Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Carmen Avram: În principiu, nu. Fiecare sezon a fost făcut cu tot ce am avut mai bun şi mai interesant. Mă gândesc însă adesea la primul sezon, în care am experimentat mult, încercând să ne cunoaştem publicul şi el - să ne cunoască pe noi. Poate că azi l-am face altfel, ştiind mult mai bine cine sunt cei care urmăresc Antena 3 şi "În premieră". Poate că am renunţa la nişte reportaje pe care noi am mizat foarte mult, cum ar fi interviul cu Charles Aznavour sau povestea englezului care trăieşte cu haita de lupi, şi ne-am canaliza atenţia pe niste personaje puternice din România. Însă nu regret primul sezon. Era doar începutul. Şi, pentru un început, cred că a fost dens şi interesant. Azi, profilul nostru s-a schimbat mult, dar a fost nevoie de acel prim sezon, ca să ajungem aici.
Românii sunt romantici...
■ Uitându-ne la audienţe, ce tip de subiecte crezi că îi interesează cel mai mult pe români?
■ Cred că îi interesează tot ceea ce îi face să trăiască, să simtă, să vibreze. Anchetele sunt pe primul loc. Tot ce deconspiră hoţie, evaziune, minciună merge foarte bine. Publicul nostru însă are şi o doză substanţială de romantism. E un public de povestitori, cred. E ca şi noi: îi place ineditul, o istorie frumoasă, bine spusă. Îmi amintesc că printre cele mai urmărite subiecte s-au numărat cel al soţiei ultimului haiduc din România, personajele de roman din literatura română, reconstitutirea unora dintre cele mai mari erori judiciare de la noi. Îmi place mult la publicul nostru că reacţionează foarte bine la tot ce e românesc şi bun: oameni care îşi croiesc un destin mare, din nimic. Români care răzbat dincolo de graniţe, produse româneşti care rezistă anilor sau care se impun în străinătate. Preoţi cu har, suflete mari, oameni care fac bine dezinteresat. E un public pozitiv. Problema e cu ţara, care nu-ţi ofera intotdeauna motive să te uiţi în jur cu optimism.
■ Care crezi că a fost emisiunea cu cel mai mare impact social/emoţional şi de ce?
■ Au fost mai multe. Am avut reactii incredibile, de furie, dar şi de dorinţă de a se implica în rezolvarea cazurilor, după reportajul cu copiii orfani abandonaţi în spitale. A fost realizat de Yevghenia Kironaki şi chiar vom merge cu el, în curând, la Premiile AIB Londra. A fost deja faimoasa anchetă a Romanei Puiuleţ, dată în prima emisiune, din primul sezon, despre aurul României. Şi acum e vizionata pe internet şi are una dintre cele mai mari note date de telespectatori. Cred că au fost şocaţi să afle de o bogăţie imensă, care ne fusese ascunsă. Ancheta e urmată îndeaproape de materialul lui Andrei Ciurcanu, cu mercurul de la Turda. În top a fost şi reportajul despre Părintele Arsenie Boca. Au fost oameni care m-au oprit pe stradă, să ne mulţumească pentru faptul că am făcut un documentar despre viaţa acestui monah, considerat sfânt, dar căruia i se refuză canonizarea. Iar mai recent au fost ancheta lui Carmen Moise, despre secretul avionului de pasageri prăbuşit la Revoluţie şi epopeea lui Petrică Căslaru, semnata de Denisa Morariu, băiatul înfiat din orfelinatul groazei de la Siret, dus în America şi întors în ţară, ca să-şi întâlnească mama. După prima difuzare, a fost o discuţie în Guvernul Romaniei pe tema Spitalului de Boli Neuropsihice din Siret, care arată ca un lagar şi care primit imediat fonduri pentru a-i muta pe bolnavii de acolo.
■ Dacă ai primit ameninţări, înseamnă că ai atins o coardă sensibila. S-a întâmplat?
■ Mie, o singură data. Cineva care dăduse interviu într-un reportaj, m-a sunat, cu o zi inainte de difuzare, să-mi spuna că vrea să se retragă şi că, dacă nu-l scoatem imediat, are el grijă de noi. Primesc însă destul de des ameninţări colegii mei, Andrei Ciurcanu şi Romana Puiuleţ, care se ocupă de anchete şi care mai incurcă treburile unora. Noi îi înregistrăm, de obicei, ca să avem dovada tentativei de intimidare, şi ne continuăm materialul. Romana şi Andrei sunt nişte curajosi. Uneori, mai ales când e vorba despre investigaţii privind furturi de milioane de euro, li se spune direct că ar fi bine să gândească la faptul că au familii acasă. Sau că ar trebui să se bucure că sunt întregi, pentru că nu se ştie ce li se poate întâmpla într-o noapte. Dar nu i-am văzut speriaţi niciodată...
Jurnalistul român, jurnalistul occidental
■ În Romania un jurnalist nu se poate plânge de lipsă de subiecte. Cum ţi-ai vedea cariera în altă ţară?
■ Uneori ma visez facând jurnalism în Elvetia (râde). Când esti în meseria asta de atâta vreme, într-o ţară ca România, simţi nevoia de câte o pauză. De o perioadă în care să faci doar reportaje frumoase despre flori şi căţeluşi. Sau niste minunate documentare turistice, pentru că se poartă. Sincer, eu nu cred că un jurnalist occidental ar face fata ritmului, daca s-ar instala în România. Sau, oricum, nu l-ar încărca emoţional, cât ne încarcă pe noi, toţi. Pentru că n-ar fi ţara lui. În schimb, dacă ne-am duce noi acolo, ar fi ca o vacanţă. Însă toata viaţa mea mi-am dorit să fiu corespondent permanent în Orientul Mijlociu. Asta mi-ar plăcea mult: să fiu într-o zonă interesantă şi dinamică, unde au loc evenimente care schimbă mersul planetei, despre care să relatez la prima mână şi pe care să le traiesc. Poate totuşi o să mi se întâmple asta într-o zi.
■ Ţi-ar fi plăcut să faci aceasta meserie în Rusia, de exemplu? Acolo mai sar maşini în aer....
■ Rusia nu e printre favoritele mele. De câte ori am fost acolo, s-a întâmplat ceva. Într-un an, a explodat o bombă la câţiva metri de hotelul meu. Au zăngănit geamurile în camera mea. Erau nişte teroriste cecene, care căutau Parlamentul, dar s-au detonat din greşeală, în mijlocul străzii.
Alta data, a încercat cineva insistent să patrundă în camera mea, deşi stăteam într-un hotel foarte bun, vis a vis de Kremlin. Sau poate tocmai de aceea.
Oamenii sunt, şi ei, destul de dificili. Sau poate nu-i inţeleg eu. Ştiu însă că am avut întotdeauna mari probleme să comunic cu funcţionarii din institutii sau chiar să intru în clădiri guvernamentale din Moscova, pentru care aveam acreditare. Pur şi simplu, mi se pare că "niet" e cuvântul care le place cel mai mult. Iar ce se întâmplă cu jurnaliştii acolo, te poate face sa-ţi reconsideri cariera. Nu suntem nici noi, jurnaliştii romani, o tagmă protejată şi respectată de autorităţi, dar încă n-am ajuns până acolo.
■ Cum se vede/simte criza economică de către un jurnalist de investigaţii?
■ Criza noastră economica este rezultatul sumei dintre jafurile nesfârşite şi impotenţa guvernelor de până azi. N-a fost lider politic în ţara asta care, dacă n-a fost implicat direct, măcar să nu fi tolerat nereguli, evaziune, furturi. România ar fi fost scutită de nenorocirea în care trăim de 4 ani, dacă, în sirul lung de guvernanţi şi preşedinti, am fi avut măcar unul căruia să-i pese de ţară. Care să spună: "Gata, de ajuns! Dacă nu salvăm ceva, ne prăbuşim!" Şi ne-am prăbuşit. Am ajuns în situaţia să nu ni se mai pară foarte grav, dacă jaful e sub 100 de milioane de euro. Incredibil câtă toleranţă avem!
De aceea suntem astăzi aici. Şi, din păcate, continuăm să ne afundăm. În fiecare zi apar subiecte noi despre băieţii deştepţi şi afacerile lor extrem de profitabile. E o notă de plată care se adaugă la alte note de plată şi, într-o zi, vom ajunge la fundul sacului.
■ La ce ne putem aştepta săptamânile viitoare? Ce subiecte vei mai aborda?
■ Pregătim două reportaje mari şi foarte interesante, printre cele mai "grele" pe care le-am făcut până astăzi. Nu pot să vă dau detalii, însă, cu siguranţă, se va vorbi despre ele. Şi, evident, vom avea şi materiale de culoare, despre români extraordinari, cu poveşti fabuloase şi cariere impresionante. Am stabilti deja câteva interviuri în străinătate, pe care le vom lucra sâptămâna viitoare. Iar până atunci, va invităm să-l cunoaşteti duminică, pe Vasile Moldoveanu, unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, pe care Romania l-a recompensat, condamnându-l la moarte.
Citește pe Antena3.ro
