De ce e periculos să tratăm conjunctivitele “lăutăreşte”

Alex MICSIK / AGERPRES FOTO Prof. dr. Monica Pop, manager general al Spitalului Clinic de Urgente Oftalmologice Bucuresti, sustine o conferinta de presa in legatura cu cazul unui copil internat in stare grava.

Vezi galeria foto

Conjunctivitele trebuie tratate doar de oftalmolog, acţiunile “lăutăreşti” cu aplicarea de unguente şi comprese fac rău şi pot împinge boala spre cronicizare şi complicaţii nedorite. Până a ajunge la oftalmolog, cel cu conjunctivită trebuie să se spele cu apă şi săpun. profesor doctor Monica Pop, manager al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, explica cum pot fi tratate corect conjunctivitele.

Florin Condurăţeanu: - Se întâlneşte destul de des îmbolnăvirea ochilor de conjunctivită. Unii le consideră boli uşoare şi se tratează după sfaturile unei vecine sau ale unui cumătru şi se expun, astfel, la măsuri total nepotrivite, care pot împinge spre complicarea suferinţei şi la conjunctivită cronică. Ce trebuie să facă şi ce să nu facă cel cu conjunctivită ?

Prof. dr. Monica Pop: - Cel mai bine este ca bolnavul de conjunctivită să consulte medicul oftalmolog, obligatoriu oftalmolog, doar el poate pune diagnosticul corect şi stabileşte tratamentul. Până la prezentarea la oftalmolog, bolnavul trebuie să-şi spele ochii cu apă rece de la robinet, eventual să folosească şi săpun. În niciun caz pentru spălarea ochilor să nu folosească diverse ceaiuri, ca de exemplu de muşeţel, cum propun binevoitorii. De fapt, nepricepuţii. Periculos este să spele ochii şi cu alte lichide, cu miere, cu zeamă de varză.. se joacă cu focul. Bolnavul de conjunctivită să folosească un prosop curat, utilizat doar de el, pe care să-l schimbe des. Dacă se şterg şi ceilalţi din familie cu prosopul lui, se pot contamina cu conjunctivită. În afară de conjunctivita alergică, celelalte conjunctivite sunt contagioase. Femeia cu conjunctivită trebuie să aibă trusa de farduri doar pentru ea. Dacă fardurile ei sunt utilizate de fiică, mamă, soră, acestea se îmbolnăvesc şi ele.

F.C.: - Ce alte gafe pot face bolnavii de conjunctivită tratându-se lăutăreşte, fără indicaţiile oftalmologului?

Prof.dr. M.P.: - Nu se pun comprese, pansamente pe ochiul bolnav, căci mediul cald şi umed întreţine flora de microbi, le crează mediul propice de a se înmulţi. Nu se aplică unguente oftalmice; ochiul trebuie lăsat liber pentru a-i înlesni scurgerea lacrimară. Unguentele duc la astuparea porilor, deci lacrimile n-au cum să fie drenate. Nu se pun în ochi coliruri cu penicilină. Utilizând coliruri nepregătite special sau alifii neoftalmice se ajunge la eroziuni pe cornee şi suprainfecţii. Oftalmologul pune diagnosticul şi stabileşte terapia. E periculos să se schimbe tot timpul tratamentul, e periculos să se folosească mai multe tipuri de coliruri pentru că apare riscul suprainfecţiei cu ciuperci. Dacă conjunctivita nu dă înapoi, se întrerupe tratamentul 2 săptămâni, timp în care se spală ochii cu apă şi săpun pentru dezinfecţie. După 2 săptămâni, se prelevează secreţie de la ochiul cu conjunctivită pentru a se analiza despre ce microb este vorba şi la ce medicament este sensibil. În caz de conjunctivită cronică apare bănuiala că pacientul nu poartă ochelari şi i se recomandă ochelari şi tratament corespunzător tipului de conjunctivită.

F.C.: - De câte tipuri este conjunctivita, ce semne dă?

Prof dr. M.P.: - Conjunctivitele sunt alergice, virale, microbiene sau fungice. Doar conjunctivita gonococică blenoragică este gravă şi înseamnă o urgenţă oftalmologică, pentru că poate duce la orbire. Celelalte conjunctivite nu reprezintă urgenţe oftalmologice. Dacă boala este neglijată sau prost tratată se poate agrava cu tot cortegiul de complicaţii. Simptomele conjunctivitelor sunt următoarele: o înroşire a suprafeţei conjunctivale şi o jenă, o senzaţie de corp străin, de nisip în ochi. Bolnavul are prurit, adică mâncărime la ochi. În conjunctivite apare şi o secreţie conjunctivală modificată, o secreţie mucoasă, muco-purulentă sau chiar purulentă. În conjunctivita alergică secreţia apare foarte rar.

Cei cu dioptrii mici, de exemplu 0,5, care nu poartă ochelari, pentru a suplini lipsa acestora strâng ochii, îi micşorează pentru creşterea acuităţii vizuale. Dar acest efort oboseşte ochii. Ochii sunt chinuiţi, se înroşesc şi individul crede că a făcut conjunctivită cronică. Prin strângerea ochilor, pielea de la capătul pleoapei se ridează şi, aşa cum se spune, apare inestetica “labă de gâscă”.