In Delta, daca-ti vine sa mori, fa-o acasa!

Farmacie nu exista, balta inghetata nu prea da peste, paine nu se mai gaseste de doua saptamani, de cand nu mai circula vaporul pe Bratul Chilia pana la Periprava. Votca insa mai este in carciumi la 12.000 de lei suta de grame. In cele cinci sate ale comunei C.A. Rosetti din Delta Dunarii, iarna nu e indicat nici sa dai ortu’ popii. Prohibitie. Cuvantul de ordine in Delta Dunarii. La peste, caci balta e inghetata, la vanat ca-s arii protejate, daca s-ar putea ar fi si la foame, ca paine nu s-a gasit timp de o saptamana, cand nu a mai circulat pasagerul pe Bratul Sulina. Ar fi si la facut copii, daca oamenii s-ar ingriji de asta si nu si-ar lepada samanta prin fiece curte. Mai e prohibitie la medicamente, ca daca n-ai parte de sanatate de la Cel de Sus, pastile chiar nu gasesti niciunde.

CLICK PENTRU A DESCHIDE FOTOREPORTAJUL

LA DRUM. Din cauza ca Dunarea e plina de sloiuri, pescarii nu pot da nici la copca si nici cum pescui din barca

Farmacie nu exista, iar dispensarul a primit pilule de urgenta pe timp geros, ca in rest dulapul suna a gol. Si mai mult decat atat, e complicat si sa mori si chiar neindicat pe timp de iarna, cand canalele din Delta Dunarii sunt inghetate, iar deplasarea catre oras e sinonima cu minunea cereasca.

DRUMUL. Pentru a ajunge la Tulcea pe timp de iarna, cand ingheata Canalul Chilia, satenii comunei C.A. Rosetti sunt nevoiti sa parcurga traseul pe Bratul Sulina, cu 180.000 de lei, biletul dus-intors subventionat, caci pasagerul pana la Periprava nu poate trece de gheata, asa cum s-a intamplat si in ultimele doua saptamani. "Inainte de 1989, legatura din satul Sfistofca la Sulina se facea cu o cursa rapida, iar pana acolo se ajungea cu tractorul Primariei, care costa 21 de lei. Acum sunt tractoare particulare, care cer 70.000 de lei de persoana", spune Maria Parmac, educatoarea din C.A. Rosetti si directoarea scolii in acelasi timp.

DECESUL. Iarna trecuta, o batrana din comuna C.A. Rosetti, judetul Tulcea, care a alunecat pe gheata si si-a rupt piciorul, si-a gasit sfarsitul din cauza lipsei transportului si a izolarii. Cum dispensarul din sat nu are decat un stetoscop, un tensiometru si o masa ginecologica, pentru nasteri, cum ar fi, femeii i s-a cangrenat piciorul si dupa multa vreme - prea multa - a ajuns la Spitalul Judetean Tulcea. Peste cateva zile, medicii tulceni nu au mai facut altceva decat sa constate decesul. Dar de-abia atunci a inceput pentru biata batrana chinul, lungul drum spre casa. Pana la Sulina a fost dusa pe vapor, pe pasagerul Mehedinti, dar mai departe, cand sa treaca pe partea cealalta a apei inghetate, s-au spart sloiurile, iar cosciugul a cazut de pe sanie si era sa se piarda in Dunare. Dupa ce a fost recuperata, femeia a fost suita cu chiu, cu vai intr-o masina pana la un pod neterminat din satul Cardon. Purtata pe brate de localnici, femeia din sicriu a fost trecuta si de pod, iar apoi urcata intr-o alta masina pana la C.A. Rosetti. Nici inmormantarea nu a fost una obisnuita, caci o localnica, Cumatra, cum ii zic consatenii, curioasa sa vada alaiul funerar, si-a lasat pruncul de numai cateva luni langa gard in zapada. Acolo a si fost gasit de oameni, mort, caci mama plecase la carciuma si uitase de el.

INMULTIREA. In acelasi mod sunt si conceputi cei mai multi copii din satele din comuna C.A. Rosetti. Adica mai peste gard, la vecinul, la vecina. Gura satului spune ca in urma cu ceva luni, dupa ce au fost trei baieti de la lumina sa monteze niste cabluri, s-au mai nascut cativa prunci. Iar iarna, cand Dunarea ingheata si carciuma e inchisa, ce altceva ar putea sa faca, spun localnicii, decat sa se intinda pe lijanca (soba lipoveneasca)...

Cu toate ca Ministerul Sanatatii a avut un program de informare despre metodele contraceptive in mediul rural, satenii din comuna C.A. Rosetti nu se prea indeamna la contraceptie, dupa cum spune doctorul Trifan Elena. "Pastilele contraceptive sunt gratuite, dar femeile nu vin sa ia", ne lamureste doctorita. Nu mai au chef de barbat daca iau medicamente, gandesc ele. Iar de prezervativele gratuite de la dispensar nu se atinge nimeni, ca-i rusine... Nu de alta, dar daca se duce vreun barbat sa ia, afla tot satul, ca nu degeaba li se zice avocatii. Mai sunt si materialele informative care zac pe o masuta in intrandul de la dispensar. Dar cine sa le citeasca, daca abia copiii din comuna mai invata ceva carte? "Daca as avea asistent in fiecare sat", isi spune medicul pasul, ascunzand sub un strat roziu de ruj dantura mancata. E de 16 ani in comuna si spune ca nu mai rezista decat cu calmante. Oamenii o vorbesc ca le mai trage la masea si are zile cand nu deschide usa la dispensar, oricat ar bate oamenii la poarta. Primarul Pocoara Aurel stie ce se intampla, a sesizat si Casa de Asigurari de Sanatate, dar nici un alt doctor nu se incumeta sa vina la Rosetti.

SANATATEA. Bolile cel mai des intalnite? Obezitatea, de la mancarea prea grasa, hipertensiunea arteriala, cu accidente cerebrale, dar si etilism, sifilis si tuberculoza.

Nasterile sunt normale, 90% au loc in sat, aminteste Elena Trifan. Si asta in ciuda faptului stiut de toti si recunoscut de cadrul medical ca satenii rude de sange au inceput sa se casatoreasca intre ei. Chiar primarul comunei a fost casatorit cu o verisoara de gradul II, dupa cum sopteste un taran. Daca nasterile sunt normale, copiii nu-s tocmai in regula. Din parinti, care-si fac mai mult veacul pe la birtul din sat, una dintre fetele Cumetrei, in clasa a III-a, e cam inceata la minte. In satul Letea, o alta copila sufera de autism. Bunica ei, care o creste, caci mama s-a sinucis cu soda caustica la scurt timp dupa nastere, a batut la portile tuturor spitalelor din Tulcea si din Bucuresti, dar fara noroc. Pe chipul fetei s-a intiparit un zambet usor tamp, catre oamenii care-i vorbesc. Singurul suras, de altfel, de pe ulitele innoroiate ale comunei C.A. Rosetti.

ALEGERILE SI AJUTORUL SOCIAL. Fosta asistenta de la comuna, Barladeanu, a mosit mai tot ce misca prin cele cinci sate. "In anii ’70 veneau si cate trei elicoptere pentru cazurile grave. Pe atunci erau si 14 nasteri pe luna, am mosit copii de n-am fire de par in cap", spune femeia lui Barladeanu, acum la pensie. "Pe nevasta au apucat-o durerile facerii chiar in barca in drum spre Sulina", povesteste agentul agricol. In barca a si nascut.

Copiii vin in comuna si vara, si iarna, vremea nu-i un impediment. In schimb, satenii care au nevoie de medicamente rabda cu saptamanile sau se apuca si se oblojesc cu leacuri babesti. Ioana Dumitrov, o babika din satul Letea, nascuta in 1930, si-a luxat mana in urma cu vreo trei zile. Mama contracandidatului de anul trecut la postul de primar nu vrea sa dea ochii cu doctorita. Baiatul, dupa ce a pierdut cursa electorala, a plecat la munca in Italia, iar batrana s-a izolat si mai tare de lume. Sta la marginea satului printre case parasite, care se umplu pe timp calduros de tauni si cai salbatici, iar pentru boala are ea ierburi. "Uite, asta-i doctorul meu", spune baba Ioana si scoate de sub soba o oala cu fiertura de Coada Calului. Are o pensie de 400.000 de lei de la CAP, a facut rogojini la viata ei si acum s-a apucat de impletit carpi (toale). Si mai are babuta o sticluta pe care sta scris propolis, plina cu alcool de fapt si cu un iz de propolis, din care ia cate o gura dimineata. Mai pe seara drege cu vin, un paharel, pe care-l zvarle peste cap cu mana beteaga. Il injura ca la usa cortului pe agentul agricol, ca nu si-a mai primit ajutorul de trei luni. Dar omul i-o reteaza scurt: nu mai e contabil la Primarie si n-are cine face calculele. Nici un om din sat nu a primit salariul sau ajutorul social din decembrie.

PESCARII. Simionov Petre, pescar din Periprava, sta sprijinit de poarta si priveste la balta, poate, poate o veni pasagerul de Chilia in seara asta. Dar se intuneca cerul si speranta omului de a primi medicamentele pentru inima. "Mi-au luat permisul de pescuit, dar dupa trei luni, cand mi l-au adus cei de la Guvern, ca nu eram vinovat, eram deja bolnav", spune Petre, taind scurt ulita cu privirea albastra si aspra. Are pensie de boala, probleme cu inima si ficatul marit. "De s-ar face drumul spre Tulcea...", ingana si sotia care-i sta alaturi. Se plang ca inainte de concesionare luau mai multi bani pe kilogramul de peste, ca au ajuns sa se imprumute la fete de bani pentru lemne. "Am cumparat doua remorci de lemne, am dat 7 milioane. Tin vreo doua ierni". Paine a copt nevasta pe vatra, ca au cumparat de cu toamna faina de la Tulcea cu 350.000 de lei sacul, ca in Periprava, privatii il vand acum cu 550.000 de lei. Magazinele nu-s nici ele o afacere rentabila. Numai la Letea se mai gaseste faina la Ghiocel, care-i si cel mai bine aprovizionat din zona. In rest, merge totul in faliment. Mai putin carciumile, biserica barbatilor, cum spune ranjit un satean, unde suta de votca e 12.000 de lei si se da si pe datorie.

In C.A. Rosetti, la barul Ionestilor, familie de bucuresteni, veniti in urma cu mai bine de 10 ani din Capitala sa faca bani in Delta, nu se mai gasesc nici tigari, nici paine, nici macar eugenii pentru elevi. In schimb, au dat pe datorie de 60 de milioane deja, din cauza ca nu s-au mai dat salariile din decembrie. Au incercat sa faca si o brutarie, au cumparat o moara, dar oamenii din Rosetti prefera sa cumpere painea de la alte magazine care o aduc in saci pe vapor de la Tulcea. Cica e mai buna, ca e de la oras...

SCOALA CU CLASE SIMULTANE

VIITORUL. Copiii din comuna C.A. Rosetti sunt conceputi care cu cine apuca Un calculator la secretariat, unul pe post de bibelou in sala de clasa, cu un mileu pus peste el si inca doua computere la care elevii de clasa a VIII-a scriu texte pentru revista anuala a Scolii cu clasele I-VIII din comuna C.A. Rosetti. Toate calculatoarele sunt cumparate din diverse fonduri, finantari sau primite ca donatii. Profesorii tot patru sunt, mai exact unul care preda matematica, fizica si informatica, domnul de istorie si geografie, pensionar care vine de la Sulina si sta la gazda, de limba romana si limbi straine. Copiii din clasele I-IV invata in clase simultane, dar de fapt fiecare dupa cum poate, caci Ivan, de 13 ani, abia a invatat primele litere si deja a inceput sa le si uite. "Am crescut pe toata lumea, toata comuna mi-a trecut prin mana", spune Maria Parmac, educatoarea din comuna si directoarea scolii. La gradinita sunt 17 prichindei care invata dupa o programa din 1964. Poeziile sunt mai simple, se scuza educatoarea, care are grija de aprovizionarea scolii cu rechizite. Ca daca ar sta dupa posta… O scrisoare ajunge la C.A. Rosetti dupa cinci zile in perioada de vara.

DISPENSARUL MEDICAL, FARA PASTILE

REALITATEA. La dispensar, un baietel bolnav, cu febra si mama lui asteapta ore in sir ca medicul sa-i deschida usa Comuna C.A. Rosetti are in componenta cinci sate, respectiv C.A. Rosetti, Letea, Periprava, Sfistofca si Cardon. Populatia este de 1.200 de locuitori si este formata din romani, rusi lipoveni si ucraineni, care cresc animale, se ocupa cu pescuitul si cu agricultura. O mica parte din acestia sunt salariati, ceilalti traiesc din pensie sau din ajutorul social. In evidenta Primariei, pentru ajutor sunt 21,8% din localnici. Comuna are trei scoli si trei gradinite, unde invata 103 elevi si 49 de prescolari. Cei din clasele V-VIII merg la scoala din C.A. Rosetti cu microbuzul scolar de la Ministerul Educatiei. In ceea ce priveste dispensarul medical, exista un singur doctor pentru toate satele, care a primit o masina pentru teren, dar care n-are bani de motorina. Transportul e cea mai grea povara a satenilor, care in perioada de iarna traiesc izolati din cauza inghetului. O solutie este constructia drumului C.A. Rosetti - Sulina cu podul de peste Canalul Cardon. Inceput in 1995, drumul este si acum gata in proportie de numai 85%.

PASAGERUL DE SULINA

PASAGERUL. Vaporul Mehedinti circula, dupa o saptamana de pauza, pe bratul Sulina Timp de doua saptamani, cand a inghetat Dunarea, ca sa ajungi la C.A. Rosetti puteai sa iei numai pasagerul de Sulina, cu 180.000 de lei, un drum nesubventionat. Plecarea din Tulcea la 13:30 si intoarcerea a doua zi, la 11:00. Pe vaporul Mehedinti calatoresc atat localnicii, care se aprovizioneaza de la oras, dar si primarii comunelor din Delta, cu treburi importante prin targ. Doi muncitori care lucreaza la renovarea Hotelului Lebada, al lui Sorin Ovidiu Vantu, au batut drumul ca sa cumpere un porc din localitatea Partizani. Oamenii nu-s din zona, ci din Giurgiu si Videle, lucreaza cate doua saptamani, cu un sfarsit de saptamana liber, dar sunt multumiti ca primesc, pe langa salariu, diurna de 350.000 de lei pe zi. Pe porc au dat 5,5 milioane de lei, il taie si il impart in Crisan, unde locuiesc. Unul dintre proprietarii animalului se plimba pe pasager cu o sacosa in mana. Nici cand se asaza la bar sa sparga o samanta si sa dea pe gat un paharel de licoare nu lasa plasa, in care, invelit in hartie de ziar, e cutitul cu care vor taia porcul si cativa saci de celofan in care vor ambala carnea. Pe Sulina se circula bine saptamana trecuta, dupa ce, in urma cu cateva zile, spargatorul Gheorgheni a facut cale libera. Un lucrator de pe impingator spune ca era asa de frig pe Canalul Sulina, ca treceau cu spargatorul in amonte, iar in spatele lor gheata se prindea la loc.