Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Agricultura poluează cu prea mult CO2, o temă falsă lansată de la Bruxelles pentru a justifica noi taxe;
- Bioxidul de carbon este hrană pentru plante;
- România protejează foarte bine biodiversitatea, Occidentul are probleme;
- Înainte de Revoluție, la elaborarea hărților pedologice foloseam fotografia aeriană, astăzi nu mai avem bani pentru asta;
- Lipsa de dotări face tot mai grea analiza solului;
- Avem o bază de date pe hârtie, nu sunt bani pentru digitalizarea ei.
REP: În ultimii ani, în România se mai fac analize de sol la scară mare?
Mihail Dumitru: Se mai fac analize de sol, dar nu la scara care ar trebui. Se fac analize insuficiente pentru că dotările nu s-au îmbunătățit. Nu s-a ținut pasul cu dotările, nu ne-am modernizat în ritmul care ar fi trebuit. Ar fi trebuit acum să facem mult, mult mai multe analize ca să răspundem sarcinilor date de la comunitatea europeană. Din păcate, nu avem această oportunitate. Spre exemplu, noi ne străduim să răspundem cât se poate de onorabil la ceea ce se cere din partea comunității europene. Dar dacă nu faci analize continuu, dacă n-ai contracte constante, nu poți să faci acest lucru. Dacă n-ai o bază de date care să fie înregistrată cum trebuie, e greu. Noi avem o bază foarte mare de date pe hârtie. Nu avem baza materială să o trecem sub formă electronică. Deci viteza de reacție este redusă.
REP: Cât de în urmă suntem astăzi?
Mihail Dumitru: Dacă în urmă cu 40 de ani, au trecut 40 de ani aproape de la Revoluție, în elaborarea hărților pedologice noi foloseam și fotografii aeriene, astăzi nu mai avem acces la ele. Noi n-am putut să intrăm în cooperare cu comunitatea europeană, cu cei care se ocupă de teledetecție, pentru că nu am putut face digitalizarea și nu avem dotarea să prelucrăm hărțile pe care am putea să le luăm de la ceilalți. Costă, totul costă, așa ni se spune mereu. Dar ca să faci o treabă bună, trebuie să ai o dotare bună. Trebuie să ții pasul cu cei din afară. În momentul în care te depărtezi de țintele pe care și le-au făcut alții și pe care le duc la îndeplinire, nu mai ești luat în seamă.
REP: Deci nu mai puteți oferi o analiză rapidă?
Mihail Dumitru: Noi trebuie să răspundem cu o viteză extraordinar de mare la toate întrebările care ni se pun foarte repede. Păi, cine are nevoie să-i dau calitatea solului peste 3 luni, 5 luni? Puțini, ei vor imediat. Ei bine, noi rareori putem face acest lucru. Avem o hartă a solurilor realizată la o scară 1 la 200 de mii, care-i foarte valoroasă și e lucrată cu precizie mult mai mare, chiar de 1 la 50.000. Dar dacă vorbim despre valoare ei, vorbim despre trecut, de ani în care a fost realizată. Or, au trecut deja 10-15 ani de atunci. Și fiecare an contează.
REP: Solurile s-au mai schimbat între timp?
Mihail Dumitru: Solurile se schimbă. Problema nu este că apar schimbări minore, dar fermierii s-au schimbat. S-a schimbat tehnologia.
Trebuie să ținem cont de fiecare amănunt. Dacă un om își lucrează prost terenul, îl lasă să se buruieneze sau îl lasă fără îngrășăminte, eu trebuie să sesizez diferențele acestea. Eu trebuie să văd dacă cantitatea de materie organică a scăzut într-adevăr, așa cum spune comunitatea europeană, că la noi am rămas cu 2% materie organică, humus în sol, în timp ce în comunitatea europeană e 3,5% - 3,8%.
REP: Ce înseamnă diferența asta?
Mihail Dumitru: Diferența asta înseamnă că noi n-am folosit îngrășăminte organice suficiente, pentru că nu avem animale. Să luăm câteva exemple. Dacă luăm bovinele, e un dezastru.
Noi avem de cel puțin 10 ori mai puține animale decât Olanda, care are de 4 ori mai puțină suprafață decât avem noi. Față de Belgia, tot la fel, de 7-8 ori. Dacă luăm porcii, iar de nu știu câte ori mai puțin pe suprafață mult mai mare.
Doar la păsări stăm și noi un pic mai bine și la ovine. La ovine Grecia are mult mai mult, aproape dublu, dar restul au mai puțin, pentru că nu au avut tradiție în domeniu.
Pășunile lor au avut o productivitate mult mai mare. Ale noastre sunt mai sărace. Dacă mergeți în zona de munte, puteți să observați că înălțimea ierbii nu este formidabilă ca să hrănești vacile acolo, decât în anumite zone. Pe restul abia pășunează oile, pentru că oaia este mai puțin pretențioasă.
REP: Care este impactul financiar pentru că România nu mai face analize de sol la nivelul la care ar trebuit să facă?
Mihail Dumitru: Să nu vorbim de impact financiar, că nu avem cum să îl evaluăm în mod cinstit. România pierde enorm prin faptul că nu-și cunoaște solurile, că nu poate să dea niște răspunsuri adecvate fermierilor, că nu poate să îi spună omului: „Dom’le, cumpără mai multe îngrășăminte de un anumit tip, pentru că, uite, ai deficit”. Spre exemplu, la nivel de țară, 6,3 milioane hectare au deficit de fosfor. Or, fosforul e cantonat în câteva țări. Este produsul care se scumpește continuu și care la un moment dat va ajunge să fie sub embargo.
Deja sunt presiuni mari din partea Olandei și a altora care au excedent de fosfor pe doi metri în adâncimea solului, nu la suprafață, și care pun fel de fel de condiții ca să scădem cantitatea de fosfor. Or, dacă scazi cantitatea de fosfor pe care o aplici, scazi calitatea producției agricole, scazi potențialul de fructificare, scazi rezistența la secetă, creezi mult mai multe probleme. Or, noi nu suntem totdeauna conștienți de acest lucru și nu facem ce trebuie.
„A fost o modă și este încă o modă, o recomandare care spune folosim reziduurile vegetale, să le folosim drept carburant. Scrie chiar într-un document jenant că poporul român are tradiție în a folosi resturile vegetale pentru energia din locuințe și că am putea să facem niște centrale comunale arzând paie, coceni și bețe de floarea soarelui. Or, asta pentru epoca în care trăim pare o glumă”.
prof. dr. Mihail Dumitru
REP: Au și o putere calorică foarte mică.
Mihail Dumitru: Lăsăm la o parte puterea calorică. Gândiți-vă că noi avem nevoie să reîntoarcem o parte din elementele de nutriție în sol. Avem nevoie să păstrăm cantitatea de materie organică a solului ca să hrănim milioane de microorganisme care sunt acolo. Bacterii, ciuperci, râme, cât de multe insecte, toate trebuie hrănite. Și dacă nu le hrănești, n-ai o activitate biologică corespunzătoare. Potențialul de fertilitate a solului scade. Ciclul elementelor de nutriție poate să fie perturbat pentru că noi, în agricultură, vorbim de cicluri. Toate elementele sunt într-un circuit continuu.
REP: Și totuși de la Bruxelles ni se spune că agricultura emite prea mult CO2, adică este poluantă.
Mihail Dumitru: Mie îmi vine foarte greu când aud că, domnule, trebuie să vedem să nu mai crească emisiile de bioxid de carbon din sol. Tocmai pe baza creșterii un pic a emisiilor provenite din resturile vegetale, avem și noi un pic de creștere de producție. Bioxidul de carbon este hrană pentru plantă.
Planta îl elimină prin fotosinteză, dar îl și valorifică ca principal element care să crească potențialul de producție al plantei respective. Nu întâmplător în sere se recomandă și se duc butelii cu bioxid de carbon, crește concentrația și în felul acesta crește producția. Și atunci, de ce Comisia Europeană pune presiune pentru limitarea emisiilor de carbon? Ne spune, noi ascultăm, suntem foarte ascultători.
REP: Emisiile de bioxid de carbon influențează schimbările climatice?
Mihail Dumitru: Eu nu pot să demonstrez sau să infirm că bioxidul de carbon poate să influențeze schimbarea climatică. Dar noi în țară nici nu prea îl măsurăm. Și dacă îl măsori de 10 ori, ai 10 valori. Dacă îl măsori de 100 de ori, ai 100 de valori. Și faci niște medii, dar cu asta n-ai rezolva nimic, de fapt.
Este ceva care să le permită celor de la Comisia Europeană alte recomandări, să plătim alte taxe. Taxe, taxe, taxe și în felul acesta fermierul să fie pus în imposibilitatea de a-și realiza indicatorii economici.
REP: Putem vorbi în aceiași termeni și despre recomandările privind biodiversitatea?
Mihail Dumitru: La fel. Poate să spune cineva că nu e importantă biodiversitatea? Nu, este esențială pentru viață. Dar dacă mergem în zona de munte și am fost recent, am traversat muntele și am mers până la Târgu Mureș… e atâta biodiversitate, iar fermierii de acolo trebuie să lase nelucrată 4-5% din suprafață ca să protejeze biodiversitatea. Lucrul ăsta trebuie să fie valabil doar în țările din vestul Europei, care au erbicidat și șanțul șoselei, și acela este însămânțat, și nu vezi o buruiană nicăieri.
„Noi (România - n.red) trebuie să protejăm biodiversitatea. Dar noi, care n-am folosit decât cantități extrem de mici de insecticide, de erbicide, de fungicide, noi nu suntem în aceeași situație precum cei din Occident. Avem și noi problemele noastre, dar cea mai mică problemă pentru noi este protecția biodiversității”.
Prof. dr. Mihail Dumitru
REP: Deci nu există date certe că fermierul român afectează biodiversitatea prin activitatea lui?
Mihail Dumitru: Mi-a spus cineva vreodată cu ce a greșit un fermier, de spunem că fermierul român a afectat biodiversitatea? Cum a putut să o afecteze fără să folosească în exces niște pesticide? Noi folosim 0,6 kg pesticide în general față de 2,2 cât folosește comunitatea europeană. Or, la ei, deseori produsele au eficiență mai bună. Ei și le produc, ei le comercializează, ei au făcut și echipamentele cele mai bune de distribuție. Noi suntem mult, mult în urmă în domeniul respectiv. La fel și cu îngrășămintele. Noi folosim de 3-4 ori mai puțin decât ei.
La noi, biodiversitatea există
„Noi credem că dacă se propune o soluție de la Bruxelles, este neapărat foarte bună și la mine în țară. Haideți să luăm niște exemple ca să vedeți că nu este chiar așa. Am dat exemplul cu biodiversitatea. La noi este suficientă. În Occident ei au probleme, într-adevăr. Dacă mergeți cu mașina printr-o țară de aici, nu vă murdăriți parbrizul din cauza insectelor care se strivesc de el. Pe când la noi se acoperă dacă vă duceți până la Brașov și înapoi. Deci la noi e protejată biodiversitatea. Dacă vă duceți în zona de deal, aveți până la 80 de specii de plante pe metru pătrat. E o diversitate mare. Pe malul, pe șanțurile, de-a lungul șoselei, vedeți fel de fel de specii de buruieni, înflorite, neînflorite, în diverse stadii de vegetație. Acestea toate îți arată că biodiversitatea există”.
„La noi nu se mai măsoară, se evaluează”
REP: Cantitatea de îngrășăminte folosită de fermierii noștri cum a evoluat?
Mihail Dumitru: Noi am folosit cel mai mult în 1986, 126 kg MPK Azot-Potasiu Fosfat - n.red). Acum folosim undeva la 60. Dacă ne uităm în anuarul statistic, în ultimii ani s-a spus că nu se poate să vă crească atât de mult producția și să nu fi folosit mai mult. Și deja în anuarul statistic apare dublarea efectivă a cantității de îngrășăminte pe care o folosim.
REP: Așa, din pix?
Mihail Dumitru: Nu știu de unde apare. Dar dacă stai de vorbă cu cei care adună datele din teritoriu când se raportează producția, constați că se evaluează, nu se măsoară. Ori dacă se evaluează, cum am văzut și eu la țară, câtă producție de grâu am făcut… Unul spune că a făcut 4 tone, dar unul mai lăudăros spune că a făcut șase. Cine îl verifică? Înainte se făceau niște măsurători. Iar acum producția crește după interesele unuia sau altuia. Nu mai avem o formă de control serios.
REP: Vorbeați de fosfor. România mai produce fosfor astăzi ?
Mihail Dumitru: România aducea din Maroc cantități mari de fosforită și aveam 14 fabrici de produs îngrășăminte. Azi mai există una singură. Se producea azot, fosfor, potasiu, ajunsesem chiar departe. Se adăugau și microelemente. Începuse și la noi să se protejeze ureea cu diverse substanțe ca să nu se descompună atât de repede. Era o preocupare continuă să alegi cantitatea, calitatea, diversitatea, pentru că diversitatea se acontează. Au apărut și la noi îngrășămintele cu două elemente, cu trei elemente. Se dezvoltaseră toate.
„Acum importăm îngrășăminte la întâmplare, ce găsim. Uneori nu-i controlăm bine nici calitatea, pentru că trebuie să plătești pentru analize. E mai complicat”.
Prof. dr. Mihail Dumitru
REP: În România Institutul de Pedologie și Agrochimie este singurul care se ocupă cu analizele solului?
Mihail Dumitru: La noi e un laborator de analize. Mai sunt și altele, dar pentru analize trebuie să plătești. Și cum fermierul are bani puțini... Solul îți răspunde dacă îi dai. Nu îi dai nimic, răspunsul este pe măsură.
Mai avem o rețea de 37 de laboratoare, se numesc Oficii de Studii Pedologice și Agrochimice în țară, care fac și analize, fac studii de sol, inventariază solurile respective. Dar sunt puțini oameni. Au rămas până în 10 oameni într-un laborator, într-o astfel de instituție.
REP: Și probabil că și mai în vârstă, pentru că nici salariile nu sunt atrăgătoare.
Mihail Dumitru: Salariile sunt cum sunt în toată cercetarea. Gândiți-vă că cercetarea a rămas printre codași la salarizare.
E și jenant să vorbim de rezultate și de salarii în cercetare. Angajezi cel mai valoros student care termină facultatea și îi oferi salariul minim pe economie sau 100-200 de lei peste. Și asta cu mare efort. El vine la început de drum, trebuie să-și formeze o familie, trebuie să aibă o casă. E tânăr, are și el niște pretenții. Cum să stea la mine la institut cu 4.000 de lei maximum? Și dacă îi crește după ce ia doctoratul, poate să fie cercetător.
După ce e cercetător, trebuie să-și găsească singur banii, că suntem autofinanțați, să-și caute proiecte. Ni se spune mereu, sunt atâtea proiecte la comunitate europeană, dar nu vă preocupați. Și eu pot să-ți spun, sunt atâția bani în comunitatea europeană și guvernul nu-i ia.
Același lucru este. E ușor să arunci vina pe altul, e ușor să arăți cu degetul, dar ce să-ți facă un tânăr care a venit de pe băncile școlii, cum să-și găsească banii? Cum să se dezvolte? Ce stabilitate are? Cum poți să-ți permiți să-i faci observație dacă știi bine că în poziția în care este, el n-a acumulat suficiente cunoștințe ca să poată candida pentru astfel de proiecte. Proiectele nu se scriu ușor, nu se realizează ușor.
„Tinerii nu văd atractive aceste activități de cercetare. Vin, stau o perioadă foarte scurtă și încearcă să plece. Nu vor să se mai înscrie nici la doctorat, de teamă să nu fie obligați să stea mai mult. Nu știu încotro să o ia, este o degringoladă extraordinar de mare. Oamenii sunt dezorientați. Tinerii au nevoie de modele, tinerii au nevoie de stabilitate”.
REP: Nici dotările nu sunt pe măsură.
Mihail Dumitru: Păi, vine un tânăr și-ți cere o dotare mai deosebită. De unde? Nu poți să-i oferi deseori un calculator. S-a defectat calculatorul, aștepți până mai repară, mai cârpești la el.
În epoca asta să ți se pară și un calculator ca un factor important, e de-a dreptul jenant. Să nu poți să apelezi la digitalizare și să faci o activitate care să te conecteze cu toată comunitatea europeană și mai ales care să ofere guvernului și fermierilor răspunsuri rapide, răspunsuri cinstite, corecte, să ai o supraveghere continuă a evoluției calității solului, a cantității producției. Să vezi mereu care sunt factorii restrictivi, să vezi mereu care sunt soluțiile, să vezi mereu ce se aplică, ce dă rezultate. E greu.
REP: Inteligența Artificială ar putea fi folosită în zona asta de analize?
Mihail Dumitru: La analize nu, dar la interpretare e posibil. Dar nu avem abonamente nici la inteligența artificială. În institut nu are nimeni niciun abonament. Nu e scump, 100-200 de lei pe lună, dar nu sunt bani pentru abonamente. Inteligența Artificială ar fi utilă, dar nu înlocuiește recoltarea de probe, analiză, interpretare, conservare, comparare a datelor. Nu poate fi înlocuită. Nu poți să trimiți inteligența artificială pe teren. Te duci și îți iei probe, îți faci activitatea, vezi planta, vezi problemele, trebuie să înțelegi. Există o comuniune între om și natură, între cercetători și natură. Nu poți să faci pedologie dacă nu îți place să mergi pe teren. Și munca asta e extrem de dură, că e ploaie, că e soare. Te duci și iei probe, fie pedologice pe un metru și jumătate sau doi maximum, fie agrochimice, chiar pe 20 centimetri cu sonda în mână și să iei de pe sute de hectare. Nu e atât de simplu cum pare la prima vedere și nici nu e o plăcere.
REP: Face ceva Ministerul Agriculturii, Guvernul în ansamblul său pentru a mișca lucrurile?
Mihail Dumitru: Ministerul Agriculturii a cheltuit cu solul ceva, nu foarte mult, dar de vreo 3-4 ani de zile a avut niște preocupări în domeniu. Chiar recent, de vreo 2 ani sau 3, a reactivat sistemul de monitoring a calității solului, a reactivat activitatea Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice, a celor 37 de laboratoare când sunt aproape pe moarte.
Nu s-a investit în pregătirea cadrelor. Învățatul este ceva continuu. Nu poți să zici că am învățat astăzi și numai, gata, renunț să mai citesc, că știu destule. Învățătura este un proces continuu. În fiecare an ar trebui să avem instruire pe probleme de pedologie, pe probleme de agrochimie, pe probleme de protecție a mediului, pe probleme de bonitare, schimburi de experiență. Ăsta este un proces care nu se poate întrerupe niciodată, pentru că solurile sunt extrem de diverse. Vă pot arăta niște grafice, ca să vedeți ce diversitate formidabilă există, ce probleme sunt, ori dacă oamenii nu vorbesc aceeași limbă la nivel național, nu se pot face raportări corecte la nivel național. De aceea mă bucur că ministerul a acceptat să nu permitem oricui să execute astfel de lucrări, pentru că în bazele de date nu pot intra orice fel de date. Folosești metode diferite la analiză, ai rezultate diferite. Cine le mai poate înțelege? E un Turn Babel. Pe când dacă ai rețeaua ta de laboratoare pentru analize poți să folosești aceeași metodă, poți să compari rezultatele, poți să înțelegi ce probleme sunt într-o zonă sau alta, poți să propui soluții care să aibă caracter unitar, pentru că a propune soluții diferite la aceeași problemă se pot propune numai dacă cunoști foarte, foarte bine solul. Oricum, solul este diferit, cere și el atenție diferită.
REP: Cât de bine cunoaștem solul?
Mihail Dumitru: Solul deține peste 25% din biodiversitate. Sunt peste 500 de mii de tipuri de microorganisme care trăiesc în sol, pe care, din nefericire, nu le studiem suficient, nu le dăm destulă importanță. Uităm cât de importante sunt pentru mediu, pentru om. Vă dau un singur exemplu. Din sol s-au scos ciupercile antibiotice, care au salvat omenirea de la cea mai gravă problemă, de la tuberculoză, care era o boală extrem de periculoasă. Astăzi nu mai vorbim de un pericol atât de mare în domeniul acesta.
Sunt foarte multe tipuri de microorganisme care au rolul lor în circuitul elementelor de nutriție. Toate, toate astea sunt prea puțin cunoscute și fiind atât de puțin cunoscute, nu sunt nici înțelese, pentru că nu poți să înțelegi ceea ce nu cunoști suficient. Este necesar, deci, să avem o preocupare constantă pentru a evalua caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solului.
REP: Cât de important este pământul pentru viața noastră?
Mihail Dumitru: Solul este principal factor de producție în agricultură, este principal factor de mediu. Dar deseori, noi uităm că este și factor de producție în agricultură, uităm ce funcție are, cât este de important, pentru că pătura asta subțire de la suprafața pământului, un metru și jumătate, rareori mai mult, este cea care menține viața pe planetă. Peste 85% din alimente se produc pe sol sau în sol. El imprimă, deci, calitatea vieții, deoarece caracteristicile solului, limitările solului se transferă la producție. Ai o producție de calitate dacă ai sol de calitate. Fiecare picătură de ploaie, ca să ajungă în apa freatică, trece prin sol. Fiecare apă de irigat pe care o aplicăm, dacă este una impură, solul are grijă și folosește din ea cât este necesar pentru vegetație, dar restul o tratează, pentru că are caracteristici chimice și biologice care permit să purifice apa. Iar ceea ce ajunge în apa freatică, ajunge o apă de calitate, pe care noi o bem fără să o mai tratăm. Deci solul este esențial pentru viață.
Citește pe Antena3.ro
