Iliescu: "Am fost poate cel mai supravegheat om"

Ion Iliescu relateaza pentru Jurnalul National momente-cheie ale Revolu-tiei din decembrie 1989, prezen-tand ceea ce s-a intamplat la Comi-tetul Central si la Televiziunea Romana in acele zile.

Christian Silva/JURNALUL NATIONAL DEZACORD. Ion Iliescu considera drept o aberatie ideea lansata de raportul Tismaneanu potrivit careia Proclamatia de la Timisoara, din martie 1990, ar trebui sa fie adevaratul program al Revolutiei romAne

Cel mai jignitor demers il reprezinta fabulatiile care vor sa statueze ca revolutia noastra, miscarea populara, revolta ar fi fost inspirata de servicii straine. Sunt cele mai abjecte aberatii; cine poate sa creada ca se poate initia asa ceva de agenturi straine. A fost o miscare veritabil populara, o explozie sociala, generata de cauze profunde. Apare acum o noua diversiune - o asa-zisa noua etapizare a revolutiei - initiata de Guvern, se pare de Secretariatul pentru problemele revolutionarilor. Se propun astfel trei etape: 16-19 decembrie - revolta populatiei de la Timisoara; 19-22 decembrie pana la pranz - revolutie care s-ar fi terminat la pranz la 22 decembrie, o data cu fuga lui Ceausescu; dupa aceea incep lovitura de stat si preluarea puterii de CFSN.
Ion Iliescu relateaza pentru Jurnalul National momente-cheie ale Revolutiei din decembrie 1989, prezentand ceea ce s-a intamplat la Comitetul Central si la Televiziunea Romana in acele zile. Iliescu vorbeste, de asemenea, despre actiunea de filaj la care a fost supus inainte de ’89.

INCEPUTUL REVOLUTIEI. Vedeti cat este de parsiva toata asa-zisa etapizare. Pai, ce inseamna o revolutie? Ea trebuie sa duca, pe de o parte, la prabusirea vechilor structuri de putere si, pe de alta parte, instaurarea unei noi puteri cu programul sau. Fuga lui Ceausescu era expresia prabusirii dictaturii, dar nu si a victoriei Revolutiei, ci doar inceputul ei. Despre victorie se poate vorbi doar o data cu aparitia, la miezul noptii, a Comunicatului catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca stat major al Revolutiei, care proclama ca "din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea. Intreaga putere in stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale". Dupa care se expune programul Revolutiei romane in 10 puncte, care vizau schimbari structurale, de esenta, in viata societatii romanesti: in plan politic - prin trecerea de la dictatura la democratie, pluralism politic si stat de drept; in plan economic - prin trecerea de la economie centralizata de stat spre economie de piata; in plan spiritual - prin eliminarea dogmelor ideologice si dezvoltarea pe baze noi a invatamantului si culturii; in planul politicii externe - prin eliminarea izolarii tarii si integrarea ei in procesul de construire a Europei Unite. Acesta a fost momentul crucial care consemna nu doar prabusirea vechiului sistem, ci si aparitia noilor structuri de putere si elementele de program ale Revolutiei Romane, care prefigurau liniile directoare ale noii dezvoltari democratice a Romaniei. Deci acest moment nu insemna sfarsitul Revolutiei, ci doar inceputul ei - deschiderea spre transformarile prefigurate in programul sau.

LA SEDIUL CC. Aceasta a fost marea problema pe care ne-am pus-o atunci, dupa fuga lui Ceausescu, cand am trait cu totii ore de euforie, de entuziasm s.a.m.d., dar lipsea ceva. Bun, am scapat de tiran. Si mai departe, incotro mergem? Ce facem? Aceasta a fost si ideea mea, cand am sugerat, in prima aparitie la TVR - Studioul 4 - sa ne intalnim, la 5:00 dupa-amiaza in sediul CC, cei care doresc sa participe la acest proces de reorganizare a statului. Sa ne intalnim, cei care doresc, vor si pot, sa incercam sa structuram ceva si sa elaboram un program al Revolutiei romane. Habar nu aveam ce este la sediul Comitetului Central. La ora 5:00, cand am ajuns la Comitetul Central, era o mare inghesuiala, se calcau pe picioare, nu mai era loc de respirat. Si in jurul sediului si in sediu, de asemenea. Cu greu am ajuns pana la balcon, care devenise, ca si Studioul 4 TVR, o tribuna a Revolutiei romane. Am dialogat cu lumea din piata, inclusiv pe ideea alegerilor libere; era una din cerintele care se concretizau de acum. Si am discutat cand anume sa programam organizarea alegerilor libere. Initial am propus luna martie; era cam devreme. Caramitru, care era langa mine, a propus aprilie: era luna Pastilor, sa aiba si semnificatia renasterii societatii romanesti. Si asa a intrat in comunicatul catre tara: in aprilie sa organizam alegerile libere. Apoi am incercat sa ne asezam sa lucram asupra unui document programatic. Unde? Biroul lui Ceausescu era intesat de lume. Am urcat la etajul II, in sala mare de sedinte; imposibil sa te misti. Ne-am retras intr-un birou la etajul III. Ne-am adunat ad-hoc vreo 15 oameni. Eu nu am venit cu nimeni dupa mine.

FILAJ. Statutul meu pana la 22 decembrie 1989 era al omului poate cel mai supravegheat din Romania de atunci. Din 1971, cand am fost indepartat din conducerea de partid, indiferent unde am lucrat - la Timisoara, la Ape, la Editura Tehnica - am fost sub supraveghere permanenta. La Timisoara, inspectorul-sef de la Interne, Viorel Taurescu, a tinut sa ma avertizeze inca din primul an, 1971, in mod confidential: "Fii atent: esti urmarit pas cu pas. Ai microfoane in casa, la birou si esti supravegheat pentru fiecare intalnire pe care o ai; dar nu o facem noi, cei de aici, de la judet". Venise Pacepa la Timisoara la o reuniune de bilant. "Acestia de la centru au o unitate speciala care te supravegheaza." Acest lucru a continuat tot timpul; iar in ultimii ani, mai ales dupa evenimentele de la Brasov, filajul se facea fara jena, la vedere. Erau trei echipaje, in trei masini, care ma insoteau permanent, de acasa la Casa Scinteii, unde se afla Editura Tehnica, si oriunde mergeam. Doua mergeau dupa mine, al treilea supraveghea casa, o supraveghea pe sotie. Si aceasta supraveghere a filajului a durat pana la 22 decembrie, ora 1:00. Cei care lucrau cu mine la Editura Tehnica deja se obisnuisera. Ii vedeau pe cei care ma insoteau. La 22 decembrie, dupa ora 11:00, unul din colaboratori a venit sa-mi spuna ca cele doua masini care ma urmarisera de dimineata au disparut. Incepusera grupurile de muncitori de pe platforma electronica sa mearga spre centru, trecand pe langa Casa Scinteii. Acesta a fost statutul meu pana la data de 22 decembrie. Dupa aparitia emisiunii speciale de la TVR, ce anunta fuga lui Ceausescu - am parasit Editura si am plecat insotit de cca 20 de colaboratori. Mi-am lasat masina acasa si am mers la televiziune. Cateva zile si nopti nu am mai dat pe acasa.

TERORISTII. Cea mai marsava fabulatie ce se vehiculeaza este ca noi, cei care am preluat puterea, membrii CFSN, am fi inventat, am fi imaginat diversiunea cu teroristii. Este o ticalosie ordinara. Deci noi ne adunasem dupa ce ne-am adresat din balcon celor din piata - intr-un birou de la etajul III, in jurul orei cinci si jumatate. Incepusem sa redactam textul. Mazilu avea niste notite ale lui, altii, alte idei, eu stateam si colectam ideile tuturor si incepeam sa incropesc textul. Nu am redactat jumatate din el, cand in jurul orei 18:30 s-a declansat prima rafala. Nu stiu cum a fost pe ansamblu, dar s-a tras spre biroul in care ne aflam noi. Ne-am dispersat unii spre sediul Ministerului Apararii, altii la Televiziune. Ne-am reunit din nou abia spre ora 11:00 seara, la sediul TVR, la etajul XI, cand am continuat si definitivat textul. Acolo ne-am gandit si la o prima structura nominala a CFSN, in care am introdus cateva nume care erau cunoscute, vehiculate mai ales la Europa Libera, si apoi oameni care erau de fata. Unii de la Televiziune, de la baricada de la 21 decembrie, altii din sediul CC s.a.m.d. Era numai o prima lista improvizata din cei care erau de fata. Nu aveam nici o comunicare cu Timisoara. Si am stiut ca aceasta este o lipsa esentiala. De aceea am spus ca lista ramane deschisa si ne-am adresat tuturor, in orice caz in ideea sa avem reprezentantii tuturor judetelor si sa completam si cu alte categorii de oameni. Toata aceasta actiune la Televiziune s-a desfasurat in stare de asediu. S-a tras continuu asupra sediului Televiziunii, iar etajul XI a fost sub foc concentrat. Ca sa trecem din turnul Televiziunii in Studioul 4 am trecut prin pasarela de la primul etajul, cu geamurile acelea mari. Cand am trecut noi s-a tras spre pasarela; ne-am aruncat pe burta. Geamurile au cazut peste noi. Un geam mare mi-a patruns prin haina si prin camasa; am fost atins in spate. Iar cu palmele si genunchii am plonjat pe geamuri sparte. Toata noaptea, dupa ce am prezentat textul, din Studioul 4, am stat la etajul XI, in birourile fostei conduceri a Televiziunii, la podea. In aceste conditii am petrecut seara si noaptea de 22 decembrie in Televiziune. Si apoi, oriunde am fost, in sediul MApN sau la Televiziune, s-a tras continuu. In noaptea aceea a aparut si un elicopter care a tras asupra turnului Televiziunii; la etajul XIII, multa vreme s-au pastrat urmele in aparatura electronica de la acest etaj. In asemenea conditii, sa spui ca noi, care eram tinta acestei actiuni, am fi conceput asa ceva este o veritabila marsavie, pe care vad ca o vehiculeaza multi si astazi, cu intentii foarte clare.

PRIMELE ALEGERI. Deci era o incercare de discreditare a noii puteri, asa cum spuneam, pe fundalul unei lupte politice ce se declansase atunci o data cu aparitia partidelor si cu declansarea campaniei electorale. Dar momentul adevarului l-au reprezentat primele alegeri libere din anul 1990. Vointa populara a fost exprimata prin alegerile din mai 1990. Atunci s-au legitimat si Revolutia romana, si structurile care au luat fiinta, si cei care erau purtatorii de drapel ai programului Revolutiei romane. Insa campania de discreditare, de calomnii si de vehiculare a diferitelor neadevaruri continua si azi in forme diverse. Pana si raportul comisiei Tismaneanu adopta o pozitie ostila fata de Revolutie si principalii sai actori, lansand o noua aberatie - ca adevaratul program al Revolutiei romane ar trebui considerat Proclamatia de la Timisoara, din martie 1990 - document prin excelenta electoral destinat sa impiedice participarea la alegerile din mai a lui Ion Iliescu! "Curat murdar, coane Fanica" - vorba lui nenea Iancu. Precum vedem, toate aspectele legate de Revolutia romana sunt speculate politic incercandu-se deformarea adevarului istoric. De aceea, trebuie neaparat promovata o abordare obiectiva, stiintifica, corecta a acestor evenimente. Aceasta a fost ratiunea crearii Institutului Revolutiei Romane. Trebuie sa aparam acest institut; este singura institutie care a inceput sistematic sa organizeze studierea problemelor Revolutiei romane. In acest sens s-au pronuntat participantii la Simpozionul organizat de Institutul Revolutiei Romane, in decembrie 2006, consacrat aniversarii a 17 ani de la victoria Revolutiei romane.

LA O REUNIUNE. Mihai Pacepa i-a spus lui Iliescu ca cei de la "centru" au o unitate speciala care il supravegheaza

ROLUL INSTITUTULUI. "Daca exista cu adevarat miracole in istorie, atunci unul dintre ele il constituie Revolutia romana din decembrie 1989, a carei flacara aprinsa la Timisoara avea sa cuprinda toata tara si sa puna capat in mai putin de o saptamana regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu si sistemului totalitar, deschizand Romaniei calea spre democratizare si integrarea in concertul statelor europene civilizate. Prin consecintele si perspectivele sale, Revolutia din decembrie 1989 ramane una dintre cele mai marete pagini din istoria Romaniei. Ea a oferit poporului roman nu numai sansa unui nou drum in istorie, dar si a fauririi unui nou destin in demnitate, in libertate si democratie. Fara acel memorabil decembrie ’89, Romania nu ar fi fost astazi membra NATO si nici membra a Uniunii Europene. Iesind in strada si infruntand dictatura, romanii au dovedit ca pot muri pentru libertate. Cinstind actiunea lor curajoasa din zilele si noptile lui decembrie ’89, cunostinta noastra se indreapta spre toti aceia care s-au jertfit pentru ca idealurile revolutiei sa triumfe. Din pacate, multe dintre idealurile de atunci, pentru care au cazut sute de oameni, au ramas neimplinite. Astfel, din pagina cea mai frumoasa a istoriei romanilor, asa cum ar fi trebuit sa fie si cum si-au dorit-o multi dintre noi, Revolutia din decembrie ’89 continua sa ramana pagina cea mai controversata. Articolele si cartile care s-au scris pana acum despre evenimentele din decembrie ’89 au imbracat nuante si tonuri dintre cele mai diverse: de la contestare la blamare, de la negare la acuzare, de la suspiciuni la invective, de la vehementa la pesimism. Asa cum ar fi fost de dorit, istoricii inca nu s-au exprimat sau au facut-o cu reticenta. Iata de ce intemeierea Institutului Revolutiei Romane din decembrie 1989 raspunde astazi asteptarilor indreptatite ale generatiei noastre de a pune in drepturile sale firesti adevarul despre unul dintre cele mai importante evenimente din istoria recenta a Romaniei. Cercetarea minutioasa, nepartinitoare, nemanipulata, independenta a arhivelor, a documentelor si a marturiilor celor care au supravietuit Revolutiei va putea oferi pentru prima data romanilor cartea de istorie a Revolutiei din decembrie 1989. Membrii Colegiului National al Institutului Revolutiei Romane saluta intreaga miscare revolutionara din Romania cu care se simt solidari in incercarea de a oferi dreptul la adevar, onoare si dreptate tuturor celor care au participat la victoria Revolutiei romane.