Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Săptămâna trecută, pe scena Operei Naţionale Bucureşti, "Sufletul răsunător" al Coreii de Sud a vibrat în inima publicului român. Spectacolul, o incursiune în muzica şi dansul tradiţional coreean, susţinut de artişti profesionişti din "Ţara Dimineţilor Calme", a marcat aniversarea a 20 de ani de relaţii diplomatice bilaterale.
Cu o expresie artistică ce transcede timpul şi spaţiul venită din misterioasa Asie de Est la Bucureşti, "Coreea, sufletul răsunător" este un spectacol greu de uitat... Dovadă este starea de exaltare "mistică" de la finalul reprezentaţiei, când pleci spre casă cu sufletul vindecat, "exorcizat", armonios acordat universului. Şi cum altfel, de vreme ce muzica şi dansul coreean au ca sursă de inspiraţie ritualurile şamanice şi budismul? Emoţia, culoarea, armonia sunetului sau delicateţea paşilor de dans...
EXOTISM ŞI UNIVERSALITATE
Spectacolul a debutat cu o operă tradiţională Pansori, o poveste epică cântată şi narată de un interpret solo cu acompaniamentul unei tobe. Acesta foloseste gesturi şi mişcări ale corpului (ballin) adecvate pentru fiecare fragment al poveştii. Chunhangga, Simcheongga, Heungbuga, Sugungga şi Jeokbyeokga sunt cele cinci piese reprezentative din repertoriul Pansori, prezente în faţa publicului de mai mult de 200 de ani. Ele exprimă bucuria, tristeţea şi plăcerea vieţii în mod umoristic.
A urmat un răsfăţ vizual: costume fastuoase şi o formă de dans elegantă şi delicată ? "Lumina răsăritului", alcătuită din două piese: dansul curţii regale "Gain Jeonmokdan" şi un dans popular de "Taepyeongmu". Frumuseţe la superlativ oferită de trupa artistică "Pungnyu".
Cea de-a treia reprezentaţie, Sanjo, a mizat pe talentul fiecărui interpret instrumental în parte pentru a crea o armonie generală. Gayageum, Geomungo, Ajaeng, Daegeum, Haegeum şi Piri - instrumentele muzicale tradiţionale au dat naştere unui stil improvizaţional, similar jazzului în muzica occidentală.
Seungmu a constituit punctul culminant în ceea ce priveşte eleganţa şi rafinamentul. Un dansator care poartă o fustă lungă de culoare indigo, o jachetă tradiţională coreeană (jeogori) şi o robă de călugăr budist (jangsam), peste care îmbracă un patrafir roşu, purtând pe cap o pălărie conică (gotgal), dansează ţinând un băţ de tobă în mână. Dansul sublimează emoţiile umane la o dimensiune mai înaltă, cu o expresie armonioasă a ritmului complicat şi a dansului profund armonizat pe ritm. Frumuseţea abstractă, spaţială, creată de mişcarea produsă prin fluturarea mânecilor lungi ale Jangsam, este de un rafinament estetic desăvârşit.
În continuare, Gagok, un gen de muzică vocală creată pentru genul tradiţional coreean de literatură Sijosi (poezie coreeană). În timp ce Pansori este o muzică gustată în principal de publicul larg, Gagok este preferată de clasele superioare ale societăţii. Iar nota de final - Buchaechum - este considerat cel mai popular dans tradiţional coreean. Îmbrăcate în Hanbok (costum tradiţional) în culori deschise, strălucitoare sau în dangui (o tunică oficială de lungime medie din timpul dinastiei Joseon), frumoasele coreence dansează cu evantaie decorate cu flori pictate sau pene.
AGONIA ŞI EXTAZUL SUNETELOR - INSTRUMENTE TRADIŢIONALE
Gayageum, instrumentul cu 12 corzi de mătase, asemănător cu ţitera, are o cutie de rezonanţă făcută din lemn de paulownia. Cu mai puţine corzi, Geomungo a fost cândva instrumentul preferat de învăţaţii clasici. Sunetul este produs prin lovirea corzilor cu un plectru. Datorită gamei largi de sunete care se întind pe trei octave, Geomungo este considerat lider în zona instrumentelor cu corzi. La Ajaeng se cântă cu un arcuş făcut din lemn de forythia. El este instrumentul care produce cea mai redusă gamă de sunete, fiind des folosit în diverse combinaţii muzicale. Cu o cutie de rezonanţă din bambus şi două corzi asemănătoare cu o scripcă, Haegum se foloseşte cu un arcuş făcut din păr de cal împletit sau răsucit între corzi. Poziţia mâinii şi forţa de tragere a corzilor determină înălţimea sunetului. Tot din bambus, oboiul denumit Piri a fost introdus din Asia Centrală, în China şi Coreea, apoi în Japonia. Se foloseşte atât în muzica rituală ancestrală regală, cât şi în muzica populară. Iar Daegeum, flautul mare transversal din bambus cu şase orificii pentru degete, este cel mai larg utilizat instrument din muzica tradiţională coreeană.
Evenimentul oferit de Administraţia Patrimoniului Cultural din Coreea şi Fundaţia Patrimoniului Cultural Coreean, organizat de Ambasada Republicii Coreea în România, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România face parte din Turneul de Interpretare Artistică Tradiţională 2010.
"Cultura este întotdeauna domeniul cel mai privilegiat în cadrul relaţiilor dintre ţări. Arta depăşeşte barierele dintre diferitele naţiuni şi popoare pentru că se adresează direct inimii şi sufletului publicului, fără a mai exista nevoia unei limbi comune. Astfel, poporul român şi cel coreean pot împărtăşi emoţia artistică a muzicii şi dansului, fapt care le apropie într-o prietenie care sfidează distanţa geografică" (E.S. Lee Kwang-Jae, ambasadorul Republicii Coreea în România).
