Fierbe Valea Jiului!

Acum 20 de ani, minerii din Valea Jiului încetaseră lucrul. Nu, nu se pregăteau să vină la Bucureşti, însă doreau de la Guvernul Roman soluţionarea unor revendicări salariale şi sociale.

Folosirea minerilor din Valea Jiului pe post de grup de presiune faţă de opoziţie nu era gratis! Liderii sindicali de acolo "jucau" destul de dur cu autorităţile, în speranţa sporirii lefurilor şi a scăderii vârstei de pensionare.

SPORURI SALARIALE ŞI PENSIONARE LA 45 DE ANI
Greva din martie avea drept cauză întârzierea legiferării unor înţelegeri dintre mineri şi guvernanţi din iarnă. La 19 ianuarie, liderii sindicali se aşezaseră la masa negocierilor cu miniştrii Cabinetului Roman, solicitând sporirea privilegiilor. Nici în comunism, minerii nu fuseseră o categorie defavorizată, dimpotrivă, încercându-şi norocul şi cu noile autorităţi.

Sindicaliştii i-au cerut lui Petre Roman creşterea retribuţiilor, acordarea unui spor de periculozitate, pensionarea la 45 de ani pentru muncitorii cu vechime de 20 de ani în subteran şi la 50 de ani pentru muncitorii cu vechime de 15 ani în subteran. Mai mult, negociatorii solicitau autonomie administrativă pentru Valea Jiului şi restructurarea Combinatului Minier Petroşani prin reducerea la strictul necesar a personalului TESA din unităţile miniere.

15.000 DE MINERI, PE LOC REPAUS
La presiunea sindicaliştilor, guvernanţii au promis satisfacerea revendicărilor din ianuarie şi legiferarea acestora. Atât doleanţele salariale, cât şi cele administrative erau dificil de adoptat însă, astfel că actul normativ promis întârzia să apară. Nemulţumiţi, muncitorii de la Întreprinderea Minieră Vulcan au încetat lucrul la 8 martie.

PRIN VOCEA LIDERULUI LOR, INGINERUL
Nicolae Croitoru, au anunţat Bucureştiul că nu vor intra în "şut" până când nu vor vedea legiferate înţelegerile din ianuarie. Întrucât Guvernul nu a reacţionat, în ziua următoare,  9 martie, toată Valea Jiului a intrat în grevă. În curtea IM Vulcan şi în împrejurimi s-au adunat 15.000 de ortaci reprezentând minele de la Petroşani, Lonea, Uricani, Aninoasa, Valea de Brazi şi Petrila. Comitetul de grevă a elaborat un nou document revendicativ, făcând o sinteză între vechile cereri şi altele noi.

Platforma, în 29 de puncte, a fost trimisă prin telex Ministerului Muncii. De această dată, răspunsul a fost prompt, iar inginerul Miron Cozma, de la Întreprinderea Minieră Lonea - membru în comitetul de grevă -, le-a comunicat protestatarilor că revendicările prezente în platforma iniţială de la 19 ianuarie vor fi aprobate în şedinţa Guvernului de la 9 martie şi legiferate până cel târziu la 15 martie.

În ceea ce privea revendicările transmise prin telex, acestea urmau să fie discutate de conducerea statului după încheierea sesiunii în desfăşurare a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

ÎNAPOI ÎN "ŞUT"
Reacţia "satisfăcătoare" a autorităţilor faţă de revendicări arată că Guvernul nu era dispus să pună la încercare răbdarea minerilor. Dacă nici pe ei nu-i avea aliaţi, ce se făcea cu opoziţia intelectuală? Ortacii au intrat în mină începând cu 10 martie, hotărâţi să "arate pisica" Guvernului ori de câte ori nu-şi respectă angajamentele faţă de ei. La intrare în "şut" au declarat că, dacă până la 15 martie nu se legiferau doleanţele lor, vor reintra în grevă.