Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Afacerea “Peştele contaminat”, care a ieşit la iveală în aceste zile, după ce procurorul Teodor Niţă, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a luat urma unei reţele transfrontaliere de traficanţi de alimente contaminate, scoate la iveală, încă o dată, cât de nepregătită este Autoritatea Sanitar Veterinară din ţara noastră, în special prin structurile teritoriale. Deşi ancheta este încă la început, există date certe, adică mai mult decât simple indicii, care atestă faptul că, în vămile româneşti, intrările de produse agroalimentare sunt practic scăpate de sub control. Cât peşte contaminat au consumat românii până la destructurarea reţelei, nimeni nu ştie, dar numai în ultimele luni au intrat în ţară circa 500 de tone de astfel de alimente otrăvitoare.
Până acum a fost devoalat doar vârful afacerii, însă procurorul este determinat să ducă lucrurile la bun sfârşit şi să-i trimită în justiţie pe toţi cei implicaţi.
Se pare că, în perioada următoare, se vor extinde cercetările cu alte anchete care vor viza activitatea unor persoane cu funcţii înalte în ierarhia statului român, care, prin poziţia lor, ar fi trebuit să preîntâmpine producerea unor asemenea acţiuni care constituie atentate la siguranţa alimentară. În realitate, însă, ele au acţionat exact invers. Despre toate acestea am stat de vorbă cu procurorul Teodor Niţă, coordonatorul anchetei în cazul grupului infracţional organizat în domeniul pescuitului.
Jurnalul: Domnule procuror, sunteţi cel care a declanşat această anchetă care s-a extins în mai multe ţări europene. De unde a pornit totul?
Citește pe Antena3.ro
Teodor Niţă: Totul a pornit de la o sesizare pe care am primit-o de la IGPR - Direcţia de Ordine Publică, situaţie în care am înregistrat o cauză penală, iar urmărirea am început-o în urmă cu circa şase luni, lucrând în cauză împreună cu lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Practic, procurorul nu poate lucra singur şi nici poliţiştii nu pot face asta singuri. Se lucrează exclusiv în echipă. De şase luni avem active câteva zeci de mandate de supraveghere tehnică. Pe parcurs, ne-am dat seama că, în realitate, cauza noastră nu e doar o chestiune naţională şi, astfel, am contactat Poliţia din Spania, care ne-a confirmat suspiciunile. Ulterior, în anchetă au fost implicate şi alte autorităţi din Italia, Portugalia, Franţa şi Ungaria. Am apelat astfel şi la sprijinul Eurojust, o agenţie a Uniunii Europene care se ocupă de cooperarea judiciară în materie penală între agenţiile statelor membre.
Cât peşte contaminat a intrat în România?
Nimeni nu ştie. Doar în ultimele 18 luni au intrat circa 500 de tone. Peştele era distribuit la preţuri de dumping peste tot, inclusiv prin marile lanţuri de magazine.
Peştele este un aliment extrem de perisabil. Nu ar trebui să existe nişte reguli clare pentru comercializarea lui?
În România, se vorbeşte despre dublul standard, dar problema noastră este că nu avem un sistem de standard al calităţii mărfii. De exemplu, furnizorii români de peşte au trei zile la dispoziţie pentru comercializarea mărfii, în timp ce străinii au la dispoziţie 21 de zile din momentul intrării mărfii în vamă. Ce o fi înainte de intrarea în vamă nu se ştie. Totul se limitează la verificarea etichetei, nu la conţinutul mărfii în sine.
De ce această diferenţă, care îi dezavantajează pe unii şi îi favorizează pe alţii?
Aceasta ar trebui să fie o întrebare la care să răspundă înalţi funcţionari din agenţiile guvernamentale. Eu, ca procuror, nu pot decât să aplic legea, iar acolo unde observ astfel de enormităţi, să sesizez asta.
Vama, un sat fără câini
De ce nu erau oprite aceste transporturi în vamă?
Peştele era transportat cu dubiţe de 3,5 tone, tocmai pentru că acestea nu prea sunt controlate. Nu era transportat cu frigoterme autorizate. Angajaţii Direcţiilor Sanitar-Veterinare teritoriale nu se implicau, nu făceau analize. Uneori, totul se limita la a mirosi interiorul ca un câine de urmă şi la controlul etichetării. Capturile de până în prezent au fost realizate doar după ce am făcut demersuri la structura centrală ANSVSA, altfel... Ca verificări, aşa cum am arătat, acestea se cam limitau la examinarea etichetelor, fără a se vedea dacă aveau în spate analize organoleptice care să susţină calitatea mărfii. Traficanţii foloseau documente falsificate de provenienţă a mărfii. Foloseau formulare de la firme serioase, care habar nu aveau ce fac aceştia în numele lor.
Câte persoane erau implicate în România în această reţea?
Până acum, sunt un minim de 30-50 de persoane fizice şi juridice implicate. Deocamdată aştept să ni se comunice rezultatele percheziţiilor, ca să le putem pune cap la cap. Sper să avem aceste rezultate în maximum două săptămâni.
Inculpaţii vor putea fi puşi sub acuzaţia de constituire de grup infracţional, braconaj, evaziune fiscală şi comercializarea de produse alterate.
Teodor Niţă, procuror
Ce trebuie schimbat pentru a preveni producerea unor asemenea evenimente?
Vrem se vedem cum am ajuns în această situaţie, însă problema nu se poate rezolva prin mijloace de drept penal. Trebuie voinţă guvernamentală pentru asta. Legat de cauza noastră. Menţionez că peştele era pescuit din zone în care pescuitul este interzis din cauza poluării industriale, adică fluviile Po, Ron ori Ebru. Cei de acolo nu mănâncă astfel de otrăvuri. Lasă peştele pe mal să putrezească dacă îl pescuiesc. Ai noştri însă au fost îndopaţi cu sute de tone de astfel de peşte. Şi ne mirăm de ce apar cancere şi o mulţime de nenorociri.
Cum acţiona reţeaua?
Membrii reţelei pescuiau în fluviile astea puternic poluate, în zone în care pescuitul este interzis, bineînţeles fără nicio formă de autorizare. Foloseau metode precum braconatul electric. Aşa au făcut şi în Deltă de nu mai găseşti peşte, pentru că această metodă sterilizează ecosistemul în sine.
Peştele recoltat era transportat spre România în condiţii improprii. Era încărcat în dubiţe de 3,5 tone, în care gheaţa mai mult lipsea, şi făcea până în România cam patru zile pentru că, pe drum, şoferul se mai oprea să şi doarmă. În aceste condiţii, când ajungea în ţara noastră, peştele era deja alterat, avea miros, puţea, fiind evident impropriu consumului. Vorbim despre o situaţie de o gravitate excepţională. Ne mai mirăm că mor oameni de cancer rectal sau digestiv. Păi, dacă le dăm peşte alterat şi contaminat?
În ce zone ale ţării a ajuns acest peşte?
Cam peste tot. De exemplu, la DSV Ilfov, cineva a ieşit şi a declarat că peştele este în regulă, deşi nu se făcuse nicio analiză, iar actele de provenienţă ale mărfii lipseau. Doar pentru că nu mirosea a zis că este în regulă pentru consum.
De multe ori, peştele era spălat cu oţet sau cu soluţii saline pentru a-i tăia mirosul.
