ŞANSĂ ● Dana Argeşan face carieră la Cannes
Cu o carieră internaţională de invidiat la numai 30 de ani, make-up
artistul Dana Argeşan a transformat chipurile actorilor consacraţi de
Oscaruri sau de Festivalul de Film de la Cannes. Descoperiţi-o într-un
interviu neconform despre intersecţia cu celebritatea autentică.
ŞANSĂ ● Dana Argeşan face carieră la Cannes
Cu o carieră internaţională de invidiat la numai 30 de ani, make-up artistul Dana Argeşan a transformat chipurile actorilor consacraţi de Oscaruri sau de Festivalul de Film de la Cannes. Descoperiţi-o într-un interviu neconform despre intersecţia cu celebritatea autentică.
Jurnalul Naţional: Parcursul carierei tale pare fabulos. Cum ai ajuns în Franţa anilor ’90 dintr-o Românie unde viitorul era incert pentru cei mai mulţi dintre noi ?
Dana Argeşan: Am venit la Paris pentru cîteva zile şi am rămas cîţiva ani. Totul a început banal, printr-o vizită la nişte prieteni de familie. Ei aveau contacte cu lumea modei pariziene. Eram foarte tînără, iar silueta şi trăsăturile mele i-au făcut să creadă că aş putea avea şanse în modelling. Am încercat fără un prea mare entuziasm. Casele de profil au fost de altă părere. Aşa am ajuns să prezint pentru Dries Van Noten, Cartier, Boucheron şi apoi să mă dedic studiului machiajului la Institutul Jean Pierre Fleurimont din Paris.
Deci, la Paris ai făcut o pasiune pentru make-up...
La început aveam mai degrabă o slăbiciune pentru parfumuri şi pentru designul obiectelor preţioase. Evident că am învăţat aproape fără să-mi dau seama o mulţime de trucuri fantastice, pe care make-up artiştii de la marile case le foloseau. Ulterior am realizat că n-aş fi avut niciodată şansa să le descopăr altfel, nici măcar plătind un profesor de top, cu remuneraţie picantă. Ca model, mai ales în contextul exigenţei pariziene, afli din interior lucruri pe care nici un trainer nu ţi le împărtăşeşte, indiferent cît de costisitoare e pregătirea la el. Machiajul e o artă şi, dacă eşti un discipol înzestrat, înveţi de la maeştri, fără ca ei să-şi dea seama. Am început studiul machiajului chiar din interiorul breslei, observînd rutina celor mai buni, lucru care m-a ajutat enorm atunci cînd am trecut la specializări asumate. A fost o şansă unică. Dacă la 20 de ani ai un astfel de shortcut, reuşeşti să-ţi dezvolţi propriul stil, pe care ceilalţi vor putea să-l recunoască.
PROFESIONISM. Machiajul e o artă şi, dacă eşti un discipol înzestrat, înveţi de la maeştri, fără ca ei să-şi dea seama... |
Proiect
Cum ai ajuns să transformi şi să dai acel halou starurilor de pe covorul roşu al Cannesului? De fapt, cum a ajuns o româncă să se ocupe de look-ul starurilor?
Am făcut aproape firesc trecerea de la modelling la make-up. Îmi oferea infinit mai multă satisfacţie. Să-i vezi pe oameni transformaţi, cu încrederea restaurată, să-i vezi pe ceilalţi impresionaţi de munca ta e o recompensă extraordinară. La început am colaborat cu o companie de produse cosmetice, partener oficial al Festivalului de la Cannes, apoi am fost invitată acolo ca artist independent, iar în 2008 am făcut pasul spre încă un festival de excepţie – Cannes Lions, unde am activat me.alchemy. Pentru cei care nu ştiu, me.alchemy e un proiect de branding personal, dedicat oamenilor de business, care-i ajută să arate comunităţii un chip şi o postură pe măsura funcţiei.
De-a lungul timpului ai machiat inclusiv actori, scenografi şi regizori. Cum e să faci asta pentru un... bărbat?
Pentru cine are legătură cu spaţiul public, lucrurile sînt simple. Machiajul e obligatoriu indiferent de sex. Atît camera de filmat, cît şi aparatul de fotografiat au nevoie de chipuri fără cusur, iar oamenii din breaslă ştiu asta. De la politicieni de prim rang pînă la actori şi regizori premiaţi cu Palme d’Or sau doar oameni de afaceri împliniţi profesional, toţi ştiu că imaginea contează. În ecuaţia unei imagini fără cusur, machiajul are un rol capital. În lumea profană, machiajul înseamnă multă culoare, straturi peste straturi. În realitate, secretul e să scoţi la lumină chipul perfect al unui bărbat (de exemplu!), fără ca cineva să-şi dea seama că ai intervenit cu vreun produs pe faţa lui. Începi să arăţi prin a ascunde. Ce face machiajul în cazul unui om de afaceri gata de o şedinţă foto? Face cearcănele să dispară. Unde e cazul, subţiază trăsăturile sau abate atenţia de la o guşă inestetică sau de la pungile de sub ochi. Pune trăsăturile expresive în valoare. Ce e spectaculos aici? Evident, "invizibilul" acestor intervenţii. Recunosc – e mai mare provocarea de a machia un bărbat decît o femeie, dar rezultatele pot fi la fel de uluitoare.
Pe Freeman
De la Adrien Brody la David Lynch ai o lungă lista de personalităţi – actori, regizori, scenarişti – pe care i-ai pregătit pentru lumina reflectoarelor la Cannes, vreme de peste opt ani. Cum a fost să-l machiezi, de exemplu, pe Morgan Freeman?
ALEGERE. "E mai mare provocarea de a machia un bărbat", spune Dana Argeşan |
Am descoperit o prezenţă care impregna atmosfera cu un amestec de respect şi căldură. Au fost multe cazuri în care omul "de machiat" era complet diferit de actorul pe care îl vezi la tv dînd interviuri la o premieră. N-a fost cazul lui Morgan Freeman. Este o persoană cu stil, ţinută, e uman şi autentic. La machiaj a avut o atitudine de profesionist, iar... pistruii lui au fost o foarte plăcută provocare! Ştia că e important, că asta e procedura, avea încredere, iar rezultatul intervenţiei mele a fost pe măsura personalităţii lui.
Ai nevoie de produse speciale în cazul unui actor de culoare?
Sigur, pentru că tenul de culoare are uneori irizaţii cărămizii, vişinii sau albăstrui. E mai special. Nu poţi folosi un anticearcăn pentru un ten caucazian pe o epidermă afro. Important e să alegi mixul fericit de fonduri de ten. Obiective? Matifiere, estompare a posibilelor pete, uniformizare a culorii acolo unde e necesară, poate şi disimularea ridurilor, deşi cei de culoare îmbătrînesc tîrziu şi expresiv. Cînd eşti sub presiunea timpului, aşa cum se întîmplă la Cannes, machiajul în cazul actorilor cu prestaţie sinonimă cu adrenalina e o provocare adevărată. Eşti profesionist, dar eşti şi spectator. E greu uneori să-ţi cenzurezi admiraţia, oricît de firesc poate părea din exterior lucrul acesta.
Citește pe Antena3.ro