Imperiul OMG

INCURSIUNE ÎN POLIGONUL DE TESTARE A CULTURILOR MODIFICATE GENETIC
Contestata agricultură a organismelor modificate genetic acoperă o Românie din suprafaţa agricolă a Braziliei. Producătorii OMG cîştigă teren în întreaga lume pe fondul crizei alimentare, unele dintre cele mai puternice instituţii din lume văzînd în acestea soluţia pentru a preîntîmpina foametea. Jurnalul Naţional a făcut drumul pînă în America Latină pentru a vedea lucrurile din perspectiva taberei OMG.   

CRIZA ALIMENTARĂ MONDIALĂ ● Producătorii de OMG căştigă teren
Preţurile tot mai mari ale alimentelor şi rezervele mondiale tot mai mici relansează discuţia cu privire la viitorul organismelor modificate genetic. Baca Mondială, Guvernul SUA şi, mai nou, cel britanic consideră că acestea ar putea fi salvarea de la foametea care ameninţă lumea, în ciuda poziţiei activiştilor de mediu şi chiar a specialiştilor care se opun culturilor transgenice.

În 2006, suprafaţa cultivată cu "organisme modificate genetic" s-a întins la peste 500 de milioane de hectare, iar extinderea la nivel mondial se resimte de la an la an. Brazilia este din acest punct de vedere un exemplu grăitor. Jurnalul Naţional, un susţinător al agriculturii bio, a făcut, la invitaţia Monsanto – cel mai mare producător de biotehnologii din lume –, drumul pînă în Brazilia, pentru a vedea cum arată lucrurile în "tabăra OMG".


ÎN CĂUTARE DE PIEŢE NOI. Fermierii brazilieni "au adoptat" soia modificată genetic peste capul Guvernului. Presaţi de concurenţa din Argentina, dar limitaţi de propriul Guvern, care nu se grăbea să autorizeze biotehnologiile, fermierii brazilieni au ales o cale haiducească: au cumpărat sămînţa din ţara vecină, autorităţile trezindu-se într-o situaţie imposibilă – cu mii de hectare de soia modificată genetic deja însămînţate.

Situaţia culturilor "ilegale" a durat, vreme de cîţiva ani pînă în 2005 cînd Guvernul a autorizat folosirea de soia modificată genetic. În acest moment, Brazilia este al treilea stat ca suprafaţă agricolă ocupată de OMG, dar poziţia fermierilor pare una fermă: de extindere a culturilor. O bună parte din Produsul Intern Brut al ţării este asigurat de agricultură. Pentru anumite state ale federaţiei braziliene, agricultura reprezintă activitatea economică de bază. Iar fermierii pe care i-am cunoscut noi s-au declarat foarte mulţumiţi de rezultatele economice obţinute prin folosirea biotehnologiilor. Fără nici o excepţie, mesajul fermierilor şi reprezentanţilor asociaţiilor de agricultori a fost unul care ne-a lăsat să înţelegem că în viitorul apropiat, în Brazilia, suprafeţele de culturi convenţionale sau bio vor fi doar cele solicitate expres de contractanţi.
Cesario Romalho da Silva, preşedintele Sociedade Rural Brasiliera (SRB), principala organizaţie de agricultori din ţară, a venit la întîlnirea cu ziariştii români cu cifrele exporturilor, pentru a sublinia speranţele fermierilor de aici de a juca, în cîţiva ani, rolul principal pe piaţa mondială de produse agricole. Brazilia este acum cel mai mare exportator de carne de vită din lume, iar rolul jucat de această ţară pe piaţa de soia (boabe sau produse) este unul tot mai important. "În afară de spaţiul Uniunii Europene, noi căutăm să pătrundem în state aflate acum în dezvoltare: Egipt, Rusia, India, China...", spune Cesario Romalho da Silva.


BIOCOMBUSTIBILII DE LA POMPĂ. La momentul în care delegaţia românească vizita fermierii brazilieni, pentru a vedea care sînt beneficiile aplicării acestei tehnologii, Guvernul federal abia aprobase introducerea în producţie a porumbului modificat genetic. Iar reprezentanţii Monsanto ne vorbeau de o perioadă necesară producerii de seminţe, care să acopere cererea de pe piaţă. Alda Lerayer, doctor în genetică şi care a abandonat cariera universitară pentru a se ocupa de Consiliul de Informare cu privire la Biotehnologii (CIB), organism creat de producătorii de OMG ca răspuns la campaniile Greenpeace, ne-a dezvăluit însă adevărata lovitură pe care o pregăteşte Centro de Tecnologia Canavieira: un soi de trestie-de-zahăr modificată genetic. Conţinutul de zahăr al noii trestii ar fi cu 30% mai mare, iar tehnologia de cultivare mult simplificată, deci mai ieftină.

Producţia ridicată de zahăr cu costuri reduse este un adevărat vis pentru economia braziliană, unde maşinile cu biocombustibili (pe bază de alcool, obţinut din zahăr) sînt o realitate de ani în şir şi nu o ţintă. Maşinile cu motor flex, care folosesc atît benzină, cît şi etanol sînt produse pe scară largă în "Ţara cafelei" din 2003, iar anul trecut mai mult de jumătate din maşinile noi vîndute pe piaţă au fost dotate tehnic pentru consumul de biocombustibil. În cultura de trestie-de-zahăr sînt angrenaţi aproape un milion de brazilieni, iar producţia de etanol din această ţară a stîrnit interesul Statelor Unite ale Americii. Preşedintele Bush s-a întîlnit în luna martie a.c. cu Luiz Inacio Lula da Silva, preşedintele federaţiei braziliene, discuţia învîrtindu-se în jurul biocombustibililor, capitol la care cele două părţi au semnat şi un memorandum cu privire la o viitoare înţelegere comercială. În Brazilia, preţul la pompă al unui litru de biocombustibil este mai mic cu aproape la 40% faţă de cel al benzinei.


OMG, ÎN EXPANSIUNE. Suprafaţa care ar fi fost cultivată în 2007 cu OMG în Brazilia este, potrivit unor estimări, de aproape 15 milioane de hectare. Cam cît toată suprafaţa agricolă a României. Toată această suprafaţă a fost acoperită cu soia, cu bumbac, soiuri modificate genetic avizate de autorităţi, dar se estimează că alte 18 milioane de hectare vor fi ocupate în scurt timp de culturile de porumb OMG. MON810, soiul produs de Monsanto, tocmai a fost autorizat, iar fermierii par grăbiţi să adopte această soluţie, încîntaţi fiind de perspectivele economice aduse de noua cultură. Argumentul ni-l vor arăta aşa numiţi gauchos, un fel de cowboy latino-americani, din cel mai sudic stat brazilian, Rio Grande do Sul: lanuri de porumb atacate de dăunătorii naturali, viermele sfredelitor, pînă la distrugerea totală. Clima temperată a statului şi pămîntul roşu, bogat în fier, de o aciditate foarte bună, deci favorabil culturilor cu operaţiuni agricole minime, deşi ar fi trebuit să fie avantaje minunate pentru această cultură, se constituie într-un adevărat coşmar pentru fermieri. Promisiunea biotehnologiilor este de a oferi un soi care rezistă atacului dăunătorilor şi care necesită doar un sfert din mecanizarea "obişnuită".

NBN Sementes este o firmă a familiei Barison din Vacaria, care furnizează seminţe fermierilor din zonă, dar cei doi tineri moştenitori ai afacerii, cu studii de agricultură şi management, vor să transforme moştenirea într-o afacere de mari dimensiuni. Anul acesta, ferma familiei Barison cultivă şi administrează peste 5.000 de hectare, multe dintre ele fiind pămînturi care pînă mai ieri erau nelucrate. Perspectivele s-au schimbat pentru ei atunci cînd plantele modificate genetic le-au apărut în bătătură.


ŞI TOTUŞI, OPOZIŢIE. În ciuda expansiunii foarte rapide a culturilor "transgenice", cum li se mai spune OMG, nici Brazilia nu face însă excepţie de la regulă: populaţia încă priveşte organismele modificate genetic cu suspiciune. Atît fermierii, cît şi reprezentanţii Monsanto nu s-au ferit să explice poziţia tranşantă a Greenpeace, care duce o adevărată campanie împotriva organismelor modificate genetic, că ar apăra interesele economice ale producătorilor de ierbicide şi pesticide care pierd o importantă piaţă prin aplicarea biotehnologiilor. De altfel, argumentul cel mai puternic folosit de susţinătorii biotehnologiilor este cel economic. Un aspect particular din ţara sud-americană îl reprezintă campania împotriva OMG dusă de Movimentos dos Trabalhadores Rurais Sem Terra (Mişcarea Muncitorilor de la Ţară fără Pămînt – n.r., MST). Mişcarea, care a apărut pe fondul unei împărţiri inechitabile a pămînturilor din Brazilia, a organizat mai multe acţiuni de distrugere a culturilor, a loturilor experimentale şi a laboratoarelor.
Şi în Brazilia, ca şi în Europa, organismele modificate genetic sînt subiect de dispute politice, alimentate de diferitele campanii ale activiştilor de mediu. Un conflict dus pe scena politică, ce ne ridică mai multe semne de întrebare: pierd fermierii din UE din cauza politicii? Nu se pierde cumva din atenţie chiar grija pentru siguranţa noastră alimentară?

Ce sînt organismele modificate genetic?

Organisme în care materialul genetic a fost modificat într-un mod care nu se produce prin mecanisme naturale, aşa sînt definite OMG. Gene individuale, selectate datorită calităţilor lor, sînt transferate de la un organism la altul, chiar şi între specii diferite. Pe piaţa mondială se află acum trei tipuri de OMG: unele rezistente la atacurile insectelor, altele rezistente la infecţiile virale şi altele cu toleranţă crescută la ierbicide. OMG sau organismele transgenice au fost introduse pe piaţă la mijlocul anilor ’90. Soia rezistentă la ierbicide a fost primul OMG cultivat pe scară largă. Aceasta a declanşat o serie de controverse, în UE fiind interzisă între timp. Trebuie menţionat însă că soia este o cultură de o mică importanţă pentru economia europeană. În momentul de faţă se cultivă şi se comercializează la nivel mondial peste 30 de soiuri de plante modificate genetic. Alimentele din OMG care se comercializează în prezent pe piaţa mondială au trecut faza analizelor de risc şi au fost catalogate ca sigure pentru sănătatea populaţiei. Singurul risc cert identificat cu privire la OMG este contaminarea soiurilor convenţionale atunci cînd cele două culturi sînt expuse într-un mediu comun, considerată o ameninţare a biodiversităţii naturale. Totuşi, întrebările la care nu există răspunsuri sînt cu privire la efectul în timp al acestora asupra sănătăţii umane. Potrivit unui material de informare al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, trebuie să ne aşteptăm ca viitoarele OMG să includă plante rezistente la boli şi la secetă, "capabile să furnizeze recolte cu niveluri nutriţionale sporite". OMG, deşi au stîrnit reacţii diferite, unele cît se poate de categorice, au un viitor cert, dezbaterea cu privire la acestea suprapunîndu-se crizei alimentare mondiale. Argumentele pro-OMG sînt costurile reduse cu mecanizarea (şi efectele benefice asupra mediului prin scăderea consumului de carburanţi în agricultură), dar şi productivităţile ridicate.

Europenii – sceptici, dar consumatori

În acest moment, cultivarea de organisme modificate genetic se referă în spaţiul Uniunii Europene în mod special la porumb. Există state care chiar au refuzat să autorizeze orice fel de cultură OMG, iar opinia publică pare să fie total defavorabilă biotehnologiilor. Cu toate acestea, reglementările europene, foarte stricte cînd e vorba despre producţia de organisme modificate genetic, sînt mult mai facile cînd e vorba despre consum. Spania, statul cu cea mai importantă industrie agroalimentară de pe continent, este un exemplu grăitor despre ce se întîmplă la nivelul UE. Fermierii spanioli par hotărîţi pe măsură ce va fi posibil să extindă suprafeţele OMG. În momen-tul de faţă, mulţi din aceştia dezvoltă atît culturi trasgenice, cît şi convenţionale şi bio. În funcţie de cererea pieţei.

OMG SÎNT ÎN TOATE. Dar Jorge de Saja, preşedintele Federaţiei Producătorilor de Furaje Combinate din Spania – CESFAC, este cît se poate de categoric. Aproape că îl auzi scrîşnind din dinţi atunci cînd vorbeşte: "Spania este liderul european în producţia de agroalimentare. Producţia uriaşă este însă incomplet asigurată de piaţa internă de materii prime. Iar deficitul tinde să se acutizeze, din cauza presiunii puse de sectorul industrial asupra ofertei de materii prime – cazul biocombustibililor. Situaţia noastră este una complet diferită faţă de cea a francezilor, de exemplu, care produc materii prime în exces, şi deci îşi permit să fie mai puţin pragmatici decît noi".

Dar realitatea vorbeşte de la sine. Deficitul de furaje, Spania şi-l acoperă cu importuri: din Brazilia şi Argentina. Potrivit lui Jorge de Saja, furajele din fermele spaniole sînt în procent de 100% reprezentate de OMG. Acesta spune că media europeană este de 90 de procente. Controversa etichetării produselor OMG, practică refuzată de cel mai mare producător şi consumator, SUA, nu face decît să-i alimenteze argumentaţia lui Saja: "Sînt foarte multe produse pe piaţă obţinute prin sau folosind biotehnologii. Acesta este un mare paradox, ca să nu zicem marea ipocrizie, a politicii europene! Dacă ar fi să aplicăm exhaustiv legislaţia europeană cu privire la etichetarea OMG, ar rămîne foarte puţine produse pe piaţă care nu ar trebui identificate ca atare..." "E ciudat că se mai pune întrebarea dacă OMG sînt sigure. Da, sînt! În UE avem cel mai sigur sistem de producere a alimentelor. OMG sînt prezente în aproape toate alimentele, iar sistemul este în continuare la acelaşi nivel de siguranţă", peroiază tăios Jorge de Saja. Acesta spune că în curînd nici un producător nu va fi tentat să nu ofere produse OMG clienţilor.

Greenpeace: Nu, nu, nu!!!

Organizaţia se opune atît eliberării OMG în mediu (prin culturi), cît şi folosirii acestora fie în industrie, fie în alimentaţie. Gabriel Păun, coordonatorul de programe din România al Greenpeace, este categoric: "Organismele modificate genetic sînt un pericol!". Acesta aduce contraargumente la toate cele folosite de producătorii de OMG. Cît priveşte foametea care ameninţă planeta? "Nu avem deficit de alimente, ci o proastă distribuţie. De multe ori, distribuirea alimentelor către cei care au nevoie este mai scumpă decît producerea acestora." Pe de o parte, datele Greenpeace neagă eficienţa clamată de producători a metodelor de cultivare, deci reducerile de costuri nu ar fi aşa mari. Plus, zice Păun, plantele modificate genetic sînt periculoase şi pentru alte organisme decît pentru dăunători. Cel mai puternic şi de impact însă argument al Greenpeace este însă acela al pericolelor pentru sănătatea oamenilor pe care le-ar prezenta plantele transgenice. Cîteva cercetări popularizate de către organizaţie ridică semne de întrebare cu privire la efectele pe care OMG le-ar avea asupra organismelor umane, ca urmare a unor cercetări pe şobolani – de la alergii pînă la cancere. Aceste informaţii trebuie însă puse în balanţă cu poziţia European Food Safety Authority (EFSA), organismul Uniunii responsabil cu siguranţa alimentară, dar şi autoritatea similară din SUA au dat asigurări că organismele modificate genetic nu au efecte negative asupra sănătăţii oamenilor.