x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Ieşeanul de o vârstă cu Revoluţia

Ieşeanul de o vârstă cu Revoluţia

de Cristinel C. Popa    |    06 Ian 2010   •   00:00
Ieşeanul de o vârstă cu Revoluţia

Patru. Aceasta este cifra avansată de medici în ce priveşte numărul de nou-născuţi pe 22 decembrie la Iaşi în cele trei maternităţi, câte existau la acea vreme. Printre ei, şi Victor Ursache.



Tânărul de astăzi este student în anul I la Sociologie, un băiat silitor la facultate. Pesimist în ce priveşte soarta ţării (nu însă şi a destinului său), tânărul consideră că Revoluţia română a eşuat, iar idealurile sale au rămas (încă) neîmplinite.

Din cele spuse de părinţi, băiatul s-a născut în jurul orei 22.00, atunci când în Capitală focul Revoluţiei era în toi. "Copil al Revoluţiei", din Iaşi, Victor e un băiat simpatic, subţirel, tuns scurt, cu o privire limpede. Locuieşte într-un cartier modest al Iaşiului, într-un apartament cu două camere, cu fratele său şi cu tata. Are un frate mai mare cu care locuieşte şi două surori care şi-au găsit deja de lucru şi stau cu prietenul sau viitorul soţ. Tatăl şi-a pus un pat în bucătărie, iar fiii au luat în primire cele două camere.

AI LIBERTATEA SĂ NU MUNCEŞTI
Spune că regimul trecut avea şi bune şi rele. În ce priveşte societatea de astăzi, crede că se putea şi mai bine având în vedere câţi oameni s-au jertfit în decembrie 1989 pentru acest lucru. "Ştiu că, înainte, fiecărui cetăţean îi era repartizată o locuinţă şi lucra în mod obligatoriu.

Astăzi ai libertatea să nu munceşti, ai mai multe avantaje în ce priveşte libera exprimare şi dreptul de a călători liber oriunde doreşti. Iar dacă ai voinţă poţi să realizezi ceea ce îţi doreşti". Îşi doreşte, modest, un apartament, o maşină şi o soţie cu care să se înţeleagă. Şi, dacă se poate, o parte dintre idealurile celor care au murit atunci, în 22 decembrie, când el s-a născut, să fie împlinite. Astfel încât pe 22 decembrie să nu-şi sărbătorească doar el ziua de naştere, ci românii să se bucure că au ajuns la ceea ce au tânjit. Să nu fi fost în zadar sacrificiile din decembrie, anul de graţie 1989, moment de la care se împlinesc două decenii.

VICTORIOSUL NUME VICTOR
Spune că botezul său a avut loc la puţin timp de la ieşirea din spital, la câteva zile. Îmi şi arată o fotografie în care e scos de preot din cristelniţă (foto). "Tata m-a văzut în noaptea aia, era de serviciu şi a primit un telefon cum că i s-a născut un băiat. A venit pe jos la maternitate, era seară şi nu mai circulau tramvaiele de la 22:00. Cu un buchet de flori pentru mama, era cu un prieten, viitorul meu naş".Îl întreb dacă numele i-a influenţat în vreun fel viaţa. "E destul de drăguţ, special. Sunt oarecum mândru de el. Victor de la victoria din decembrie".

S-a născut natural. Cântărea 3,5 kilograme. "Eram dolofan, nu prea plângăcios, liniştit şi nu foarte mâncăcios". Spune c-a fost cuminte şi când a mai crescut. Puţin alintat, că era şi cel mai mic dintre fraţi şi surioare. Nu a simţit lipsa mamei, având în vedere că ea a dispărut din casă când el era foarte mic. Totuşi, au fost şi momente dificile. "La şcoală eram un pic gelos pe cei care ziceau tot timpul mama în sus, mama în jos, dar mai ales de 8 Martie". Victor nu a făcut grădiniţa. În schimb, la şcoala primară şi gimnaziu a fost printre primii, mulţi ani chiar premiant.

A lăsat-o un pic mai moale în liceu, însă a intrat al şaselea la "cu taxă" la secţia Sociologie a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza". Cu toate că este în anul I, nu are încă o prietenă "stabilă".

GOSPODARUL
Gospodar în casă e mai mult el şi din când în când şi tatăl său, care acum lucrează la padocul din Iaşi. "Cu banii ne descurcăm ca tot românul, binişor, o soră lucrează, una nu. Fratele mai mare are şi el serviciu. Eu cheltui şi de la tata, şi de la soră, şi de la frate". La rândul lui, are anumite responsabilităţi: "Bucătarul casei sunt mai mult eu, că am mai mult timp. Ceailaţi lucrează. Experimentez fel de fel de mâncăruri, dar la cele foarte complicate nu prea mă bag". Ultima mâncare făcută a fost iahnie de fasole.





De băut nu prea bea nimeni în casă. El mai iese rareori la o bere cu prietenii. Când are timp, citeşte diferite articole interesante de pe Internet, noutăţi, lucruri senzaţionale, de specialitate. "Merg la seminarii, la cursuri mai lipsesc doar atunci când nu pot să mă trezesc dimineaţă". Legat de plecarea tinerilor la muncă peste hotare nu are o părere prea bună. "Acum nu prea ai ce munci nici dincolo. În România poţi ajunge patron. Patron de berărie", spune în glumă, râzând, cu un soi de ironie în glas.

NĂZUINŢE
"Năzuinţele mele? Să am o locuinţă (e bine şi la bloc!), o maşină şi o soţie cu care să mă înţeleg. Ideea e că trebuie să înveţi ca să reuşeşti, vreau să fac şi masterul, şi doctoratul, tot ce se poate. Dar mă şi distrez, pentru că trebuie să existe şi deconectare, că altfel nu se poate, cel puţin în cazul meu. Ce a fost înainte de 1989? Sistemul comunist, cu toate relele şi bunele, colectivizarea, oprimarea intelectualilor, cu raţiile din '80 încoace, când românii au primit produse pe cartele.

Cu întreruptul curentului electric. Nu aveai voie să vorbeşti, numai pe la colţ, prostii din astea. Dar erau şi lucruri bune, trebuie să fim obiectivi". Îl întreb pe Victoraş, cum aveam să-l alint pe toată durata vizitei, cam cum vede el societatea de azi, ţara în care trăieşte. "Astăzi te poţi realiza, numai să ai voinţă şi sănătate, că apoi vin şi celelalte". Consideră că cea mai mare realizare a vieţii sale este obţinerea permisului de conducere auto, iar cea mai mare nerealizare - faptul că nu a învăţat o limbă străină.

PASIUNI
Printre alte pasiuni, muzica. Ascultă toate genurile, dar înclină în cele mai multe momente către genul tehno şi dance. Însă îi place şi muzica anilor '80. Ştie de Gil Dobrică, de Dan Spătaru, a auzit şi de alte piese bune ale altor autori. E membru în "Asociaţia studenţilor şi absolvenţilor de filosofie" de la universitate şi din "Erasmus Student Network", o organizaţie din care fac parte foarte mulţi studenţi străini care vin să studieze la Iaşi. Are permis auto şi visează la o maşină, ca toţi tinerii de vârsta lui. Însă dacă ar avea bani mulţi nu i-ar investi într-o maşină scumpă....

Îl întreb cum vede 22 decembrie peste 20 de ani. "Cred că o să se vorbească mai puţin la ştiri".
Şi mai spune că nu crede că Revoluţia din '89 a reuşit: "A fost mai mult de faţadă, au murit oamenii, dar nu s-a făcut nimic concret. Nu s-a schimbat mare lucru, problemele societăţii sunt mai pregnante parcă decât atunci".


Născut de 22 decembrie
Îl întreb pe Victor dacă nutreşte un sentiment deosebit pentru faptul că s-a născut într-o zi atât de specială pentru români. "Văd în fiecare an la televizor şi realizez că acea zi e şi cea în care m-am născut. Pentru ca eu să trăiesc în condiţiile de astăzi alţii au murit." În ce-l priveşte pe Ceauşescu, Victor nu are o părere prea rea despre el. "Părea un tip de treabă, am auzit că după '80 a strâns cureaua tare, dar cred că dacă mai era, după '90 ar fi fost mai bine, se plătiseră datoriile, existau perspective.

Acum la televizor vezi doar destrăbălări şi oameni de zero, de nimic. Dar asta este democraţia, şi trebuie să o accepţi, însă ai libertatea de a schimba canalul, dacă mai există vreunul unde să nu găseşti acelaşi lucru." Visează să se culce într-o seară şi peste noapte să se trezească cu cunoştinţele unui om de 60 de ani.

×
Subiecte în articol: special copiii revolutiei