x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Hai noroc si la mai mare!

Hai noroc si la mai mare!

13 Apr 2004   •   00:00

Berile Gambrinus sau Bucegi, sampania de la Zarea, tuica de prune Ochii lui Dobrin sau Saniuta sunt cele mai cunoscute marci pe care romanii le consumau la petreceri sau momente festive.

La noi in tara, berea a devenit populara pe la sfarsitul secolului al XIX-lea. Primul producator modern de bere a fost Fabrica de Bere Luther, „stramosul" berii Gambrinus. Istoria acesteia incepe inca din 1869, cand Erhard Luther fondeaza in apropierea Podului de Pamant, la nr. 46 din Soseaua Basarab, o fabrica, unde se producea berea care-i purta numele. In 1890, Luther se stinge din viata, iar fabrica ramane in proprietatea sotiei sale, Sofia. Dupa 15 ani, ea vinde fabrica lui Carl Czell, un industrias transilvanean care detinea si fabrica de bere de la Densusi. Datorita modernizarilor pe care acesta le face, productia de bere a fabricii creste de la peste 17.000 de hectolitri in 1905 la peste 67.000 de hectolitri in 1910.

Luther din beraria Gambrinus

Fabrica a furnizat bere chiar si Casei Regale, acest lucru fiind mentionat pe eticheta sticlei. Berea Luther se bucura de prestigiu si avea mare cautare atat in localurile elegante ale „Micului Paris", cat si in hanurile si restaurantele frecventate de tot felul de oameni. Unul dintre cele mai cunoscute localuri unde se servea bere Luther era Gambrinus, poate de aici si denumirea de mai tarziu a berii produse de Fabrica Grivita. Beraria Gambrinus a fost deschisa de I.L. Caragiale in 1901, pe Str. Ion Campineanu, vizavi de Teatrul National. De aici vedea Caragiale lumea lui, fiind foarte des in compania altor scriitori si critici literari.

De-a lungul timpului, fabrica a schimbat mai multe denumiri, dar din 1869 si pana acum aceasta societate nu a incetat sa produca bere. Primul razboi mondial aduce mari schimbari in activitatea fabricii, ajungand sa se produca aici siropuri, suc de tomate si alte produse fara legatura cu traditionala bere. In perioada interbelica pentru a face fata concurentei se deschid filiale in toata tara. Vanzarea berii era sustinuta prin reclame publicate in ziarele vremii si prin tiparirea de marci postale cu Fabrica Luther. In 1928, fabrica Luther detinea primul loc in industria romaneasca de profil, realizand a sasea parte din productia nationala. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, bombardamentele distrug o mare parte din cladiri si instalatii, iar fabrica va fi inchisa. Dupa nationalizarea din 1948 isi schimba denumirea in Intreprinderea de Bere Bucuresti - Fabrica Grivita.

Berea de aici s-a vandut sub diverse nume, unul dintre cele mai longevive fiind Gambrinus. Marca Gambrinus a fost inregistrata la OSIM in 1993. Astazi, fabrica apartine concernului Brau Union si produce in continuare berea Gambrinus.

Berea Bucegi - marca nationala

Multi dintre noi isi mai aduc aminte cum era inainte de ’89. Cozile interminabile, cincinalul si toate celelalte „marete realizari" erau indulcite cu bucurii simple alaturi de cei dragi. In acele vremuri, Bucegi era singura marca de bere produsa si distribuita la nivel national, ceea ce ii dadea valoarea unui element al solidaritatii si comunicarii interumane. Originea marcii de bere Bucegi este legata de perioada comunista, cand se statea vara zile intregi la cozi in fata portilor fabricilor de bere. De aceea nici nu era nevoie de promovare. O gluma din anii aceia spunea ca berea nu poate fi gasita cu usurinta decat in lunile cu „r", nicidecum in mai, iunie, iulie, august.

Berea Bucegi este cunoscuta ca unul dintre lucrurile care i-au ajutat pe romani sa depaseasca greutatile comunismului facand haz de necaz. Eticheta si ambalajul berii au ramas neschimbate de-a lungul timpului.

Berea Bucegi era produsa in fabrici din multe orase ale tarii, precum Brasov, Cluj, Constanta, Reghin, Pitesti, Sibiu, Bucuresti. A existat o productie chiar si pentru compania Tarom. Concernul Brau Union a recuperat in 2002 acest simbol al vremurilor trecute, incercand sa ii redea valorile traditionale. Marca Bucegi a fost inregistrata la OSIM in 1992.

Steluta Indrei


ISTORIC

Bere Gambrinus

An de aparitie:1869

Varsta marcii:135

  • Erhard Luther infiinteaza Fabrica de Bere Luther.
  • La moartea sa, in 1890, fabrica ii ramane sotiei sale, Sofia Luther.
  • Dupa 15 ani, ea vinde fabrica lui Carl Czell, un industrias transilvanean. El transforma fabrica in Societatea Anonima Luther.
  • In timpul primului razboi mondial, fabrica va produce siropuri si suc de tomate. In perioada interbelica se infiinteaza depozite in toata tara.
  • Dupa nationalizarea din 1948, denumirea este Intreprinderea de Bere Bucuresti - Fabrica Grivita.
  • In noiembrie 2000, fabrica este achizitionata de concernul Brau Union.

    Zarea - extaz in perioada comunista si agonie capitalista

    Prima atestare a producerii sampaniei in Romania dateaza din 1912, cand Fabrica Mott s-a infiintat in Strada Putul cu apa rece, in locul unde se gaseste astazi Casa Poporului. Vinul spumant Zarea a aparut la nationalizarea din 11 iunie 1948, prin preluarea fabricii de sampanie Mott si a intreprinderii Rhein din Azuga, care s-au transformat in Intreprinderea Industriala de Sampanie Zarea.

    Sampania mandria societatii

    Zarea, reprezentata de un soare stralucitor, este emblema societatii si este utilizata pentru toate produsele fabricii. Fiecare produs in parte are o denumire inregistrata atat in tara, cat si pe plan international. Sampania Zarea poarta denumirile Premiat, Athenee Palace, Trophaeum. Vinul spumant Zarea si-a pastrat traditia si specificul. Actualmente, ea reprezinta foarte putin din productie, dar a fost pastrata pentru emblema fabricii. "Este luxul si mandria societatii Zarea", spune cu nostalgie Sabina Olinescu, director de marketing. Procedeul de obtinere presupune efort financiar considerabil. Sampania trebuie sa stea in sticla aproape un an. Investitia se recupereaza mai greu.

    Exporturi pe vremea comunismului

    Primele exporturi de sampanie Zarea s-au facut inca din 1956 in Germania si Cehoslovacia. In anii ’70, Premiat s-a exportat masiv in SUA, iar cu aceasta ocazie a fost o marca preluata de concernul Pepsi-Cola. Premiat a fost cea mai exportata sampanie romaneasca. Productia totala in anii ’80 era de 8 milioane de sticle de sampanie, iar majoritatea se exportau in URSS si tarile CAER. In prezent se produc mai putin de 100.000 de sticle pe an, iar exporturi nu se mai fac de 10 ani. Dupa Revolutie, la Zarea nu s-a facut promovare pe cai publicitare, ramanand intreprindere de stat pana acum doua saptamani.

    Sampania de protocol a lui Ceausescu

    Cand s-a inceput constructia Casei Poporului, cei de la Zarea au fost foarte indurerati. Atunci au fost demolate cavele preluate de la Mott. „A fost o lovitura pentru istorie, deoarece acolo fusese o inchisoare fanariota, iar grotele erau impresionante. Aveam acolo sali deosebite de prezentare si degustare." Intotdeauna sampania de protocol a lui Ceausescu si a conducerii comuniste a fost marca Zarea. Chiar si in prezent, Zarea furnizeaza sampanie Premiat pentru Presedintie, Guvern si Parlament.


    O tuica tare la fel ca „Ochii lui Dobrin"

    La mare apreciere printre amatorii de tarii erau votca „Saniuta" si tuica „Ochii lui Dobrin". Daca in cazul votcii, numele vine de la o sanie care era desenata pe eticheta, povestea tuicii este cu totul alta. Pe eticheta produsului tronau doua prune mari de culoare albastra. Imaginatia poporului a asociat insa prunele albastre cu imaginea celui mai mare fotbalist roman, la acea vreme.

    Nicolae Dobrin spune ca nu l-a deranjat prea mult ca numele sau era asociat cu o tuica: „Ochii lui Dobrin". „Intr-adevar exista o tuica, produsa la Pitesti, care se numeste in popor «Ochii lui Dobrin». Nu stiu exact de unde provine acest supranume, dar mai mult ca sigur ca, fiind o tuica populara, a fost numita asa tot din popor. S-ar putea sa mai fie un aspect, acela ca tuica era facuta la Pitesti si era foarte buna, si a primit numele meu pentru ca si eu eram bun la fotbal. Oricum, si daca m-ar fi deranjat, cui puteam sa ma adresez inainte de Revolutie ca sa se schimbe eticheta? Nu era chipul meu pe eticheta, nici numele meu, ce motiv as fi avut sa cer asa ceva!", ne-a declarat Dobrin.

    El spune ca dupa Revolutie s-a gandit sa preia productia respectivei tuici, dar ca nu a avut timp de asa ceva. (Alexandru Nastase)


    CONTINUARE: Mancare-surogat

  • ×
    Subiecte în articol: special bere fabrica berea zarea luther gambrinus