Franta - Noptile devoratorilor de libertate

Politica si portocale la Paris Trimisii speciali ai Jurnalului National, Toma Roman Jr si Dan Marinescu, relateaza din Franta despre cum se exagereaza vestile despre violentele stradale.

"Baietii rai" si business-ul de razboi Sanda Nicola, reporterul Realitatii TV, a pornit in cautarea "baietilor rai din suburbii" care incendiaza masini, i-a gasit si a stat de vorba cu ei. Francezii, in strada, impotriva violentei

Politica si portocale la Paris

Toma Roman jr

Dan Marinescu

Joi seara, in suburbia Saint Denis a fost convocata o manifestatie impotriva violentei. De fapt, vreo 300 de comunisti rebegiti de frig au vrut sa-l dea jos pe ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy.

La ora sase seara, alesii locali comunisti au iesit pe scarile Primariei din Saint Denis, frumos drapati cu tricolorul francez peste burtile lor onorabile. Aratau ca la un congres al ofiterilor Starii civile. In fata lor, unii, nu multi, agitau steaguri rosii si pancarte cu apeluri la solidaritate multietnica. Un lider care arata ca un secretar de partid de la Uzina 23 August s-a apucat sa citeasca poticnit o hartie. Protesta fata de starea de urgenta, de abuzurile Politiei si fata de oaia neagra a politicii frantuzesti, ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy. Langa mine, un negru mare cat malul Prutului manca tacticos portocale. Se oprea doar sa zbiere "Sarkozy - criminal!" cu o voce care facea sa se balangane geamurile Primariei. O cucoana cu aer conspirativ impartea fluturasi cu secera si ciocanul si explica oricui ca ea e 100% de stanga.

LA PLIMBARE. Dupa ce activistul a terminat discursul, am pornit-o la plimbare, intr-un mars deschis de steagurile comuniste. Negrii si arabii majoritari in Saint Denis nu se aratau prea interesati de ce se intampla cu stangistii care zbierau anemic cum ca sunt impotriva expulzarilor. Malacul negru balota in el portocale si in timpul marsului. O fata mulatra mi-a spus cu un aer intelept ca un ministru de oriunde trebuie sa fie rau si prost, ca asa scrie in fisa postului. Ajunsi langa "Stade De France", ne-am oprit si am ascultat alti oratori de ocazie. Cel mai agitat era un alb cu codite afro, care misca o surubelnita cu care ar fi vrut sa-l emasculeze pe ministru. Manifestatia s-a terminat in coada de peste, fix cand mancatorul de portocale isi terminase ultima felie.

CAPITAL POLITIC. Pe de o parte, Guvernul de dreapta a exagerat atunci cand a impus starea de necesitate, doar fiindca niste bande de derbedei incendiau masini prin suburbiile marilor orase. Sarkozy, care se considera viitorul mostenitor al lui Jacques Chirac pe scaunul de presedinte al republicii, a vrut sa arate ca e ferm si inflexibil si ca o sa faca ordine. Pe de alta parte, opozitia de stanga incearca sa castige capital politic, tratandu-l pe Sarkozy drept fascist dorind sa "capaciteze" electoratul numeros si sarac din suburbii. S-a fortat o comparatie cu miscarile din 1968. Dupa cum ne-au spus niste prieteni francezi care au prins ambele evenimente, nu exista comparatie. Atunci chiar semana a razboi civil si numai abilitatea generalului De Gaulle a salvat Franta de la dezastru. Acum pare o furtuna intr-un pahar cu vin de Bordeaux.

VIOLENTA GONFLABILA. Am continuat sa cautam cu lumanarea scene de violenta in Franta. Am dat peste oameni calmi si peste fenomene marginale, care nu afecteaza cu nimic viata francezilor obisnuiti.

Auzisem ca a ars o scoala in suburbia pariziana Savigny sur Orge. Am luat un tren rapid (RER). Mecanicul Michel ne-a primit in cabina lui cand a auzit ca suntem jurnalisti. E unul dintre putinii francezi care a trait "pe viu" scene de violenta. Undeva intre doua statii, un grup de tineri cu cagule pe fata a aruncat cu pietre si cu un cocktail Molotov in tren. Ii defineste pe agresori cu termenul general de "tineri din banlieuri". De la toti francezii cu care am vorbit, am inteles ca incendiatorii sunt persoane fara locuri de munca, fara identitate etnica destul de clara, un fel de dezradacinati plini de frustrari, pentru care agresivitatea gratuita e un mod de exprimare.

"NE EXPULZEAZA ASTIA". In tren am mai dat peste un grup masiv de tigani din Timisoara, condusi de Petrica Boros, un burtos simpatic, care sufla intr-un saxofon. Atat el, cat si restul bandei canta de doi ani prin trenuri si prin metrouri. Scot cam 400 de euro pe luna de caciula, bani care-i permit lui Petrica sa-si cumpere ghiuluri, de care e pasionat. Tiganii au auzit ca marocanii si algerienii se bat cu politia si sunt speriati. Intr-un mic acces colectiv de mania persecutiei, ne-au spus: "Calce-i-ar benga, s-or inteles Basescu cu Sarkozy, ca sa face aia scandal sa ne deporteze pe noi. Deja pe Nicu Piticu din Giroc l-au deportat. Era mai bine pe vremea lu’ Ceausescu, lucram cu toti la umeteu."

Empatizand cu tiganii timisoreni, am cumparat o pereche de slapi de la Mariana, negustoreasa grupului, cu numai trei euro.

CA LA RADIO EREVAN. Ajunsi la destinatie, am dat intai peste Carlos, un sofer de taxi portughez. Era suparat ca, sufland in iaurt, primarul din Savigny a impus restrictii de circulatie dupa ora 22:00 si din cauza asta pierde clienti. Pierre, proprietarul birtului din gara, ne-a spus ca e liniste si pace in orasel, ca, de fapt, nu a ars scoala, ci un tomberon in fata ei si ca, intr-adevar, in urma cu cateva zile, langa Primarie, a ars o masina. Ne-a rugat sa nu exageram ca si colegii nostri francezi. La scoala am aflat ca niste juni mascati au dat foc unui tomberon si au aruncat in curte cu o sticla incendiara. Cladirea nu parea afectata, cursurile se desfasurau normal. Spre fericirea copiilor, ieri, dupa ce a ars continutul tomberonului, nu s-au tinut cursuri.

La fata locului, toata povestea cu violentele pare o facatura umflata de politicienii francezi si de presa. Intr-adevar, in suburbiile Parisului exista o categorie de populatie fara capatai, parazitara. Exista probleme sociale reale. Dar de aici pana la a se spune ca Franta e in flacari e distanta mare.