În bîrlogul traficanţilor

În septembrie 2004, reporterii Jurnalului Naţional au organizat un flagrant, în urma căruia au cumpărat mai multe doze de heroină. Acţiunea s-a desfăşurat în garsoniera unui bloc din ghetourile cartierului Ferentari, zona Zăbrăuţi, în cuibul celor mai periculoşi traficanţi de stupefiante din Bucureşti.

DROGURI ÎNTRE BLOCURI - “Moartea albă nu se vinde oricui. Dealerul trebuie să te cunoască!”

În septembrie 2004, reporterii Jurnalului Naţional au organizat un flagrant, în urma căruia au cumpărat mai multe doze de heroină. Acţiunea s-a desfăşurat în garsoniera unui bloc din ghetourile cartierului Ferentari, zona Zăbrăuţi, în cuibul celor mai periculoşi traficanţi de stupefiante din Bucureşti.

Timp de cinci zile reporterii noştri au dezvăluit în paginile Jurnalului Naţional modul în care se tranzacţionează “moartea albă‘‘, sumele care se plătesc în schimbul achiziţionării şi harta traficului de droguri în fiecare sector al Capitalei. Într-un material-sinteză, reporterii Jurnalului au mai dezvăluit că “logistica săracă a Poliţiei a făcut ca această instituţie a statului să fie depăşită de amploarea traficului cu stupefiante‘‘. Totodată, au fost analizate afacerile unor traficanţi notorii.

PRIMUL CONTACT. 11 octombrie 2004 – Jurnalul Naţional – prima pagină: “Program non stop pe piaţa drogurilor‘‘. A fost articolul care a dat startul campaniei numite “Droguri între blocuri‘‘. “Joi, 30 septembrie, ora 17:00, zona Zăbrăuţi. În ghetoul din Strada Zăbrăuţi domneşte liniştea. Maşina noastră parchează pe una dintre străduţele neasfaltate care duce direct la blocurile unde se vinde heroina. Este bine de ştiut că «moartea albă» nu se vinde oricui. Dealerul trebuie să te cunoască! Să fie sigur că nu eşti vreun «gabor» sau vreun turnător. Nu vinde la necunoscuţi. Între consumatori şi traficanţi există o relaţie specială. Ambele categorii au coduri bine stabilite în argoul acestui tip de tranzacţii. Traficanţilor li se spune «1020»‘‘. Echipa de reporteri a fost însoţită de “surse‘‘, care, sub protecţia anonimatului, “s-au ofe-rit să ajute să arătăm cititorilor noştri cum se desfăşoară traficul de droguri în Bucureşti‘‘. Pentru ca reporterul nostru să participe la vînzare şi să filmeze pe ascuns întreaga tranzacţie, s-a folosit de ajutorul unui consumator cunoscut în mediile traficanţilor. L-au numit “Sursa‘‘. Echipat cu aparatul miniatural de filmat, camuflat bine în accesoriile vestimentare, “echipajul mixt reporter-consumator se îndreaptă spre unul dintre cele două blocuri‘‘. Redăm un fragment din stenograma înregistrării video pe care reporterul Jurnalului Naţional a realizat-o în garsoniera unde traficanţii îşi vindeau drogurile. Stenograma completă a fost publicată de ziarul nostru la 12 octombrie 2004.

TRANZACŢIA. Personajele întîlnite de repoterul nostru au fost: Bătrîna (care a procurat drogurile), Bătrînul, Georgiana, Chiriac (consumator), Camelia (prietena lui Chiriac, consumatoare) şi un copil în vîrstă de aproximativ 5 ani.

“ Sursa: Bre, mie mi-aduci 6 bile acum, că plec!

Bătrîna: Da’ unde pleci? La balamuc, că dă dracii în socră’ tu! A, scuza-mă, fata mea!

Chiriac: Sînt 6, şi cu 2, opt.

Bătrîna: Un milion patru sute.

Sursa: Ce un milion patru sute, sînt un milion şi..

Georgiana: Mă, da’ e treaba mea acum cu cît dau şi ce fac (îşi opreste un comision de 50.000 lei pentru fiecare doză. Aceasta este partea ei – n.r.)!

Sursa: Nu mă intereseaza cu cît o iei tu, că eu tot cu 200 o iau! Să mor în cancer!

Georgiana: Păi, n-am ţigări, mă, sînt amărîtă... muncim pe 2 milioane la şase scări.

Sursa: Aoleu, să mor în cancer, cîtă şpagă ţi-ai luat!

Georgiana: Dacă-ţi convine, dacă nu...

Bătrîna către Chiriac: Seringă iţi ia băiatul! Eu nu mă pricep!

Sursa: Să mor în cancer de nu mergi cu mine să vezi cît e o seringă. 50.000 am dat pe ea, să moară frati-miu. Merge el şi o cumpără. A zis că mai are trei pe care nu le dă.

Bătrîna: Da’ tu eşti bolnav? Fă-ţi după el!

Sursa: Eu n-am nimic. De două zile am ieşit din spital

Chiriac: Păi, nu-mi trebuie mie, mă! Ei ii trebuie! (şi arată către Camelia, prietena lui – n.r.) Păi, să mai cobor să iau seringa...

Sursa: Să mor aici dacă oi avea ceva!

Chiriac: Mai contează, mă, acum?

Sursa: Păi contează, frate! Eu nu-mi fac nici dupa ea (reporter – n.r.), după nimeni. Bătrîna pleacă după droguri...

Georgiana: Te pomeneşti că trage şi ea? (şi arată către reporterul nostru – n.r.) Să fii de rîs şi de căcat atunci!

Sursa: Păi, de-abia am venit din Spania. Cum să nu tragă şi ea?

Georgiana: Ai învăţat-o şi pe ea?

Sursa: Păi, dacă eu trag, nu e normal să tragă şi ea?

Bătrîna se întoarce după portofel şi pleacă din nou...

Bătrîna: Georgiano, dă-mi şi mie portofelul din aia!

Chiriac: De cînd tragi, mă?‘‘

În ziua respectivă, echipa Jurnalului Naţional a cumpărat patru doze de heroină pe care, ulterior, le-a predat Poliţiei.

Concluzia reporterilor după această acţiune: “consumatorii de narcotice de mare risc vin pe Strada Zăbrăuţi ca într-un mall cu circuit închis în care se vînd stupefiante din abundenţă. Cu tot cu accesorii. În blocurile de aici se desfăşoară tranzacţiile şi tot aici se şi consumă dozele de moarte albă. Injectările în venă se fac cu ajutorul seringilor care se vînd mai bine decît în farmacii. Calitatea mărfii variază în funcţie de succesele efemere ale poliţiei care, din cînd în cînd, mai face cîte o captură importantă sau mai arestează vreun traficant de la coada reţelei. Dar, întotdeauna, pe Strada Zăbrăuţi există marfă... pentru oricine‘‘.

REŢEAUA. Au urmat titluri precum “Harta traficului de droguri în Bucureşti‘‘ sau “Oraşul heroinei‘‘. Fiecare sector al Capitalei a fost luat la “puricat‘‘ de reporterii noştri, aceştia descoperind, cu ajutorul informaţiilor de la Birourile de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, zonele cele mai predispuse traficului de droguri. La nivelul anului 2004 aceste zone au fost, “zona Matache, aproape de Gara de Nord, Calea Griviţei, străzile Buzeşti, Popa Tatu şi Nicolae Filimon, Ozana, Bd. 1 Decembrie 1918, Piaţa Bobocica, Calea Vitan, Hala Traian, Dristor, Răcari, intersecţiile străzilor Zăbrăuţi cu Pieptănari, Piaţa Rahovei, Prelungirea Ferentari, Pasajul Lujerului şi Valea Cascadelor‘‘. Reporterii Jurnalului Naţional au mai aflat că “poliţiştii din cele şase sectoare sînt nevoiţi să lupte împotriva traficanţilor fără maşini, fără benzină, computere şi fără bani. Asta în timp ce dealerii jonglează cu sume fabuloase şi îi sfideză pe poliţişti din limuzine ultimul tip. «Mîndria» poliţiştilor de la Biroul pentru Combaterea Crimei Organizate şi Antidrog din Sectorul 2 este un calculator Pentium I, cu o valoare de inventar de vreo două milioane de lei. Nu există echipamente de supraveghere, camere video sau aparate de ascultare, veste antiglonţ sau alte arme în afară de «pocnitorile» obişnuite care le oferă surprize penibile‘‘. Tot atunci, ziarul nostru a scos la lumină lacunele legislative privind “modul în care se fac percheziţiile‘‘. Mai precis, “flagranturile sînt foarte dificil de realizat, fiind necesară aprobarea unui judecător, cel de serviciu, care nu cunoaşte contextul infracţional şi care are nevoie de o mulţime de explicaţii. Chiar şi cu permis, percheziţiile sînt interzise între orele 20:00 şi 6:00, timp în care traficanţii de droguri pot să doarmă liniştiţi‘‘.

Ruta balcanică

La 16 octombrie, Jurnalul Naţional a titrat: “Portul Constanţa, bulevardul drogurilor” sau “De-a lungul timpului, în Portul Constanţa s-au făcut capturi-record”. Din documentările reporterilor noştri am aflat că “drogurile de mare risc oferite spre vînzare provin din străinătate, avîndu-se în vedere că România este situată pe ruta balcanică şi transcaucaziană a traficului de stupefiante” şi că “drogurile de risc, cum ar fi cannabisul, provin din România din flora spontană”. Poliţiştii constănţeni au ajuns la concluzia că “traficul şi consumul de droguri au loc în special în week-end, în cluburi de noapte şi discoteci, iar în sezonul estival tot în astfel de locuri amplasate în staţiunile de pe Litoral‘‘.