Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Importurile de lapte bat record după record, în timp ce exporturile sunt reprezentate, în principal, de lapte neprocesat sau produse cu valoare adăugată redusă. Aproximativ 60% dintre produsele lactate consumate în România provin din import, iar asta face ca balanța comercială pentru produsele lactate să înregistreze în ultimii cinci ani un deficit de peste 800 milioane de euro anual, iar în 2025 acesta a depășit un miliard de euro. Cu perspectiva falimentului în față, producătorii de lapte solicită intervenția urgentă a Guvernului României pentru limitarea pierderilor financiare din sectorul zootehnic, reducerea deficitului balanței comerciale pentru lapte și produse lactate și stoparea abandonului activității de producere a laptelui în fermele profesionale.
Într-o scrisoare adresată premierului Ilie Bolojan, Ministerelor Agriculturii și Finanțelor, Parlamentului și Consiliului Concurenței, fermierii solicită crearea unui cadru legislativ echitabil pentru filiera laptelui, în concordanță cu Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale și în linie cu legislația adoptată în alte state europene precum Franța și Italia. Ei cer o întâlnire de urgență cu șeful Executivului și analizarea diferențelor dintre prețul laptelui la poarta fermei și prețul de la raft, precum și adoptarea unor măsuri din partea Consiliului Concurenței pentru restabilirea echilibrului în piață.
Laptele este unul dintre cele mai perisabile produse alimentare existente pe piață, fiind imposibil de stocat în ferme, în stare proaspătă sau neprocesată, pentru o perioadă mai mare de 24 - 48 de ore. Din acest motiv, fermierii sunt extrem de vulnerabili la fluctuațiile pieței și la raporturile dezechilibrate din cadrul filierei agroalimentare.
Vând mai ieftin decât produc
Dezechilibrul dintre cererea și oferta de lapte materie primă, politicile agricole și de mediu ale Uniunii Europene, precum și barierele comerciale au generat o volatilitate semnificativă pe această piață, determinând fluctuații frecvente și majore ale prețului oferit fermierilor români. În același timp, oferta de lapte este caracterizată printr-o elasticitate redusă pe termen scurt, deoarece producția nu poate fi ajustată rapid, având în vedere ciclul biologic al vacilor de lapte, nivelul ridicat al investițiilor în ferme și imposibilitatea întreruperii imediate a producției în condițiile scăderii prețurilor, spun fermierii.
„În acest context, noi, producătorii de lapte din România semnatari ai acestei adrese, membri ai organizațiilor de fermieri specializate, producem zilnic peste 2.000.000 litri de lapte materie primă. Costurile de producție pentru un litru de lapte variază, la începutul lunii martie 2026, între 2,05 și 2,55 lei/litru, în funcție de dimensiunea fermei, nivelul de producție și gradul de îndatorare al fiecărui producător. În același timp, prețul laptelui la poarta fermei variază între 1,2 și 1,5 lei/litru pentru laptele tranzacționat pe piața spot și între 1,5 și 1,9 lei/litru pentru laptele comercializat pe bază de contracte pe termen mai mare de 90 de zile. Deși există încă fermieri care livrează lapte în baza unor contracte negociate anterior, estimăm că începând cu luna aprilie procesatorii din industria laptelui se vor alinia la aceste niveluri de preț.
Această situație generează pierderi semnificative pentru fermieri, care sunt obligați să comercializeze laptele sub costul de producție cu peste 30% (pierdem între 0,5 și 0,9 lei/fiecare litru de lapte produs)”, spun producătorii de lapte.
Aspecte concurențiale și fiscale
Specificul și nivelul de dezvoltare al sectoarelor de producere a laptelui din state precum Ungaria, Polonia și Cehia permit acoperirea consumului intern în proporție de peste 125%. „În aceste condiții, s-au creat de foarte mult timp premisele încălcării articolului 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin utilizarea unor prețuri de ruinare asupra fermierilor români. Această practică anticoncurențială a fost semnalată în mod repetat, însă lipsa unor reacții ferme din partea autorităților competente române a contribuit la perpetuarea acestei situații”, se arată în adresa fermierilor români. De asemenea, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și Directivei TVA 2006/112/CE, comercializarea produselor sub prețul de cost poate genera implicații fiscale semnificative privind impozitul pe profit și TVA, expunând fermierii la riscuri suplimentare în relația cu autoritățile fiscale.
Deficiențele structurale ale industriei
Fermierii români sunt în mare parte furnizori direcți pentru sectorul de retail, fără a dispune de capacități industriale pentru producerea de produse lactate tip „commodities”, adică produse standardizate, de larg consum, care sunt tranzacționate în volume mari și al căror preț este determinat în principal de cererea și oferta de pe piața globală sau regională, nu de brand sau de caracteristici unice. România nu dispune nici în anul 2026 de facilități industriale pentru transformarea laptelui în produse precum lapte praf, unt vrac, grăsime din lapte (AMF), zer praf sau brânzeturi standardizate tranzacționate pe piețele internaționale. Această lipsă structurală determină întârzieri de câteva luni în revenirea prețului laptelui după perioadele de scădere, deoarece piața internă este puternic influențată de stocurile de produse lactate tip „commodities” existente în statele vest-europene.
Impactul creșterii costurilor cu energia și combustibilul
În condițiile în care prețul motorinei ar putea depăși 9,5 lei/litru, comparativ cu media de 7,55 lei/litru în anul 2025, impactul asupra costului de producție al laptelui va crește cu aproximativ 0,20 – 0,25 lei/litru, având în vedere utilizarea motorinei în producerea și transportul furajelor, precum și în activitatea curentă a fermelor. În aceste condiții, pierderile fermierilor pot depăși 35–40% din costul de producție. În același timp, reducerea cu 25–35% a prețului laptelui la poarta fermei nu s-a reflectat în prețul final la raft, ceea ce indică existența unor dezechilibre majore pe lanțul de distribuție și o distribuție inechitabilă a valorii adăugate.
Potrivit ultimelor date publicate de către Institutul Național de Statistică, în 2024 România a importat cu 38,7% mai mult lapte brut față de 2023, în timp ce cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile de procesare de pe piața internă a crescut doar cu 4,6%.
Ce solicită fermierii Guvernului
-Acordarea unei subvenții de 25 euro/tonă de lapte livrat, în contextul scăderii cu aproximativ 8% a cantității de lapte colectate la nivel național (de la 996.653 tone în 2024 la 915.952 tone în 2025) și a prăbușirii prețului de livrare a laptelui materie primă.
-Identificarea unor soluții temporare pentru limitarea importurilor de lapte, în situațiile în care există indicii privind practici de dumping sau prețuri de ruinare pe piața românească.
-Instituirea unui mecanism de mediere între fermieri, procesatori și retaileri, în vederea stabilirii unui cadru echitabil de funcționare a filierei lactatelor și a utilizării laptelui provenit din fermele românești pentru produsele lactate proaspete.
-Crearea cadrului legislativ pentru introducerea creditului fiscal pentru zootehnie, ca mecanism de stimulare a activității economice și a investițiilor în sectorul zootehnic.
Citește pe Antena3.ro
