apăsat bine butonul, pentru că alarma funcţiona. Susţine că el schimbase acumulatorii de la alarmă cu o săptămână înainte de tragedie, pentru ca, în caz că se întrerupe curentul, alarma să funcţionize".
Rechizitoriul cazului:
• Paginile 1-12 -format pdf
• Paginile 13-21 -format pdf
Citiţi şi:
"autostopul"
- Criminal de ocazie
- Moartea a venit cu "ia-mă, nene!"
- Scheletele din inima pădurii
- A căzut victimă loteriei morţii
- Omor la indigo
"Cazul Cristina"
- O crimă, două achitări, un criminal în libertate
- "Relaţia copiilor, noi am pus-o la cale..."
- "Cristina nu putea, nu ştia să ierte"
- Cea mai plauzibilă ipoteză de anchetă
- "Nu avem indicii că ar fi altcineva"
- "Atenţie la omul care nu mai are nimic de pierdut!"
- “Era prea evident faptul ca e nevinovat”