La cativa kilometri de Nisa, departe de mare, vizavi de un deal, unde cresc numai maslini, se afla unul dintre cele mai frumoase locuri din Provence.

La cativa kilometri de Nisa, departe de mare, vizavi de un deal, unde cresc numai maslini, se afla unul dintre cele mai frumoase locuri din Provence.

O zi frumoasa de vara, cum sunt de altfel mai toate in sudul Frantei. O limuzina eleganta traverseaza bulevardul principal din Nisa. Masina trece nepasatoare pe langa palmierii si hotelurile scumpe ce incadreaza strada lata. Plaja orasului nu este una primitoare, iar practicele sezlonguri si spatiile special amenajate pe promontorii nu starnesc nici o impresie. In interior sta foarte comod Matisse. Pictorul. Unul dintre principalii initiatori ai artei moderne. Nu vrea sa ajunga pe terasa eleganta de la Ritz Carlton din Cannes. Se indreapta spre un colt minunat din Provence: Saint Paul de Vence. I s-a povestit ca acolo soarele pare imens si ca tot acolo se afla un hotel minunat, la care se opresc toti artistii.

La ora 5 dupa-amiaza, limuzina se opreste in fata unei case de piatra. Deasupra portii de la intrare atarna o tablita pe care scrie "Colombe d’Or" ("Porumbita de aur"). Si mai jos: "Aici gazduim oameni, cai si pictori". Matisse nu se simte prea bine si prefera sa nu coboare din masina. Asa se face ca Paul Roux, proprietarul, un om blajin si foarte prietenos, ii serveste artistului ceaiul in limuzina! Au stat de vorba o vreme, apoi Matisse a plecat, urmand ca a doua zi sa revina, si urmatoarea... De fapt, de atunci, acesta a devenit prieten pe viata cu Paul Roux si client permanent la Colombe d’Or.

INCEPUTUL. Acea zi din 1931 a fost doar inceputul unui sir lung de prietenii legate de Paul Roux cu artistii cei mai mari ai vremii. Toti erau fermecati imediat de imprejurimile satului medieval, de parfumul de violete, portocali si lamai. Dar cel mai mult se minunau de lumina neobisnuita a soarelui. Nu a trecut mult si, intr-o seara de vara, marele Picasso s-a oprit aici. La fel ca ceilalti, s-a simtit ca acasa in locul care iubea cel mai mult arta. Au urmat zile albastre, nopti zgomotoase si tablouri celebre.

Hotelul Colombe d’Or isi traieste si astazi trecutul glorios. Pe poarta este "afisat" ca accesul este permis doar oaspetilor hotelului sau ai restaurantului. Stiu deja ca rezervarea unei mese este aproape imposibila. La telefon ti se raspunde politicos ca nu au nimic liber. Incerc sa intru cu nonsalanta pe langa portar, dar el - tanar si vigilent, ma intreaba de numarul camerei in care stau. Ii marturisesc ca nu sunt clienta hotelului, dar sunt foarte interesata de istoria locului si as vrea sa beau o cafea in incinta. Dupa lungi rugaminti, intru.

Pe mese, buchete de flori. Chelneri galagiosi se invart de zor in jurul meselor impodobite. Lampile confectionate chiar de Paul Roux se aprind treptat. Terasa goala isi asteapta clientii. Oare sufera ca in ultimii ani este ocupata doar de oameni care infuleca o friptura fara sa creeze nimic?

EPISOADE. Exact la intrare, un bar micut, trei mese scunde de lemn (si cu scaune cioplite in lemn). Ma asez la una din ele. Am "vedere" la gradina decorata de Paul, cu trandafiri salbatici si muscate. Se zareste si terasa restaurantului, si poarta deasupra careia abia acum vad o sculptura fabuloasa: o porumbita de piatra, de 1,95 m. "I-a fost daruita lui Paul Roux de Cesar in 1983", imi spune un chelner. Este vorba despre cunoscutul sculptor francez Cesar Baldaccini, autorul celebrului trofeu ce-i poarta numele, decernat anual de Academia Franceza de Film in cadrul "Noptii Cesar-urilor".

Peretii sunt acoperiti cu tablourile celor care au trecut pe acolo. Sunt si multe opere semnate de Paul Roux care, fiind inconjurat mai tot timpul de artisti, s-a simtit atras de lumea lor. Autodidact si sfatuit de Picasso, si-a luat inima in dinti si a inceput sa picteze. "Am privit pana cand am inteles", ar fi glumit el cu Picasso. Desi nu-i usor sa intelegi panzele unui geniu, care, uneori, amintesc de un jurnal intim ce glorifica frumusetea si erotismul femeilor iubite.

Parca apar franturi din atmosfera de demult, din anii ’30, ’40, ’60 chiar si din ’70. Totul se deruleaza ca un film vechi, cu episoade din epoci diferite. Inainte de masa de seara, artistii coboara din camere. Marie, mama lui Paul Roux, imbracata ca intotdeauna intr-o rochie neagra de bumbac, ii conduce la mese, povestindu-le intamplari din partea locului, apoi le pregateste pissaladiere (un fel de pizza cu peste), flori de dovleac prajite, pui fripti. Alt episod: la o masa vorbesc Picasso, Paul Roux si Jacques Prevert. La alta, Jean-Paul Sartre cu Simone de Beauvoir citesc ziarul. La alta, in 1951, Yves Montand si Simone Signoret se bucura de casatoria lor sub un zbor de porumbei eliberati de cei de la Colombe d’Or.

NU TOTI. Alain Delon, Sophia Loren, marele regizor Truffaut. Multe nume celebre s-au perindat pe la Colombe d’Or. De multe ori, artistii isi petreceau dupa-amiezile jucand bile in piata care se afla doar la cativa metri distanta de intrarea in hotel.

Un batran modest are grija de cimitirul din St. Paul. Pictorul modernist Marc Chagall, care a locuit o vreme in frumosul sat, e inmormantat aici. Pe numele adevarat Mose Segal, s-a nascut la 7 iulie 1887 la Vitebsk, in Rusia (azi Belarus). A intrat in istoria picturii fara sa-si fi creat propria scoala. "Mai sunt si alti artisti care isi dorm somnul etern aici?" "Da, mai sunt." "Tot pictori? Cunoscuti?" "Nu stiu, pentru mine, aici, toti sunt egali", raspunde batranul. In timp ce vorbeam cu el, un tanar se indreapta spre mormantul lui Chagall. Il urmez. Parea profund emotionat. Culege o piatra mica de jos. O strange in pumn, o asaza pe marmura mormantului si pleaca. Cand ma apropii observ ca sunt mai multe pietricele rotunde. Mai tarziu am aflat ca sunt lasate de vizitatori ca omagiu adus pictorului, un ritual specific religiei mozaice.

E liniste. Si cer. Si apus de soare. Soare care mie imi pare normal. Vorbele batranului din cimitir imi revin in minte: "Toti sunt egali". Nu, nu sunt toti egali. Nu sunt toti genii. Nu toti au vazut ca cerul are culoarea lavandei.

O oaza in care pictorii se simt in largul lor

Orasul este vizitat zilnic de aproape 1.000 de turisti, atrasi de istoria locului, dar si de cele 80 de galerii de arta, inghesuite pe strazile inguste din St. Paul. Pictori din toata lumea vin sa-si expuna operele, dar si pentru comert. In vitrinele galeriilor se pot vedea tablouri de Chagall, cu preturi intre 5.000 si 30.000 de euro, sau litografii dupa picturile suprarealistului spaniol Miro. Astazi, Colombe d’Or este unul dintre cele mai cunoscute hoteluri de patru stele din lume (face parte din cel mai scump lant hotelier - Chateau Relais). In barul hotelului, la loc de cinste se afla o fotografie cu portretul lui Picasso.