Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agricultura României are un potenţial uriaş şi ar reuşi să-l valorifice dacă ar exista o strategie naţională pentru gestionarea acestui domeniu capital pentru siguranţa alimentară a unui popor. Toţi miniştrii care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Agriculturii au avut ca obiectiv declarat al mandatului realizarea acestei strategii, dar în urma lor au rămas prea puţine lucruri rezolvate. Acum este rândul ministrului Achim Irimescu să încerce să imprime agriculturii româneşti un nou suflu.
Rep: Dle. ministru, războiul preţurilor la alimente pe segmentele import-producţie autohtonă are vreo rezolvare?
A.I.: Sigur că are! Orice se poate rezolva, dacă te preocupă. Am dat dispoziţie APIA să treacă la organizarea unei Agenţii de Monitorizare a preţurilor de intrare a mărfurilor. Ştiţi că s-a vorbit despre o structură de promovare a alimentelor româneşti. Dar ca să venim în întâmpinarea producătorilor putem aplica un mecanism care ne-a fost la îndemână de la aderare, adică de acum nouă ani!! De ce nu s-a aplicat? Asta aş vrea să ştiu şi eu. Ce spune acest mecanism de intrare al preţurilor folosit la nivel european? Se aplică la aproximativ 10 produse, legume şi fructe. Pe lapte nu este valabil. Preţul acestora se stabileşte la Bruxelles şi cine importă depune o garanţie. Dacă vinzi sub preţul respectiv se presupune că subminezi piaţa pe care desfaci marfa şi ţi se opreşte garanţia. Pentru ca mecanismul să meargă, am dat dispoziţie ca instituţiile de control la frontieră şi APIA să încheie protocoale de colaborare. Întrebarea crucială este cine verifică efectiv pe piaţă la ce preţ s-a vândut produsul respectiv. Vama trebuie să reclame garanţia pentru eventualul preţ de dumping, dar cine spune nu-i mai dai garanţia înapoi sau că a vândut la preţul pieţei? Răspunsul este că APIA trebuie să facă asta prin această Agenţie de monitorizare a preţurilor. Vă daţi seama? Nouă ani s-au prejudiciat statul român şi producătorul autohton. Calculând că, după ştiinţa mea, importăm 4-500 mii de tone anual de fructe şi legume.....ajungem oricum la sume colosale.
Rep: Era bine să avem un astfel de mecanism şi pentru lapte. Industria, fermierii abia rezistă în faţa importurilor.
A.I: Aşa este. Laptele nu este cuprins în acest mecanism. Ştiţi că laptele vine din Polonia şi Ungaria, spaţiu intracomunitar şi mecanismul reglării preţurilor de intrare se aplică ţărilor terţe. Ce am putea face concret însă, este sporirea controalelor la tot ce intră în ţară. Aici, dl Radu Roatiş, noul preşedinte al ANSVSA, pe care l-am numit recent, trebuie să facă acest lucru şi am fost informat că s-au intensificat controalele. Vedem cu ce rezultate.
Rep: Alte modalităţi de a-i ajuta pe fermeri?
A.I: Da, avem. Vorbesc de ajutorul de minimis, de 15.000 de euro, care se acordă pe o perioadă de trei ani, în limita unui anumit plafon. Comisia Europeană nu pune întrebări, doar stabileşte limita totală a bugetului destinat ajutorului. Vestea este că de anul ăsta putem da 15.000 euro anual, nu în trei ani. Să vedem dacă sunt banii ăştia la buget. Asta e întrebarea.
Rep: Vremea este foarte capricioasă în ultimii ani şi afectează din plin agricultura. Fermierii se aşteaptă la despăgubiri...
A.I: Pentru asta vom crea fondul mutual pentru agricultură pentru cele două situaţii meteo extreme: îngheţ târziu şi secetă. Eu vreau să fie unul, dar sunt voci care cer mai multe fonduri mutuale. Eu spun că atunci când este doar unul, ai mai multă forţă, reuneşti mai mulţi fermieri, poţi lua credite mai mari. Eu văd acest fond sub forma unei Case de Asigurări coordonată de Ministerul Agriculturii. Să nu uităm că trăim în România şi că trebuie să ai un anumit control. Nu de alta, dar banii pot dispărea. Ministerul poate fi Casa de Asigurări. Banii sunt prevăzuţi în PNDR. Pot fi trase sume care să asigure funcţionarea administrativă. Vorbim de o cofinanţare de 35% din partea celor care participă la fond printr-o contribuţie obligatorie de 3-5 euro/ha.
Acum punem proiectul privind crea fondului mutual în agricultură pe hârtie, ne consultăm cu producătorii şi apoi Parlamentul. Putem să îi dăm drumul anul ăsta cel puţin pe parte administrativă.
Rep: Pentru că vorbiţi de secetă, ce faceţi cu sistemul de irigaţii?
A.I: Aici, proiectul a trenat pentru că cineva nu ţi-a făcut temele. În noul exerciţiu financiar 2016-2020 este prevăzut un miliard de euro. Dar, ca să vă explic, strategia pe care mi-a lăsat-o fostul ministru nu are evaluare de mediu. Asta îmi ia şase luni să o obţin. Aşa că recurg la alte metode. Am vorbit cu premierul Dacian Cioloş să dăm o ordonanţă de urgenţă care este acum la avizat. Am un articol acolo prin care prevăd că strategia pentru irigaţii o transform în Program Naţional de Îmbunătăţiri Funciare şi Irigaţii. Aşa scap şi pot anul ăsta să fac ceva investiţii. Până la finele lui 2016, dau drumul la licitaţii pentru refacerea infrastucturii primare. Licitaţiile se fac prin ANIF. Iniţial, mă gândesc să tragem în 2016 suma de 135 milioane de euro din miliardul pus la dispoziţie până în 2020. Nu ştiu dacă reuşim. Şi fermierii pot accesa fonduri pentru infrastructura secundară din fermele lor. În plus, şi cercetarea poate veni cu soiuri rezistente la secetă, cum sunt sorgul, năutul etc.
