Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu singurul cosmonaut roman, membru al Academiei Internationale de Astronautica, am avut bucuria de a ma intalni la Beijing, in cadrul unui eveniment organizat de Ambasada Romaniei in China. Cu putine zile inainte de aniversarea varstei de 60 de ani, Dumitru Prunariu a accepatat un dialog pe diverse teme, cu precadere despre impresionanta forta a proiectelor spatiale chineze dar si despre sansele Romaniei de a mai trimite un om in spatiu, la un orizont de minim 20 de ani.
Domnule Dumitru Prunariu sunt bucuros sa va intalnesc in China, tara cu cel mai prolific program spatial al ultimilor ani, dar si care manifesta ambitii de lider in domeniu. Care sunt proiectele si contactele pentru care ati ajuns la Beijing?
In primul rand, la Beijing, am ajuns in calitate de vice-presedinte al Fundatiei Eurisc, o fundatie care se ocupa in principal cu probleme geo-politice, cu probleme de securitate si care promoveaza colaborarea internationala. Avem legaturi stranse cu China, inca din 1995, primele legaturi s-au stabilit imediat dupa crearea fundatiei Eurisc. Pe de alta parte, ii intalnesc pe o buna parte dintre cosmonautii chinezi, pentru ca am avut ocazia sa ii cunosc in cadrul unor manifestari internationale. Anul trecut, de exemplu, s-au sarbatorit, in intreaga planeta, 50 de ani de la ajungerea in cosmos a primului pamantean, a lui Yuri Gagarin, din fosta Uniune Sovietica. Cu aceasta ocazia, in cadrul Natiunilor Unite s-au organizat o sesiune speciala a Comitetului ONU pentru exploarea pasnica a spatiului extra-atmosferic. Intamplator eu am fost presedintele acestui comitet si in aceasta calitate, printre oaspetii straini pe care i-am primit si cu care am orgaizat o masa rotunda de succes s-a aflat si Yang Liwei, primul cosmonaut chinez. De asemenea, amandoi suntem membri in Asociatia Exploratorilor Spatiului Cosmic, singura asociatie profesionala, educationala neguvernamentala a astronautilor si cosmonautilor din intreaga lume, unde, de putin timp este membru si Yang Liwei impreuna cu inca un cosmonaut chinez, si ne intalnim in acest context la congresele anuale ale acestei asociatii. Din septembrie anul trecut am fost ales presedintele acestei asociatii si am venit in China si in calitatea aceasta de presedinte al asociatiei, pentru a propune partii chineze, a oferii optiunea partii chineze de a organiza un congres international, peste doi ani, in 2014. Desigur, acest congres la care de regula participa 70 – 90 de astronauti si cosmonauti din intreaga lume, si unde este promovata utilizarea spatiului cosmic pentru protectia planetei natale, pentru protectia mediului, pentru dezvoltarea stiintelor, pentru dezvoltarea educatiei ar oferi o oportunitate foarte buna partii chineze de a arata deschiderea internationala, care in mod sigur va caracteriza si programul spatial chinez in urmatorii ani. De asemenea, un astfel de congres poate sa atrag mult tineretul din scoli, din universitati, unde ne deplasam in una din zilele congresului, spre stiinta: spre matematica, fizica, spre astronomie, spre stiinte care sa duca la progresul tarii.
Intr-un interviu acordat in primavara acestui an vorbeati de ascensiunea fulminanta a Chinei inclusiv in domeniul astronauticii, tara care a reusit sa depaseasca Rusia in domeniu. Resursele aproape nelimitate fac din China a doua tara care pregateste aselenizarea, dincolo de proiectul statiei orbitale proprii si retaua de navigatie si comunciare Baido, care va face concurenta actualului GPS. In conditiile crizei economice terestre, spatiul cosmic ramane o zona de interes viu disputata de marile puteri ale lumii.
Este adevarat. China este una dintre tarile care investesc foarte mult in spatiul cosmic. Desigur, pana in prezent, nimeni nu si-a propus sa ajunga investitiile pe care le fac Statele Unite. Acestea, anual, doar in cosmosul civil aloca in jur de 17 - 18 miliarde de dolari. Rusia nu mai investeste atat de mult ca bani fizici in domeniul spatiului cosmic, dar a dezvoltat foarte mult partea comerciala, prin utilizarea infrastructurii enorme pe care o are din perioada sovietica, pentru a promova cosmosul nu numai pentru stiinta, nu numai pentru interese nationale sau de securitate nationala, dar si pentru partea comerciala. Cu investitii mai putine reuseste sa se mentina, deocamdata, a doua tara din lume ca volum de activitati cosmice. China urmeaza indeaproape. Desigur, alaturi sunt si Agentia Spatiala Europeana si Japonia, si India, dar China investeste foarte mult pentru a dovedi pe deoparte ca poate, pe de alta parte pentru a arata ca este o mare putere. Cosmonautica chineza a inregistrat pana acum multe succese. De la multe lansari de sateliti, inclusiv comerciali, cu rachetele tip "Marsul cel lung', traditionale chineze, ajungand ca in 2003 sa aiba propriul cosmonaut, cu propriile mijloace chinezesti. Acum deja are pe orbita un prim modul de statie orbitala care a efectuat jonctiunea cu un alt modul pentru a demonstra modul in care se poate asambla pe orbita un laborator spatial propriu, iar in 2020, dupa ultimele date, urmeaza sa aduca primele mostre de sol lunar si sa le analizeze. Dupa aceea, in cativa ani, aproape sigur, va urma si programul de om pe Luna. In momentul de fata, marile puteri nu isi propun sa reia imediat exporarea Lunii, desi Luna ramane un avanpost care reprezinta mult interes pentru pamanteni. Nu isi permit pentru ca bugetele sunt bine calculate in perioada de criza, sunt bine directionate pentru continuarea unor programe deja incepute sau pentru programe noi. Statele Unite considera ca este mai util pentru pamantul nostru si pentru protectia acestuia sa studieze indeproape asteroizii care prezinta un potential de impact cu pamantul nostru si care pot provoca catastrofe majore. De aceea, in programul spatial american se prevede ca linie strategica trimiterea, in viitor, a unor echipaje pe un asteroid. De asemenea, un punct de mare interes si care este investigat in regim automat si in care americanii inregistreaza succes dupa succes, este studierea planetei Marte. Chiar in momentul de fata, o sonda spatiala de dimensiuni mari, aproape o tona, se deplaseaza pe suprafata planetei Marte si face analize compexe atat ale solului cat si ale atmosferei, cat si ale subsolului, cu posibilitatile pe care le are, pentru a studia daca vreodata pe Marte a existat viata sau daca poate exista sub anumite forme si acum.
China si-a stabilit propriile prioritati. Pe langa programele civile, programele de stiinta fundamentala, studiul planetelor, studiul spatiului inter-planetar, urmeaza si problemele de securitate nationala. Sistemul Baido, sistemul satelitar de navigatie si pozitionare globala, ar reprezenta al patrulea sistem global de navigatie si pozitionare din lume, dupa GPS-ul american, Glonass-ul rusesc si programul Galileo european care este in faza de desfasurare. Nu exclud faptul ca la posibilitatile pe care le are si la investitiile pe care le face, China sa o ia putin chiar inaintea Europei. Dar, acest lucru il vom vedea. Important este ca acest sistem sa poata fi ulterior folosit si in regim civil, nu doar in regim militar. In regim civil care impreuna cu sistemele GPS, Glonass si Galileo sa ofere utilizatorilor terestri o precizie mult mai mare a semnalului si aplicatii mult mai diverse si precise fata de cele care sunt in momentul de fata.
Se poate spune, parafrazand o idee celebra, ca cine va domina spatiul in viitor va domina omenirea?
Daca este sa o luam din punct de vedere geo-strategic, s-a stabilit ca atunci cand a inceput expansiunea in lume cine a reusit sa domine marile a dominat Terra, si sa nu uitam de coloniile multor tari care s-au desfasurat in lume. Apoi cine a dominat aerul a dominat oceanul si solul, iar cine domina spatiul cosmic poate sa domine intregul Pamant. Este adevarat ca in momentul de fata, spuneam, investitiile cele mai mari in spatiul cosmic le fac Statele Unite ale Americii care au si un sistem militar dezvoltat in aceasta privinta. Din fericire, legislatia internationala, acordurile, tratatele semnate de statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite nu permit desfasurarea de armament activ in spatiul cosmic si utilizarea acestuia din spatiul cosmic. Utilizarile militare in acest moment se refera in primul rand la sisteme pasive, sisteme de supraveghere din spatiul cosmic, de determinare a vremi probabile, de utilizare a comunicatiilor inclusiv in scop, cum se spune, guvernamental, inclusiv militar. De asemenea, prevede sisteme care sa ofere o navigatie foarte precisa. Iar sistemul GPS si Glonass sunt sisteme exclusiv sub control militar, desi ofera semnal gratuit si pentru civili. Dar semnalul care este utilizat in regim guvernamental are o alta precizie, o alta codificare, nu poate fi bruiat si este folosit in alte conditii.
Domnule Prunariu, ce ne puteti spune despre relatiile de cooperare romano-chineze in domeniul spatial?
Deocamdata nu avem relatii de cooperare in domeniul spatial. Singura cooperare pe care o avem este in cadrul unor organizatii internationale. Eu am fost, pentru doi ani, presedintele Comitetului ONU pentru exploarea pasnica a spatiului extra-atmosferic. In cadrul acestui comitet activeaza 71 de state membre si 29 de organizatii internationale neguvernamentale sau interguvernamentale. China este parte in multe organizatii de felul acesta, mai ales in organizatii interguvernamentale. De asemenea, China este unul din membrii acestui comitet si nu odata, in rezolvarea unor probleme, in abordarea unor aspecte ale utilizarii spatiului cosmic in scopuri pasnice, ne-am bazat si pe China pentru a ajunge la un rezultat si un consens. China are foarte buni specialisti in domeniu, atat specialisti pe relatii internationale, pe drept cosmic, specialistii din domeniul tehnic, stiintific pur si simplu, dar si diplomati. In afara de aceasta, des ma intalnesc cu specialisti chinezi in cadrul Academiei Internationale de Astronautica, unde sunt membru titular si unde sunt numerosi membri titulari din China, iar unul dintre vice-presedinti este chinez. Aceasta inseamna o dezvoltare a relatiilor internationale si o mai buna cunoastere reciproca, nu numai intre Romani si China, dar si intre China si alte state ale lumii. Acest lucru, prin cunoastere reciproca, poate sa duca la o activitate mai transparenta si la cresterea masurilor de incredere reciproca a actiunilor cosmice.
Fara indoiala, resursele proprii nu permit Romaniei, multi ani de acum inainte, sa aspire la statutul de tara care va trimite un om in spatiu. Totusi, care sunt sansele in conditiile unor colaborari internationale pragmatice?
In momentul de fata sansele sunt minime si am sa va spun de ce. Problema nu este neaparat de colaborare internationala a Romaniei cu anumite state. Problema este la alt nivel. Problema este de criza a mijloacelor de lansare a cosmonautilor in spatiul cosmic. Stiti foarte bine ca naveta spatiala americana nu mai functioneaza, a iesit din garantie, este la sol. Americanii nu au inca pus la punct un nou sistem de lansare a astronautilor in spatiul cosmic. Deci ei nu mai pot lansa echipaje internationale. China isi lanseaza proprii cosmonauti, cu mijloace proprii, pentru programul national, iar in momentul de fata nu au colaborari internationale pe aceasta linie. Singurul stat care beneficiaza de rachete proprii, nave cosmice proprii si are si experienta necesara sa lanseze in siguranta oameni in spatiul cosmic este Federatia Rusa. Numai ca intr-o nava de tip Soiuz incap doar trei oameni odata. De regula, prin acordurile internationale care exista, unul este rus, unul este american, pentru ca americanii zboara acum cu nave rusesti, iar unul este din alta parte a lumii, fie el din Europa, Asia sau America Latina. In aceste conditii, chiar astronautilor europeni care apartin de Agentia Spatiala Europeana le este foarte greu sa mai ajunga sa zboare in cosmos intr-un interval previzibil de timp. In aceste conditii, Europa, toata Europa, poate sa mai trimita unul - doi astronauti, maxim, pe an, in spatiul cosmic. Romania are o sansa, dar nu pentru viitorul apropiat. Romania este deja membru plin al Agentiei Spatiale Europene. In aceste conditii ea poate sa participe la viitoarele selectii de atronauti europeni. Cand se vor desfasura urmatoarele selectii nu stim deocamdata, dar estimam ca nu mai devreme de patru – cinci ani, probabil, pentru ca sunt deja doua grupe de astronauti europeni care au fost selectionati, care au trecut de pregatire si care asteapta sa fie lansati in cosmos alaturi de cosmonautii mai vechi, experimentati, europeni care sunt trimisi pentru misiuni complexe. Sa nu uitam ca din Europa, un astronaut belgian, a fost comandantul Statiei Cosmice Internationale pentru jumatate de an. Un urmator candidat la sefia Statiei Cosmice Internationale, din alte tari decat Statele Unite si Rusia, va fi din Japonia. In momentul de fata nu stim exact cand si cum vom avea un roman care sa fie selectionat, sa treaca toata pregatirea, sa stea la coada si sa isi astepte randul pentru a fi lansat in cosmos. Daca la o urmatoare faza de selectionare a astronautilor europeni va intra si un roman, acesta nu va apuca sa zboare in cosmos mai devreme de, sa zicem, 20 de ani de acum incolo.
Vazut prin filtrul experientei si informatiilor pe care le detineti, care considerati ca va fi rolul Chinei in perioada urmatoare, stiuta fiind acumularea de tensiuni dincolo de cele de ordin economic?
Rolul Chinei este foarte important. Rolul Chinei este important in primul rand pentru ca este o tara care are mare stabilitate. De asemenea este o tara care are un ritm de dezvoltare foarte inalt. Este o tara care beneficiaza, in aceste conditii de criza economica - financiara, de resurse suficiente pentru a face investitii in strainatate, investitii mari. In ultima perioada de timp, China si-a stabilit o strategie de abordare a tarilor Central si Est europene. Chiar a avut discutii fructuoase cu Polonia pentru a-si stabilit un centru acolo, un Secretariat, care sa coordoneze colaborare dintre China si zona central - estica europeana. Deci China are o importanta tot mai mare tocmai pentru ca a reusit, cu produsele ei, sa cucereasca lumea, reuseste cu tehnologie la un pret rezonabil sa ajunga in multe colturi ale lumii, reuseste prin politica pe care o are sa patrunda pe piete pe care a fost, pe care a scazut sau le-a pierdut si acum le recucereste. In orice caz, eu consider ca o cooperare mai stransa intre Europa central - estica ar fi benefica pentru toate partile.
Inainte de a ne lua ramas bun, Domnule Prunariu va rog sa primiti urarile mele de sanatate si La multi ani!, avand in vedere ca peste putine zile veti aniversa ziua de nastere. Cum resimtiti si cum valorizati timpul terestru avand permanent in constiinta experienta unica a zborului cosmic?
Multumesc pentru urari in primul rand. Nu este un secret, fac deja 60 de ani. Timpul trece foarte repede, nici nu am sesizat ca am ajuns la aceasta varsta. Sunt permanent ocupat, sunt implicat in multe activitati, in primul rand pe linie cosmica, dar si pe linia Fundatiei Eurisc, dupa cum o dovedeste deplasarea de acum din China. De multe ori, in avion, imi pregatesc interventiile pentru urmatoare deplasare. Deja am o agenda plina pana la sfarsitul anului si cateva activitati planificate pentru inceputul anului viitor. Trecand atat de repede prin viata, prin activitati, te trezesti ca la o anumita varsta, la care conform legii ar trebui sa te pensionezi, esti inca bagat in priza, esti inca foarte activ si ai putea inca mult timp sa faci fata activitatilor pe care le-ai construit incet - incet si pe care le-ai adus la un nivel inalt. Timpul cosmic m-a influentat, desigur, intr-un fel. M-a influentat prin faptul ca m-a transformat intr-o persoana publica, intr-o persoana angajata, intr-o persoana dedicata unui domeniu de activitate care pe atunci, pentru Romania, era suficient de nou, iar omul in spatiul cosmic era o premiera si a ramas deocamdata pentru noi. Asta m-a pus pe o orbita pe care zbor in continuare in alte conditii decat in coditiile navei cosmice propriu-zise.
Domnule Dumitru Prunariu, va multumesc! Inca odata, La multi ani!, sanatate si succes in activitate.
Cu multa placere. Toate cele bune.
