Ia-ti Bucurestii, neamule - Orasul care cade

Prin anii ’80, Nicolae Ceausescu a reusit sa distruga o buna parte din orasul vechi. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, dupa 1990, zeci si zeci de cladiri istorice au fost demolate in continuare.

Pe langa asta, mai multe constructii centenare sunt lasate, ba chiar ajutate, sa se prabuseasca.

Hanul celebru a ajuns bordel jegos. Pe Calea Mosilor, la numerele 134-136, se afla ce a mai ramas dintr-unul dintre cele mai cunoscute hanuri din Bucuresti. Construit in 1859, Hanul Solacolu era o cladire luxoasa, unde trageau negustorii cu stare si strainii de vaza veniti in oras. Trasurile de lux intrau si ieseau pe cele doua porti mari ale hanului.

Cativa ani a locuit aici Liuben Karavelov, un revolutionar bulgar care milita pentru independenta tarii sale, pe atunci inca parte a Imperiului Otoman. Cladirea devenise un fel de sediu al exilatilor politici bulgari din Bucuresti. In interiorul ei s-au pus la cale combinatii politice, comploturi si s-au desfasurat povesti de amor. Din toate astea au ramas pana azi afaceri sordid-amoroase care se petrec pe preturi mici. Locul negustorilor si al conspiratorilor bulgari a fost luat de niste domni comercianti tigani, care livreaza fete pe "100.000 scurtu’ sus, 300 ora".

"CENTRU ISTORIC". Lipscanii incearca din greu sa devina pata de culoare a Capitalei

TOTUL STA SA SE DARAME. La etaj, camerele devastate au devenit depozite de gunoi. La parter, in schimb, colcaie sobolani, clienti din categoria "pensionari si militari in termen", borfete fardate prost si strident, puradei, combinator. Clanurile Alamaru si Boldeanu, stapanele locului, fac discounturi la grupuri mari, accepta si bonuri de masa daca nu exista bani lichizi. Politica de dumping a pestilor de pe Mosilor duce la confruntari violente cu alti proxeneti, de pe Matasari sau din zona Armeneasca.

Regina neincoronata a locului este Madona (are si un tatuaj cu vestita cantareata pe mana stanga), pe numele ei adevarat Mariana Stefan, o curva batrana (zice ca are 35 de ani, dar arata de 45), care seamana cu un urangutan si despre care se zice ca ar face adevarate minuni in pat.

In anul de gratie 2000, cladirea, considerata monument istoric, a fost incredintata de Primaria Sectorului 2 unei firme de constructii, pentru reabilitare. Bineinteles, nu s-a intamplat nimic. Gasca de baieti buni si paparudele din dotare stau nederanjati in hogeac, desi majoritatea lor nu au nici un fel de forme legale. Din patru-n patru ani, in timpul campaniei electorale, eternul primar al Sectorului 2, Neculai Ontanu, cheama ziaristi sa le spuna cum o sa faca ordine cu infractorii de pe Calea Mosilor Vechi si cum o sa renoveze cladirea. Una peste alta, fostul han se depreciaza pe zi ce trece. Nu ar fi de mirare ca la un proxim caft ceva mai dur intre proxeneti toata sandramaua sa se prabuseasca.

SFARSITUL "TEMPLULUI VOINTA". Pe Bulevardul Dacia, la numarul 144, se aflau o sinagoga si un heder, adica o scoala religioasa evreiasca. Templul Vointa, caci asa se chema sinagoga, era construit in 1878 si era monument istoric. E adevarat, in anii ’60-’70 ai secolului trecut majoritatea evreilor din Bucuresti au emigrat, iar sinagoga ramasese fara enoriasi. Pe de alta parte, un lacas de cult nu poate fi demolat oricum, doar Ceausescu, in nebunia lui, a pus la pamant ceva biserici in zona din Bucuresti, pe care o condamnase la moarte.

Comunitatea evreiasca nu putea sa-si demoleze, din proprie initiativa, un lacas de cult, asa ca templul a avut o agonie lunga si dureroasa. Dupa 1990 se mutasera in interiorul lui niste migratori, oarecum rude cu Victoria Strul, vaduva tiganca a fostului paznic evreu al sinagogii.

Rand pe rand au disparut mobilierul, candelabrele si altarul. Victoria Strul, care-si castiga existenta ghicind in cafea, bobi si in carti de joc unguresti, inchidea ochii atunci cand mai apareau unii-altii si se serveau cu tot felul de obiecte utile din interiorul sinagogii. Daca intrebai la "Serviciul Bunuri Imobile" al Federatiei Comunitatilor Evreiesti despre soarta lacasului de cult, ti se raspundea printr-un dat din umeri. Estimp, cladirea se tot deprecia, era lasata cu cinism sa pice de la sine. Prin 1999, s-a constatat ca se va prabusi oricum si s-a obtinut aprobarea pentru demolare. Cineva a facut o afacere foarte buna, fiindca terenul in zona Bulevardului Dacia face o caruta de bani.

Pentru tranzactiile cu terenuri din buricul targului se pot lua comisioane de mare valoare. In anul 2000, templul a fost demolat, iar acum, pe locul lui, tocmai se construieste un bloc de zece etaje, numai sticla si otel, tocmai bun pentru birouri de lux.

AMARATI. Claie peste gramada, locatarii unei cladiri prabusite incearca sa supravietuiasca

CINEMATOGRAFUL - PADURE. Langa Piata Matache, pe coltul dintre Calea Grivitei si Calea Buzesti, se vad ruinele fostului "Cinematograf Feroviar". Cladirea, construita in 1885, a fost initial un teatru transformat dupa cel de-al doilea razboi mondial in cinematograf. La inceputul anului 1990 a luat foc. Distrugerile initiale nu erau fatale, dar, fara o renovare de proportii, imobilul nu isi mai putea pastra destinatia. Nici Romaniafilm, de care apartinea, nici Primaria Sectorului 1, nici Primaria Generala nu au vrut sa bage bani in reparatii. Cu timpul, oamenii si intemperiile au depreciat ingrozitor fostul cinematograf. A fost furat tot ce putea fi refolosit: tabla de pe acoperis, ferestre, usi.

O vreme, aici isi facusera cuibul unii dintre aurolacii care cerseau prin gara. La un moment dat s-au speriat si ei si au fugit de acolo, fiindca de fiecare data cand trecea prin zona cate un camion greu sau batea vantul ceva mai puternic incepeau sa cada bucati de plafon. Acum a mai ramas in picioare doar fatada, si ea grav avariata.

Prin 2001 s-a perfectat un contract intre primaria de sector si o firma israeliana care voia sa pastreze fatada si sa transforme ruina intr-un complex comercial. Bineinteles ca pana acum nu s-a intamplat nimic, au trecut "numai" patru ani. Singura modificare din peisaj, fata de datancheuerii contractului, sunt pomii care au crescut aiurea printre peretii darapanati. Asa ca fostul "Cinematograf Feroviar" a devenit un fel de padurice aflata in zona poluata din jurul garii.

NU RATATI PRIN LIBRARII

Un demers jurnalistic nu acopera, cu siguranta, toate perspectivele din care poate fi analizata istoria si evolutia Bucurestilor. Librariile sunt pline insa de volume dedicate diverselor etape din evolutia Capitalei. Va prezentam, astazi, cateva titluri: Bucurestiul monden. Tadiografia unei prabusiri (1940-1970), autor Constantin Olaru, Editura Paralela 45, 2006 Bucurestii anului 1935. Realitatea ilustrata, Editura Tritonic, 2005 Bucurestii. In cautarea Micului Paris, autor Narcis Dorin Ion, Editura Tritonic, 2003