Fara Vornicu!

"Scoala-te si apuca-te de munca! Anul asta tu faci Revelionul. Vornicu a murit!" Acesta este momentul zero al primului Revelion fara Vornicu.

Octavian Iordachescu (stanga) si Dumitru Morosanu s-au ocupat de coordonarea Revelionului ’90, dupa moartea lui Tudor Vornicu

Noaptea de 1 aprilie 1989. Dumitru Morosanu si Octavian Iordachescu se aflau la Sibiu, unde avea loc Festivalul de Jazz. Obosit de pe drum, Iordachescu a adormit in camera de hotel. Morosanu l-a trezit brusc, anuntandu-i tragedia mortii lui Tudor Vornicu.

SUB PRESIUNE. Cei doi, in calitate de sefi ai Departamentului de Muzica si Varietati, au fost pusi sa faca proiecte, care mai de care mai "megalomanitice". "Primul pe care l-am propus a fost refuzat, pentru ca implica mari costuri. Nu l-am facut decat 10 ani mai tarziu, cu mare succes la public: Revelionul de la Romexpo. Era dificil sa fii coordonatorul proiectului de Revelion, care trecea prin vreo patru vizionari cu comisii diferite, pana la Sectia de Presa a Comitetului Central. Fiecare taia cate o craca din acest brad pana ramaneai cu un arac pe care trebuia sa-l dai pe post in noaptea de Revelion", povesteste Iordachescu.

Saptamana 17-25 decembrie 1989 a fost una ciudata. "Ne bateam in prioritati la montaj: si Revelionul, si "Cantarea Romaniei" trebuiau sa primeasca viza de la un secretar de la Comitetul Central. Intaietate la difuzare la 24 decembrie avea "Cantarea Romaniei". Ca ironie a sortii, emisiunea programata era filmata chiar in judetul Timis", isi aminteste Morosanu.

SOARTA. La 17 decembrie au aparut, la fiecare usa de pe culoarul unde se afla studioul de montaj, soldati inarmati ca la razboi. Cei doi fusesera avertizati sa nu-si panicheze colegii. Pe de alta parte, aflasera ca secretarul de partid care trebuia sa faca vizionarea a fost trimis de urgenta la Timisoara, unde fusese prim-secretar pana in urma cu o saptamana. "De la etajul patru, unde era studioul, am vazut masinile oficiale plecand din Primaverii spre Comitetul Central. Atunci am stiut ca e grav. Langa noi erau atunci doi oameni de la Timisoara, insarcinati cu probleme de cultura pe judet, care venisera la televiziune sa ne ajute cu generi-cele pentru "Cantarea Roma-niei". Asteptau, ca si noi, sa se hotarasca ce intra in montaj mai repede, "Cantarea" sau Revelionul. Afland ca se intampla ceva la Timisoara, au cazut de acord ca unul dintre ei sa ramana la Bucuresti, iar celalalt sa plece acasa. In urma intelegerii, vicepresedintele Directiei de Cultura a ramas, iar directorul Centrului de Indrumare, Cismaryk, a plecat, s-a urcat in tren si, a doua zi, a murit. A fost primul ucis in Revolutia de la Timisoara", spune Morosanu.

In acea saptamana nu s-a putut lucra nimic. Nimeni nu stia ce sa faca, pentru ca sedintele se tineau lant. Asa s-a ajuns in 22 decembrie dimineata. "Colega noastra Luminita Constantinescu, care se ocupa de "Cantarea Romaniei", nu intelegea de ce nu o lasam sa-si monteze materialul. Nu-si dadea seama ca programul nu mai putea sa intre, pentru ca era filmat in Timis. Asa ca, de la noi putere, am inceput sa montam Revelionul ’90, lasand-o pe Luminita sa bombane ca nu-i dam voie sa-si faca treaba. Dar noi aveam de muncit. Mai bine de 80% din ce filmasem a intrat in montaj. Am eliminat bucatile omagiale de la miezul noptii pe care le-am inlocuit cu muzica romaneasca si straina. Erau inregistrari pe care le aveam in televiziune, dar pana atunci fusesera interzise", continua colegul Iordachescu.

COMEMORARE. La miezul noptii a fost creat "pe loc" un moment de comemorare a victimelor Revolutiei, dar si a lui Tudor Vornicu. "Am pus intr-un cadru intunecat o lumanare aprinsa, fara nici un fond sonor, timp de un minut, pentru toate victimele acelor zile", povesteste Morosanu. Pentru ca nu mai era timp de montaj clasic, lipirea calupurilor artistice s-a facut "in direct", dupa ghidajele tehnice de pe casete. Cu toata tensiunea acelei nopti, nu au lipsit momentele amuzante. "Se daduse "decretul de adresare": nu se mai spunea "tovarase", se zicea "domnule". Aveam un scheci cu Dorel Visan in rol de sef de servi-ce, in care adresarea se facea cu "tovarasu’". Asa a intrat pe post!", rememoreaza coordonatorii Revelionului ’90.

Ca ironie a sortii, emisiunea programata spre difuzare era chiar "Cantarea Romaniei" din judetul Timis. Aflaseram ca secretarul de partid care trebuia sa faca vizionarea a fost trimis de urgenta la Timisoara Dumitru Morosanu, realizator tv

Era dificil sa fii coordonatorul proiectului de Revelion, care trecea prin vreo patru vizionari. Fiecare comisie taia cate o craca din acest brad, pana ramaneai cu un arac pe care trebuia sa-l dai pe post Octavian Iordachescu, realizator tv

GRILA DE CRACIUN

In zilele din preajma Craciunului a fost elaborata si prima grila de programe libera. Nu intr-un birou, ci intr-un oficiu al femeilor de serviciu de la etajul al 11-lea al Televiziunii. De ce in camera femeilor de serviciu? "Pentru ca aceste oficii, aflate pe fiecare etaj, erau singurele locuri in care erai, oarecum, mai in siguranta. Nu aveau deloc ferestre. In zilele acelea se tragea in orice geam care era luminat. Ne-am adunat vreo sase oameni intr-o camaruta din asta si am inceput sa concepem programe. Nici nu stiam ce sa facem. Trebuia sa dam oamenilor altceva decat vazusera atatia ani la rand", isi aminteste Octavian Iordachescu. Ce s-a facut mai departe, in libertate, nu mai e un secret pentru nimeni.