Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lucien Goldmann a copilărit în Moldova, la Botoșani, târg în care a absolvit și liceul. A urmat apoi studii în drept la București, unde a luat contact cu gândirea marxistă, apoi la Viena, la cursurile lui Max Adler, unde are revelația operei de tinerețe a lui G. Lukács. „Din 1934, se află la Paris pentru pregătirea doctoratului. În 1940, este închis într-un lagăr de concentrare, de unde evadează în Elveția; aici, Jean Piaget îl va scoate din lagărul de refugiați și îl va lua asistent, la Geneva. După 1944, lucrează la Centre National de la Recherche Scientifique, apoi, din 1959, la École des Hautes Études (unde devine director în 1964). În 1961, creează un Centru de sociologie a literaturii la Universitatea liberă din Bruxelles.”, consemna cercetătorul Savin Bratu în Dicționarul scriitorilor francezi (Polirom, 2012).
Ideolog și militant al socialismului
Repere ale operei: „În critica literară, Goldmann reprezintă structuralismul genetic, marcat de Lukács, Freud și Piaget. Cercetând sistemul de raporturi inteligibile și funcționale dintre totalitatea socială și creativitatea culturală, a definit o «sociologie a literaturii», depășind atât istoria literară descriptivă, cât și sociologismul cauzalist. Cartea sa Le Dieu caché (Dumnezeul ascuns), studiu asupra viziunii tragice la Pascal și Racine, ilustrează acest proiect printr-un demers dialectic. Este evident că întâlnirea, la douăzeci de ani, cu lucrările lui Lukács despre suflet și forme, teoria romanului, istorie și conștiință de clasă a marcat definitiv opțiunea marxistă a lui Goldmann, ideolog și militant al socialismului, dar în marginea mișcării muncitorești organizate. Conceptele fundamentale ale gândirii sale vor integra diverse orientări moderne, mai ales cele ce vizează înțelegerea unei totalități structurale și o epistemologie genetică.”
Structuralism genetic
Mai departe: „După un doctorat în filosofie la Zürich despre Kant, în perspectiva unei istorii a dialecticii, urmează doctoratul în litere la Sorbona; de aici va rezulta masiva lucrare Le Dieu caché, în care Goldmann își propune o analiză a jansenismului și a literaturii subiacente lui în funcție de structurile mentale colective elaborate de grupurile sociale. În 1956, când apare, cartea este văzută ca un simptom al Noii Critici și este viu dezbătută, elogiată și combătută, atât în critica universitară, cât și în critica publicistică. Alte studii, mai vechi și mai noi, în aceeași perspectivă filosofică și metodologică, față de care literatura este doar o parte a unui întreg cultural, sunt adunate în Recherches dialectiques (Cercetări dialectice). Sunt ipoteze teoretice și aplicații concrete la problemele unei ideologii a filosofiei, literaturii și artei.”
Școala cercetării în colectiv
„De altfel - a completat biograful Savin Bratu -, acestea vor polariza și memorabila sa activitate universitară, ca director de studii la Sorbona, unde își va elabora sistemul sociologic întemeiat pe structuralismul genetic și aplicat la evoluția gândirii dialectice sau la problemele filosofiei existențiale (Kierkegaard, Heidegger, Sartre), ale anistorismului și «antiumanismului» (în legătură cu Lévi-Strauss, Althusser și întreg structuralismul «static») și ale romanului. Acestuia din urmă i-a consacrat celebra teorie istorică și sociologică în care determinismului i se substituie ideea omologiei între structura unui grup social, într-un moment istoric dat, și structura literaturii care îl exprimă. De aici a rezultat volumul Pour une sociologie du roman (Pentru o sociologie a romanului), în care esențialul studiu despre Malraux și structura personajelor sale este situat între studiul romanului realist tradițional, cu personaj individualizat puternic, și cel al Noului Roman, cu tendința desființării personajului. Centrul de sociologie a literaturii organizat de Goldmann în cadrul Universității libere din Bruxelles a creat, în același spirit, o școală a cercetării în colectiv.”
În plasa mișcării din mai 1968
În concluzie: „Pentru a depăși o analiză structurală limitată doar la ansamblul omologiilor și a-și verifica tezele în aplicații interrelaționale pe text, Goldmann a inițiat, cu discipolii săi, o suită de analize «microtextuale», pe fragmente din diverși romancieri și dramaturgi, mai ales din teatrul lui Jean Genet. Sugestiile, numeroase, pentru o continuare a metodei nu au fost însă duse până la capăt, atât din cauza minuției cu care colectivul de cercetare avea să decupeze fiecare parte de operă, cât și din cauza diverselor cercetări paralele ale lui Goldmann în ultimii ani ai vieții sale. Antrenat de mișcarea din mai 1968 a tineretului francez, entuziastă, dar insuficient elucidată ideologic, Goldmann a încercat în lucrările sale din urmă o analiză teoretică a societății occidentale contemporane. Critica literară ceda pasul unei critici mai ample, în sfera creației culturale și a științelor antropologice.”
Opere și traduceri
Introduction à la philosophie de Kant (1948); Sciences humaines et philosophie (1952); Le Dieu caché (1956); Racine (1956); Recherches dialectiques (1959); Pour une sociologie du roman (1964); Structures mentales et création culturelle (1970); Marxisme et sciences humaines (1970). Postume: La Création culturelle dans la société moderne (1971); Situation de la critique racinienne (1971).
În limba română
Sociologia literaturii (trad. Florica Neagoe, studiu introductiv Ion Pascade), (1973); referințe critice: S. Doubrovsky, Pourquoi la nouvelle critique?, Paris, 1966; J. Leenhardt, „Psychocritique et sociologie de la littérature”, in Les Chemins actuels de la critique, Paris, 1967; S. Bratu, De la Sainte-Beuve la noua critică, București, 1974; G. Fabre, Pour une sociologie du procès littéraire. De Goldmann à Barthes en passant par Bakhtine, Paris, 2001.
56 de ani se vor fi împlinit în 3 iunie 2026 de la moartea filosofului Lucien Goldmann.
Lucien Goldmann a scris celebra teorie istorică și sociologică în care determinismului i se substituie ideea omologiei între structura unui grup social, într-un moment istoric dat, și structura literaturii care îl exprimă.
Antrenat de mișcarea din mai 1968 a tineretului francez, entuziastă, dar insuficient elucidată ideologic, Goldmann a încercat în lucrările sale din urmă o analiză teoretică a societății occidentale contemporane. - Savin Bratu, cercetător
Citește pe Antena3.ro
