Fabrică de armament vândută sub 20.000 €

Ea a făcut parte din industria de armament, aici producându-se muniție, dar în 2012 a intrat în insolvență după ce fusese cumpărată de patronul FCSB, Gigi Becali și Asociaţia Salariaţilor. Fabrica este închisă de mai mulți ani, nu mai are angajați și produce doar pierderi, în loc de muniție. Ministerul Economiei vrea să scape de activele aceste companii și le oferă la un preț foarte mic, de numai 89.000 lei. Situația în care a ajuns uzina din Drăgășani este doar o piesă dintr-un puzzle care înfățișează dezastrul în care se zbate industria națională de apărare.

După finalizarea procesului de privatizare în 2004, Gigi Becali a ajuns să dețină 90,7% din acţiunile societății UM Drăgăşani, în valoare de 8.136.460 de lei. El a fost obligat în 2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească 307.000 de euro, reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin caietul de sarcini. Pentru că latifundiarul din Pipera nu s-a conformat sentinţei judecătoreşti, statul a început procedura de executare silită a uzinei, scoţând la vânzare mai multe active pentru recuperarea acestei datorii. Până în 2014 încercase de patru ori să vândă societatea, dar fără succes. În 2015 a existat o tentativă a unei companii americane să o preia, dar demersul nu s-a finalizat.

Fără cumpărător nici la 30.000 de lei

În momentul primei privatizări, societatea deținea o clădire P+1, cu o suprafaţă construită 1.237,50 metri pătrați, la care se adaugă terenul aferent, plus un spaţiu verde de 800 de metri pătraţi. Valoarea totală a tranzacţiei a fost în anul 2004 de peste 13,9 milioane de lei, reprezentând preţul pentru pachetul majoritar de acţiuni, investiţiile şi capitalul de lucru. În 2014, la a patra tentativă de executare silită a activelor de către Fisc, suma cerută scăzuse la circa 30.000 de lei. Acum, după aproape 10 ani, statul vrea să obțină din această vânzare 89.000 de lei, potrivit un proiect de hotărâre de guvern care stabilește bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Economiei pe 2023 din activitatea de privatizare, gestionarea insolvențelor etc.

Deși nu mai lucrează de ani de zile, UM Drăgășani a raportat în 2021 o pierdere de 1,2 milioane de lei.

Am distrus, în loc să construim

Dezastrul de la UM Drăgășani nu este singular în zona industriei de apărare, spune Constantin Bucuroiu, președintele preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA). „Întreprinderea Mecanică Reșița producea toate piesele de artilerie aflate în dotarea armatei, fiind o fabrică de tunuri cunoscută peste tot în Europa. Am distrus-o pentru că la începutul anilor 2000 erau unii care susțineau că războiul modern nu se mai duce cu tunuri. Uite că ne arată contrariul acum războiul din Ucraina. De-a lungul anilor, autoritățile guvernamentale au tot promis că relansează producția, că vor atrage investitorii, dar nu s-a întâmplat nimic. România nu mai produce astăzi tunuri. Acum fabrica este în conservare, dar producerea unui tun este un proces complex și să dai drumul acum la o astfel de producție, când nu mai ai forță de muncă specializată, este o nebunie. Fabrica mai are 36 de salariați care se ocupă doar de întreținere”, a declarat pentru Jurnalul președintele ASIAA.

Nu producem obuziere de 155 și 152 mm pentru că am aruncat presele

Un alt exemplu oferit de Constantin Bucuroiu este cel al Uzinei Mecanice Plopeni. Aici se făceau, prin altele, loviturile de obuziere de calibre 155 mm și 152 mm. Pe piața externă este astăzi o cerere foarte mare pentru această muniție, dar din păcate noi nu mai suntem în stare să o producem pentru că presele cu ajutorul cărora se făceau tuburile au fost vândute sau date la fier vechi, a spus acesta. „Fabrica mai are un nucleu de specialiști care ar putea produce aceste obuziere, dar s-au aruncat presele fără nicio analiză”, potrivit liderului sindical. Acum fabrica are un grad slab de încărcare cu comenzi, nefiind acoperitor nici măcar pentru primul trimestru al anului. În plus, activitatea unor șefi ai fabricii e recent obiectul unor verificării ale procurorilor DNA soldate cu trimiterea în judecată, în condițiile în care angajații au protestat de mai multe ori anul trecut pentru acordarea unor majorări salariale.

Carfil Brașov, în jocul intereselor imobiliare

O altă societate din industria de apărare este Carfil Brașov. „Este o societate care poate realiza produse complexe și de generație nouă. Din păcate, ea este prinsă în jocul intereselor imobiliare și de aceea va fi mutată la Hărman, unele ateliere fiind deja mutate. Fabrica are un plan de reorganizare care prevede această mutare pentru a elibera circa 30 de hectare de teren în oraș. Mutarea implică însă foarte mulți bani. Și această societate a trecut printr-o situație foarte grea din punct de vedere al comenzilor, dar acum ea s-a mai îmbunătățit”, spune Constantin Bucuroiu.

De la 100 de transportoare/lună, la nici unul

Una dintre cele mai cunoscute fabrici de armament este Uzina Mecanică Moreni. Aici s-au produs de-a lungul anilor peste 15.000 de transportoare, ea ajungând în trecut la o capacitate de producție lunară de până la 100 de vehicule. Astăzi, cei circa 300 de angajați pe care îi mai are fac doar mentenanță. În 2008, fabrica a fost auditată de americanii de la General Dynamics pentru producerea transportoarelor Piranha, dar planurile Bucureștiului s-au schimbat, iar americanii au fost aduși să producă transportoarele la Uzina Mecanică București. La Uzina Mecanică Moreni au ajuns în schimb nemții de la Rheinmetall, care trebuiau să construiască aici transportoarele blindate 8x8 Agilis. Planurile au rămas doar pe hârtie, iar nemții au plecat așa cum au venit.