Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La trei decenii și jumătate de la Revoluția din 1989 și descinderile criminale ale minerilor la București, ne-am învrednicit să-l trimitem în judecată pe homo sovieticus Ion Iliescu, astăzi un bătrânel măcinat de boli și angoase. În fruntea cercetărilor întru adevăr și dreptate (tardive, goale, simbolice) am așezat un procuror aproape de-o seamă cu decalajul dintre faptă și pedeapsă, tânăr adică - Cătălin Ranco Pițu, un om care spune, în sfârșit, lucrurilor pe nume. Să-l „citim” atent!
- Jurnalul: Sincere felicitări pentru aceste două cărți necesare românilor, tinerilor români în special – „Ruperea blestemului, Revoluția română din 1989” (Litera, 2024) și „Mineriada s-a născut la Revoluție. Evenimentele din 13-15 iunie 1990” (Litera, 2025), stimate domnule Cătălin Ranco Pițu! N-am apucat să stăm de vorbă cu prilejul lansării primei cărți menționate aici, dar iată că avem șansa s-o facem acum, la 35 de ani de la evenimentele cunoscute sub eticheta „Mineriada din 1990”. Cum cele două momente istorice - Revoluția și Mineriada - sunt legate, emanate unul din celălalt, orchestrate de aceleași personaje, propun să le discutăm la pachet. Prima chestiune: care a fost contextul politic, social, economic și cultural în care s-au consumat cele două evenimente, stimate domnule Cătălin Ranco Pițu?
- Cătălin Ranco Pițu: Din perspectiva contextului est european, Revoluția din 1989 s-a născut și a evoluat pe fondul unor schimbări majore dorite de cei doi poli de putere ai lumii, URSS și SUA. Consider că în lipsa acestei înțelegeri la nivel înalt, revoluțiile din statele est-europene, foste comuniste, nu s-ar fi produs. Din perspectiva contextului intern, sfârșitul anului 1989 a găsit un popor român afectat de peste patru decenii de îndoctrinare comunistă și de îndoctrinare ceaușistă, cu toate consecințele negative implicate de această realitate. Mentalitatea colectivă nu era pregătită pentru seismul social, politic și cultural reprezentat de revoluția din 1989. Acest fapt a fost cauzat și de lipsa unei dizidențe reale (inclusiv la nivelul elitelor culturale). Pe de altă parte, cvasimajoritatea românilor dorea o viață mai bună, o viață fără frica generalizată, o viață eliberată de absurditățile/abuzurile impuse de regimul condus de Nicolae Ceaușescu.
O rușine istorică
- Dorință împlinită până la urmă.
- Această dorință sinceră i-a unit pe români în decembrie 1989 și le-a dat puterea interioară de a se opune fățiș (uneori eroic) unui regim opresiv, cu toate riscurile existente, având în vedere că tocmai împotriva unor astfel de atitudini colective a fost construit un sistem opresiv complex. Impresionant este faptul că, în pofida îndoctrinării de lungă durată, în România a supraviețuit unui filon anticomunist care s-a manifestat foarte articulat încă din după-amiaza de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al țării. Totuși, mentalitatea majorității era grav afectată și cu o astfel de mentalitate, noi, românii, am pornit în noua viață prilejuită de răsturnarea vechiului regim. Efectele acestei situații s-au resimțit și în anul 1990 (și încă se resimt). Mai mult, cei care au preluat puterea la data de 22 decembrie 1989 nu au avut, la rândul lor, o mentalitate compatibilă cu reala democrație, din contră. Pe acest fond sunt explicabile gravele evenimente petrecute în primele luni ulterioare Revoluției, culminând cu rușinea istorică numită „mineriada din iunie 1990”.
Românii sovietici au confiscat Revoluția. Și România!
- Cine au fost cele mai importante personaje care au preluat puterea în 1989 și ulterior au mobilizat minerii pentru a înăbuși în sânge manifestațiile din Piața Universității? Cine a fost și este (cât mai este) Ion Iliescu, fiu de ilegalist comunist, student la Moscova, homo sovieticus, subordonat Moscovei pe viață, discret, aproape stins astăzi? Tot aici: de ce n-a plătit, în 35 de ani, pentru faptele sale? A instigat la violență și ură între propriii cetățeni, nu? Ce credeți, va mai plăti cineva, vreodată, ori rămânem cu ponoasele – din păcate, nestinse nici în prezent?
- Principalii actori care au preluat puterea politico-militară la data de 22 decembrie 1989 au fost Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman, Victor Atanasie Stănculescu. Lor li s-au alăturat foarte mulți generali reactivați în primele zile după 22 decembrie, cu toții deconspirați anterior ca fiind colaboratori ai serviciilor de informații sovietice. Toți aceștia au făcut joncțiunea cu factorii decizionali militari aflați în activitate în decembrie 1989, la rândul lor majoritar filosovietici. Practic, ceea ce a afirmat senatorul Șerban Săndulescu („în decembrie 1989 am asistat la rekaghebizarea României”) este perfect adevărat. Toți aceștia, începând cu Ion Iliescu, au gândit și apoi au aplicat strategia de a distruge opoziția prooccidentală reprezentată inclusiv de fenomenul Piața Universității.
Justiție divină (ce ironie!) pentru tartorul principal
- Ion Iliescu este judecat abia astăzi, bolnav, trecut de 95 de ani...
- Probabil că Ion Iliescu, din motive evidente, nu va suporta justiția pământească. Pe Ion Iliescu l-am descris suficient în „Mineriada s-a născut la Revoluție”. El a fost și este un comunist convins și violent, un homo sovieticus veritabil, iar conduita lui demonstrează această concluzie.
- Să nu uit de o mirare de început: ce imbold v-a determinat să scrieți aceste două cărți? Ce nevoi? Poate teama că urmașii noștri nu vor cunoaște, deci nu vor înțelege trecutul, neputând recunoaște astfel repetarea unor eventuale greșeli în prezent? Ascensiunea extremelor de dreapta a bulversat, deja, România, întreaga Europă civilizată...
- Scrierea celor două cărți a avut drept temei dorința sinceră privitoare la cunoașterea adevărului istoriei naționale, cu toate relele și bunele implicate. Am constatat tendința generalizată de a „ascunde sub preș” adevărurile incomode din istoria noastră, mentalitate pe care o consider extrem de nocivă. Neasumarea, minciuna, ascunderea adevărului constituie alegeri greșite, cu consecințe negative pe termen lung și foarte lung, pentru întreaga națiune. Pe de altă parte, cunoașterea istoriei (mai ales a celei recente) imunizează împotriva repetării aceluiași gen de eroare/greșeală. Nu în ultimul rând, scrierea adevărului într-o carte reprezintă inclusiv o formă de reparație pentru victimele Revoluției și ale Mineriadei din iunie 1990.
Revoluție autentică + lovitură de stat
- Palidă consolare! Spuneți-ne, mai bine: a fost Revoluția din 1989 o lovitură de stat a eșalonului 2 din PCR, cu sprijin rusesc, mascată de manifestațiile sincere ale românilor? Iar Mineriada din 1990 (a fost) o continuare a loviturii de stat, una de consolidare prin forță brută a puterii obținute nu fără jertfe umane?
- În decembrie 1989 au coexistat o revoluție autentică (intervalul 15 - 22 decembrie, ora 12.06) și o lovitură militară care s-a manifestat preponderent după 22 decembrie, ora 12.06. Fără masele de revoluționari ieșite în stradă, cei care au pus în aplicare lovitura militară (reușind preluarea totală a puterii politico-militare în decurs de câteva ore) nu s-ar fi putut manifesta (nici nu ar fi avut curajul necesar pentru a acționa). Oricum, hibridarea revoluției cu o lovitură militară nu este un fenomen nou, specific revoluției române, el a fost semnalat de istorici/analiști și cu alte ocazii similare. Confiscarea revoluției s-a făcut de acea grupare filosovietică, dar fără sprijin militar extern. Nici nu era nevoie de sprijin militar pentru răsturnarea regimului Ceaușescu, din moment ce toate structurile militare interne l-au trădat/abandonat pe liderul comunist al României în favoarea lui Ion Iliescu și a grupului filosovietic al cărui lider era.
Ținta Ceaușescu
- Suntem singura fostă țară-satelit a Uniunii Sovietice care a schimbat regimul politic prin asasinate și sânge – grea moștenire! Dar de ce credeți că România n-a reușit să facă trecerea spre un alt regim politic pașnic, fără victime, manipulări, dezinformări, minciuni etc.?
- Eliminarea lui Nicolae Ceaușescu a fost dorită de Moscova imediat după fenomenul „Praga 1968” (au fost elaborate planuri concrete de acțiune, inclusiv o lovitură militară), dar sistemul construit pentru protecția liderului român s-a dovedit eficient până în decembrie 1989...
- Când s-a fisurat ori mai bine zis s-a „reorientat” prompt către propriile-i interese.
- În România, regimul comunist a căzut violent deoarece Nicolae Ceaușescu, spre deosebire de ceilalți lideri comuniști din Europa, a rămas total închistat în dogme incompatibile cu orice formă de schimbare. El nu a înțeles deloc momentul istoric prin care trecea continentul european în ultima parte a anului 1989. Apoi, începând cu după-amiaza de 22 decembrie, numărul foarte mare de decedați a fost cauzat de cei care au preluat puterea politico-militară a statului român. Conduitele lor, inclusiv inventarea dușmanului terorist, au provocat toate tragediile survenite.
Adevăruri întârziate
- Tragedii neelucidate încă... Toate aceste nedumeriri – niciodată lămurite pe de-a întregul – și mai ales răspunsurile la ele ar trebui să fie prezente în manualele școlare (m-a tulburat ce-ați scris la începutul cărții despre Mineriada din 1990 – că fiul dumneavoastră nu știa exact ce conotații poartă evenimentul în sine; nici fiul meu de 12 ani, tot Tudor îl cheamă, nu știe; mă străduiesc însă să-i explic). Credeți că avem astăzi suficiente informații predate în școli, în cadru educațional organizat, relaționate cu istoria ultimelor trei decenii și jumătate? Ce rol joacă/ar trebui să joace Educația în formarea copiilor noștri, implicit a viitorului nostru? Și-au făcut loc fel de fel de „istorii” în programa școlară – e loc și pentru adevărurile care ne interesează direct?
- Educația este esențială pentru orice națiune, din toate punctele de vedere. Prin educație și corecta informare se preîntâmpină inclusiv repetarea unor erori grave din trecut. Este esențial ca tinerii să cunoască adevărul despre istoria națiunii noastre, exact așa cum este el, fără cosmetizări și fără mistificări.
Loialități, adică golănii
- Da, doar că aceste adevăruri vin foarte târziu, după 35 de ani... Vă solicit disponibilitatea (și) pentru un succint dicționar explicativ: ce înseamnă „mineriadele mici”? Dar „Golaniada”?
- „Mineriadele mici” au fost, dacă vreți, acte pregătitoare pentru mineriada din iunie 1990. Ele s-au petrecut la începutul anului 1990 și au reprezentat incursiuni ale minerilor din Valea Jiului în București, cu scopul intimidării reprezentanților partidelor de opoziție. Ambele „mici mineriade” au fost gândite și organizate de conducerea provizorie a României și au avut ca efect inclusiv convingerea factorilor politici decizionali cu privire la loialitatea minerilor (o categorie socială disciplinată, obișnuită cu munca deosebit de grea, dar și foarte ușor manipulabilă).
- „Golaniada”?
- Fenomenul Piața Universității sau „Golaniada” a fost un amplu, sincer și magnific protest anticomunist, desfășurat în capitala României timp de 53 de zile consecutive. În pofida amplorii fenomenului, opinia publică internă a cunoscut mult prea puțin despre idealurile acestui fenomen. Asta, deoarece întreaga putere politico-militară a manipulat sistematic, cu scopul decredibilizării fenomenului. În cartea „Mineriada s-a născut la Revoluție” am devoalat pas cu pas uriașa operațiune de compromitere a fenomenului Piața Universității.
Interesele României în Ucraina
- Trăim vremuri tulburi, cu război greu în coaste, cu aliați ezitanți și dezbinați. Însăși România are lideri ezitanți și neuniți, diplomați șovăielnici, slabi. Care apreciați că sunt interesele demne de a fi apărate ale României în acest context belicos? Susținem, de pildă, Ucraina, dar Ucraina a restrâns în decenii de politică țintită drepturile românilor din fostele teritorii românești istorice (astăzi în componența Ucrainei, prin mijlocirea Kremlinului), a interzis slujbele religioase în limba română, inclusiv predarea limbii noastre în școli! Suntem o minoritate aproape fără drepturi în Ucraina de astăzi, pe fostele pământuri odată românești – iată un adevăr pe care diplomații și politicienii noștri îl tot ocolesc de la declanșarea războiului de către Rusia în Ucraina. Mă adresez, așadar, procurorului militar și omului Cătălin Ranco Pițu: are România un plan de îndreptare a acestor nedreptăți? Ar trebui să aibă unul - greșesc?
- România ar trebui să-și urmărească fără încetare și fără ezitare obiectivele esențiale, raportate la realitatea momentului. Independența. Suveranitatea. Securitatea (militară, alimentară). Justiția. Consolidarea poziției în UE și NATO. Un nivel (cel puțin) decent al educației. Sănătatea populației. Toate acestea necesită planuri/strategii pe termen mediu și lung. Din păcate, națiunea română nu a excelat niciodată la capitolul „Strategie”... Strict cu privire la Ucraina, consider că România trebuie să dea dovadă de conștientizare a propriilor interese și să acționeze ferm și profesionist pentru realizarea lor. Consider că trebuie să dăm dovadă și de bună vecinătate, pentru că așa este normal și nobil. Personal, consider că trebuie să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a nu avea (în viitor) graniță comună cu Rusia. Nu trebuie uitat că suntem membru NATO și UE și atât timp cât suntem parte a acestor organizații trebuie să acționăm în consecință. Nu ca membri de rang inferior, ci ca membri respectați. Însă respectul se câștigă cu mult efort, asumare, verticalitate, determinare, corectitudine…
Cel mai valoros bun cu putință
- Cea din urmă mirare: ce-i dreptatea, stimate domnule Cătălin Ranco Pițu?
- Dreptatea este interconectată cu Adevărul. Reprezintă un ideal pe care, uneori, noi, oamenii, îl atingem. De cele mai multe ori, nu.
- Mulțumesc pentru timpul acordat, pentru sinceritate și răbdare... Era să uit: cât din Revoluția din 1989 și Mineriada din 1990 se datorează structurilor de securitate românești? Se speculează și astăzi că mulți dintre ofițerii serviciilor secrete, „emanați” ai acelor evenimente, conduc încă România zilele noastre...
- Adevărata revoluție din decembrie 1989 nu o datorăm structurilor de securitate. De fapt, nu le datorăm nimic acestor structuri. Este adevărat că după Revoluție foarte mulți foști securiști au știut să se poziționeze și să acționeze astfel încât să ocupe poziții de decizie și/sau poziții de maximă influență, dar dacă e să fim sinceri vom accepta că regăsim această situație cam peste tot în lume, nu doar în România. Unii sunt de părere că informația este cel mai valoros bun cu putință. Dacă pornim de la această premisă, ne explicăm ușor cauza situației mai sus amintite. Mulțumesc pentru dialog.
Despre autor
Cătălin Ranco Pițu (n. 1973, Timișoara) este licențiat în drept al Facultății de Drept, Universitatea Ecologică din București, specializarea drept penal și criminalistică. Din 2001 este membru al Asociației de Științe Penale – Filiala Timișoara. În august 2016, a fost transferat de la Parchetul Militar Timișoara la Secția Parchetelor Militare din Bucureşti, pentru a se ocupa de soluționarea Dosarului Revoluției. În 2020, a fost numit procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, consolidându-și o carieră de 23 de ani în magistratură. Procurorul a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției, un dosar alcătuit din 3.000 de volume, care a avut ca obiect trimiterea în judecată a unor figuri-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989, precum Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, și generalul (rtr.) Rus Iosif, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea unor grave infracțiuni contra umanității.
„Principalii actori care au preluat puterea politico-militară la data de 22 decembrie 1989 au fost Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman, Victor Atanasie Stănculescu.”, Cătălin Ranco Pițu, procuror militar
„Ceea ce a afirmat senatorul Șerban Săndulescu („în decembrie 1989 am asistat la rekaghebizarea României”) este perfect adevărat.”, Cătălin Ranco Pițu, procuror militar
„Probabil că Ion Iliescu, din motive evidente, nu va suporta justiția pământească.”, Cătălin Ranco Pițu
„Ion Iliescu a fost și este un comunist convins și violent, un homo sovieticus veritabil.”, Cătălin Ranco Pițu
„Adevărata revoluție din decembrie 1989 nu o datorăm structurilor de securitate. De fapt, nu le datorăm nimic acestor structuri.”, Cătălin Ranco Pițu
„Nici nu era nevoie de sprijin militar pentru răsturnarea regimului Ceaușescu, din moment ce toate structurile militare interne l-au trădat/abandonat pe liderul comunist al României în favoarea lui Ion Iliescu.”, Cătălin Ranco Pițu
„Eliminarea lui Nicolae Ceaușescu a fost dorită de Moscova imediat după fenomenul Praga 1968.”, Cătălin Ranco Pițu
1.116 de morți și 4.089 de răniți s-au înregistrat la Revoluția din 1989 în toată țara.
35 de ani s-au împlinit vara aceasta de la Mineriada din 13 iunie 1990 - 15 iunie 1990.
6 morți au rezultat în urma Mineriadei din 1990: patru prin împușcare, una prin infarct și una prin înjunghiere; s-au înregistrat și 746 de răniți (mai mult sau mai puțin grav).
Explicații foto:
1. În august 2016, Cătălin Ranco Pițu era transferat de la Parchetul Militar Timișoara la Secția Parchetelor Militare din Bucureşti, pentru a se ocupa de soluționarea Dosarului Revoluției.
2. și 3. Cărțile care au prilejuit interviul de față.
4. Cătălin Ranco Pițu, procuror militar.
5. Demonstrație din 16 decembrie 1989 - Bulevardul Tudor Vladimirescu din Timișoara.
6. Protestatari arestați la Timișoara, în decembrie 1989.
7. Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timișoara în 22 decembrie 1989.
8. Tancuri ale Armatei Populare Române în fața Operei din Timișoara.
9. Civilii au preluat controlul mașinilor de război în decembrie 1989.
10. Ion Iliescu, la TVR, în 1989, adresându-se „tovarășilor” revoluționari români.
11. Ion Iliescu în anturajul familiei Ceaușescu (Moldova, 1976).
Citește pe Antena3.ro
