Ia-ti Bucurestii... Hei, tramvai!

Tramvaiele cu cai. "Traivanele" sau "trancavanele", cum le numeau cu entuziasm la inceput bucurestenii... Bunicii "rapidului" 41.

Un tablou pitoresc: caii si tropotele lor care plesnesc ritmic si elegant, precum niste picaturi grele de ploaie, piatra cubica a strazilor de peste 100 de ani. Acum, in 2006, imaginea armasarilor tragand din greu tramvaiele pline cu calatori ar mai incanta oare privirile oamenilor?...

INAINTEA "TRAIVANELOR". Versurile lui Nicu Covaci, "hei, tramvai, cu etaj si tras de cai..." amintesc de vremuri depasite, dar nu uitate. Atat timp cat mai exista un bunic, o bunica, povestile Bucurestiului de alta-data, povestile vremurilor de altadata raman vii si putem oricand sa evadam in lumea lor. "Prin anii ’30, pe strazile Capitalei circulau vestitele sarete cu doua roti, ale laptareselor, cu nelipsitele lor bidoane cu lapte si smantana si cu putinele de unt care, in general, livrau marfa la domiciliu", povesteste academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, martor important al acelor timpuri si narator desavarsit. "Multe dintre aceste laptarese aveau un obicei. Subtiau laptele cu apa ca sa-l inmulteasca si din cauza asta existau tot felul de controale cu densimetre pe la toate barierele orasului. Circula zvonul ca unele din ele diluau laptele cu urina, care are o densitate similara."

In afara de aceste sarete ale laptareselor, de birje, mai circulau si alte vehicule cu tractiune cabalina. Erau carutele rromilor, pline cu lemne, cu carbuni, cu fiare vechi. Si astazi, carutele tiganilor mai coloreaza peisajul rutier si sparg sunetul strazilor cu strigate in ecou: "Fiaaare veeechi cumpar, fiaaaare veeechi!!!".

TRACTIUNE ANIMALA. Totusi, o aparitie aparte au constituit-o tramvaiele cu cai. "Imi amintesc de ele. Treceau chiar pe aici, pe Bdul Lascar Catargiu. Insa problema lor, destul de dificila, era atunci cand trebuia sa urce, cazuri in care se mai adauga o pereche de cai. Dar, daca nu erau cai la dispozitie, vatmanii dadeau jos toti calatorii si impreuna impingeau tramvaiul pana sus. Cel mai cunoscut urcus era acolo unde Strada Campineanu taie Calea Victoriei. Ei, dar trebuie sa spun, tramvaiul era un vehicul important, care trecea sunand solemn dintr-un clopot cu timbru strident pe toate arterele. Vopsit in rosu si in alb. Tramvaiul cu cai, pe care-l apucasem la sfarsitul anilor ’20, disparuse, dar ramasese cel cu platforma deschisa, pe care-l luau, din mers, toti imprudentii". Golanii se agatau de el ca sa nu mai plateasca biletul, copiii atarnau si ei ca niste ciorchini de tampoanele din spatele tramvaiului, doar pentru distractie. "Era periculos. Dar era si amuzant... clopotul care facea baaang, baaang, atunci cand trecea."

GREU LA DEAL, GREU LA VALE. Tramvaiele cu cai intampinau probleme mari in portiunile cu urcus, acolo unde se mai adaugau atelajului unul sau doi cai. Dar nici la coborare nu era prea usor ori la curbe, portiuni care puneau la grea incercare sistemul de franare, de altfel, deficitar. Se produceau foarte des deraieri.

La capat de linie, de fiecare data se schimbau caii, extrem de extenuati. Vizitiii, obositi si ei, dadeau repede pe gat cate o tuiculita cu grade mult mai ridicate decat erau vara pe-afara. Cand se relua traseul, vatmanul se muta in celalalt capat al tramvaiului si pornea din nou la drum, strunind caii cu un bici "certaret" ce atingea cu precizie spinarile animalelor. "Haidiii"!

ROSU SAU ALB
"Trebuie sa spun, tramvaiul era un vehicul important, care trecea sunand solemn dintr-un clopot cu timbru strident pe toate arterele. Vopsit in rosu si in alb. Tramvaiul cu cai, pe care-l apucasem la sfarsitul anilor ’20, disparuse, dar ramasese cel cu platforma deschisa, pe care-l luau, din mers, toti imprudentii. Cel mai cunoscut urcus era acolo unde strada Campineanu taie Calea Victoriei..."

LAPTARESELE
"Prin anii ’30, pe strazile Capitalei circulau vestitele sarete cu doua roti ale laptareselor, cu nelipsitele lor bidoane cu lapte si smantana si cu putinele de unt, care, in general, livrau marfa la domiciliu. Multe din aceste laptarese aveau un obicei. Subtiau laptele cu apa, ca sa-l inmulteasca, si din cauza asta existau tot felul de controale cu densimetre pe la toate barierele orasului" - Constantin Balaceanu Stolnici, academician

ISTORIE

TRANSFORMARI. Depoul Vasile Lascar, devenit mall 1871 - Prima concesiune pentru tramvaie cu cai din Bucuresti acordata "Societatii Romane de Tramvaie"; 1890 - Primaria capitalei acorda o noua concesiune pentru tramvaie cu cai catre "Societatea Anonima Romana pentru Constructia si Exploatarea de Cai Ferate si Tramvaie" 1894 - In acest an rezulta din documente ca societatea avea sediul pe Strada Teilor nr. 254. Ulterior, aceasta strada s-a numit Vasile Lascar, apoi Galati. In prezent a revenit la denumirea de Vasile Lascar. Tot in acest an, societatea construieste si da in functiune prima linie de tramvaie electrice din Bucuresti si din tara, pe traseul Cotroceni (Uzinele Electrice Grozavesti) - Obor; 1896 - Dupa o concurenta acerba, cele doua societati se unesc intr-una singura, cu capital belgian, sub numele de "Tramvaiele Unite din Bucuresti"; 1916 - Se incheie perioada de concesiune si Primaria nu aproba prelungirea contractului. Ca urmare, activitatea concesionata inceteaza si bunurile trec in proprietatea primariei, care le vinde "Societatii Comerciale a Tramvaielor Bucuresti" - S.T.B. Aceasta continua activitatea. La sfarsit de secol al XIX-lea, Bucurestii aveau 46.000 de metri liniari de sine pentru tramvai. Personalul care le deservea era compus din 350 de salariati: 90 de conductori, 90 de vizitii, 60 de pavatori si 10 controlori. Se intrebuintau, pe toate liniile, 49 de vagoane si 313 cai.

MALL

In 1929, ultima linie de tramvaie cu cai, nr. 9, care circula pe Strada Vasile Lascar, se desfiinteaza. Exista unele indicii ca, in locul activitatii tramvaielor cu cai, la obiectivul Vasile Lascar s-a infiintat un atelier mecanic de reparatii pentru primele autocamioane auxiliare de transport materiale. Au urmat autobuzele, incepand cu 1926. Intai au fost 10 autobuze, apoi 20, dupa care s-au dezvoltat liniile de transport in comun. Si s-au dezvolvat pana la un moment dat, pentru ca, in prezent, pe strazile atat de aglomerate ale Bucurestiului isi mai fac loc si mai pufaie gaze si azi autobuze "antice si de demult". Primul depou de tramvaie cu cai din oras s-a transformat la sfarsitul lui 2005 intr-un centru comercial boem. Anador. In locul grajdurilor de cai se afla acum magazine: alimentare, de moda, restaurante, un centru de frumusete, o farmacie si o librarie. Cea din urma si-a castigat decorul datorita unui concurs demarat printre studentii de la Arhitectura. Locul I l-a obtinut o idee ingenioasa, care a pastrat spiritul de altadata al locului: si anume, tot mobilierul librariei este dispus pe sine, precum acelea de tramvai.

AUTOSTOP PENTRU TRAMVAI

Primele tramvaie cu cai au aparut in 1859 la New York, iar in Romania, primul oras care a inaugurat acest mijloc de transport a fost Timisoara. In vara anului 1869. In Capitala, prima linie de tramvai cu cai a fost finalizata in 1872. Calatorii aveau ca punct de plecare Bariera Mogosoaiei, treceau pe la Teatrul National, Sf. Gheorghe si Strada Romana, ca, in cele din urma, sa ajunga la capat de linie, pe Calea Mosilor. Pana sa se introduca statiile fixe, calatorii care doreau sa ia tramvaiul ii faceau cu mana vizitiului, iar coborarea se semnaliza tragand de un snur care actiona un clopotel.