Hip-hop şi transpiraţie braziliană

Într-o seară superbă de iunie, oameni îmbrăcaţi cu bun gust se strâng în faţa unui teatru din faţa Parcului Izvor. Unii trag adânc din ţigări, nerăbdători, alţii bârfesc câte una-două, însă toţi aşteaptă ca porţile să se deschidă. Porţile în spatele cărora imposibilul urma să devină, ulterior, posibil. Uşor reţinută şi zgârcită în gânduri de genul "sigur o să iasă un show de zile mari", mă îndrept alături de restul curioşilor spectatori spre sala în care o poezie a piciorului, dansul, avea să lase urme dense de zâmbete sincere.

Sala se umple încet, dar sigur, cu freamătul dulce al pregătirilor şi aşteptărilor de dans nemaivăzut. Unul câte unul, spectatorii îşi ocupă mândri locurile bine ori prost amplasate. Observ cu mare regret că, în afară de câţiva copii cu vârste până în 10 ani, printre cei prezenţi nu se numără şi tinerii. Deşi este un spectacol complet, plin de energie şi de imaginaţie al dansului, tinerii, care se înghesuie mai mult în discoteci şi cafenele cu Internet decât în centre culturale, lipsesc. Continuu să-i caut din priviri, însă fără rezultat.

Jocul de-a v-aţi ascunselea mi se întrerupe în momentul în care lumina devine difuză, iar cortina este ridicată. 11 dansatori brazilieni îmbină, pe ritmuri de hip-hop, mişcări care de mult au depăşit graniţa dintre normalitate şi perfecţiune. Imaginaţi-vă 11 dansatori brazilieni cu trupuri intens lucrate la sală, închişi la culoare, care jonglează cu circul, creaţiile coregrafice şi apa. Care au o sete de dans nemaiîntâlnită, transmisibilă aproape insesizabil spre cei prezenţi. Se mişcă fără emoţii, de parcă nu s-ar uita nimeni la ei. Îşi eliberează limbajul ascuns al trupului prin mişcări care lasă senzaţia că există în ei "combustibil" cât pentru... multe vieţi.

EXALTAREA
Compania de dans contemporan Käfig a adus publicului bucureştean o poezie tăcută, unică, prin creaţiile coregrafice ale celor 11 dansatori brazilieni, la invitaţia Institutului Francez şi a Ambasadei Franţei în România, cu susţinerea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti. Astfel, începând cu ianuarie 2010, programul Aqwa Correria este în turneu, motiv pentru care ne face şi nouă o vizită. Spectacolul se împarte în două piese a câte 30 minute: în prima parte, Correria, coregrafia este brutală, plină de dinamism, reprezentând o cursă stăpânită de o exaltare intensă contratimp.

Cam ce ne caracterizează pe noi, muritorii de rând, în zilele noastre, când timpul pare să ne "tragă" în piept. Imaginaţi-vă oameni dansând, radiind de bucurie şi satisfacţie vizuală şi auditivă. Oameni care contribuie la acel "poem în care fiecare mişcare este un cuvânt" (Mata Hari) cu aplauze frenetice şi hăuliri. Iar acesta este cel mai mărunt efect terapeutic al mişcărilor ritmice ale brazilienilor.

PIESĂ ACVATICĂ
Cea de-a doua parte, Aqwa, are coregrafia creată de Mourad Merzouki în cadrul Bienalei de dans de la Lyon, în septembrie 2008. În această parte, brazilienii se folosesc de sute de pahare de plastic pentru a ne convinge şi mai puternic că show-ul poate avea urme de fantasmagorie. Pentru început, împrăştie pe scenă, prin mişcări de arte marţiale, paharele de plastic. Apoi, rămas singur, un brazilian observă nebunia creată de colegi şi strigă autoritar din ce în ce mai tare, cu accentu-i caracteristic, "Trebuie reconstruite!", vorbe care stârnesc râsetele grave ale tuturor privitorilor. Mai târziu, i se alătură în decor ceilalţi dansatori cu care efectuează fel de fel de trucuri şi de cascade cu apa găsită în paharele de plastic, totul, desigur, în felurite stiluri de dans, exprimând astfel un mesaj ecologic cu vedere la acest element fundamental.

De când compania "Käfig" (care denotă "cuşca", în limba arabă şi germană) a luat fiinţă, Mourad Merzouki a efectuat coregrafia a mai mult de 15 spectacole excepţionale, în care a îmbinat circul, artele plastice, cele marţiale şi muzica live. Este numit directorul Centrului Coregrafic Naţional din Créteil şi Val de Marne, în 2009, unde porneşte bazele proiectului "Dansul, fereastră către lume". "Remarcabilă reuşita «micului prinţ» al acestei Bienale, Mourad Merzouki, care a reuşit cu aceşti dansatori brazilieni din Rio de Janeiro să pună mulţimea pe jar. Un singur accesoriu - pahare de plastic şi 1.000 de idei în practică.
Hip-hop-ul pentru Merzouki se tatonează tot timpul cu graţie", Les Echos.

"Tabloul" final în care mulţimea era plină de extaz este de un exemplar unic. Fără nici o altă descriere, îi enumăr pe cei 11 dansatori brazilieni despre care se aud numai cuvinte de laudă la superlativ în urma showului impresionant de săptămâna trecută: Wanderlino Martins, Geovane Fidelis da Conceicao, Leonardo Alves Moreira, Aldair Junior Machado Nogueira, Cristian Faxola Franco, Jose Amilton Rodrigues Junior, Diego Alves dos Santos, Diego Goncalves de Nacimiento Leitao, Alexsandro Soares şi Cleiton Luiz Caetano de Oliveia. În faţa celor care au contribuit la spectacolul franco-brazilian de dans contemporan, jos pălăria!