Huliganii din trafic, "salvaţi" de o definiţie

Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte într-un interviu acordat Jurnalului Naţional despre bilele albe şi cele negre din cadrul structurii pe care o conduce. El susţine că anul 2009-2010 a adus, după mulţi ani, o scădere istorică a numărului de accidente rutiere pe şoselele ţării. A ieşit însă la iveală o altă meteahnă a şoferilor români: agresivitatea în trafic.

Vorbim aici despre cei care frânează brusc şi îţi taie calea, care fac un adevărat slalom printre maşini, dar şi despre sălbaticii care te bat fără drept de apel pe trecerea de pietoni sau îţi devastează maşina. Şi care ştiu că decizia instanţelor îi va lăsa în libertate, nefiind consideraţi  vreun pericol social. În Codul Rutier nu există pedepse pentru astfel de acte huliganice.

Jurnalul Naţional: Domnul Di­ni­ţă, haideţi să intrăm direct în su­biect. S-a tot vorbit în ultima perioa­dă despre schimbarea Codului Rutier. Mai exact, înăsprirea pedepselor pentru şoferii agresivi în trafic. Când se va înfăptui minunea?
Lucian Diniţă: Propunerile noastre sunt pentru înăsprirea Codului Rutier, pentru combaterea violenţei în trafic şi pentru combaterea comportamentelor care nu au nici o legătură cu disciplina rutieră, nu  sunt noi. Eu am mai spus că ele sunt discutate din 2006. Ceea ce ne-a pus pe noi pe gânduri e că s-au înmulţit aceste violenţe în trafic. Şi când spun violenţă nu mă refer la cea verbală, ci la cea fizică. În condiţiile astea, măsura actuală de aplicare a unei amenzi numai pentru faptul că i-a adus injurii sau că i-a arătat gesturi obscene în trafic, astea sunt în mo­mentul de faţă sancţionate.

Atunci?
Există următorul aspect. Când îţi trece unul în faţă, îţi frânează brusc şi tu nu mai poţi,  în condiţii de caro­sa­bil umed, să mai opreşti în timp util. Practic, îl loveşti din spate. Aceste comportamente, la un moment dat, pot fi cauzate de nepăstrarea dis­tan­ţ­ei în mers, dar nu poţi să probezi că ceea ce s-a întâmplat a fost urmare a unei agresiuni în trafic sau o simplă încălcare a unei reguli norma­le.

În ce constă schimbarea propriu-zisă  şi în ce stadiu este?
Ca urmare, noi am propus decela­rea mult mai clară, în aşa fel încât să fie sancţionat ceea ce înseamnă agre­si­vitate. Problema este că aşa cum din 2006 până acum nu am reuşit, nici până în prezent nu au fost stabilite nişte comportamente care  pot fi probate la un moment dat. A fost şi expresia Comisiei pentru Industrii şi Ser­vicii din cadrul Camerei Depu­ta­ţi­lor că trebuie odată finalizată această Or­donanţă prin adoptare prin lege şi adoptarea celorlalte pre­ve­deri. Dar ideea a murit la un mo­ment dat. Am rămas cu aceste dis­cu­ţii. Sunt pur şi simplu discuţii. Sau pot fi luate la modul de propuneri.

Ce înseamnă violenţă în trafic?
Când discutăm despre violenţa în trafic, ea are două conotaţii: una care se înscrie în peisajul con­tra­venţional şi una care ţine de partea penală a lucrurilor. Atunci când discutăm despre vătămare corporală, ea este prevăzută în Codul Penal. În acest caz, eu nu pot să o tratez în Codul Rutier. Atunci, ar trebui să existe o corelare, să fie delimitate  cele care ţin de partea penală şi care ţin de partea contravenţională. Noi am mers pe ideea că, în situaţia persoana a fost cercetată  penal şi instanţa se pronunţă cu privire la faptul că nu prezintă pericol social, dar poate fi amendată penal, atunci să intervină această prevedere în Codul Rutier. Să i se suspende dreptul de a conduce pe o perioadă de trei luni, şase luni, nouă luni. Perioada de suspendare va fi  decisă de Parlamentul României.

Cum se procedează în această situaţie? Cum probează cineva că a fost agresat în trafic? Simpla plângere este suficientă?
Lucrurile nu sunt însă aşa simple. Totul trebuie făcut pe bază de probe, să existe filmul. Ştim foarte bine că românii sunt în stare să se vândă unul pe celălalt. Dacă două familii nu se înţeleg, fiecare îl  va reclama pe celălalt de agresiune în trafic. Şi, atunci, pe simpla declaraţie, aşa cum se întâmplă acum în Uniunea Europeană, este exclus să iei măsuri în România.Trebuie să existe o probă, din care să rezulte că această agresiune s-a întâmplat. Şi aceste schimbări, pe care noi le-am propus, chiar dacă vor fi acceptate, să nu uităm că românul are şi o altă meteahnă. Chiar dacă are dreptul suspendat, el circulă. La risc.

Că tot vorbeam despre comportamente violente în trafic... Şofe­rul român mai respectă legea?
Aici e discutabil. Participanţii la trafic din România s-au împărţit în două categorii. Sunt şi oameni care au înţeles că nerespectarea normelor rutiere atrage vătămarea lor. Şi ceilalţi care o ignoră şi  se folosesc de fel de fel de tertipuri avocăţeşti, judecă­to­reşti. Sunt cei care ştiu foarte bine că la un anumit moment cunosc sau au posibilitatea atât de bine încât să scape, şi instanţele să le dea câştig de cauză.

Ce noutăţi mai sunt pe partea rutieră? De ce "surprize" vor mai    avea parte şoferii?
Există un aspect care nu este mai puţin important, şi anume că am reluat şi am refundamentat propunerea noastră pentru operaţionalizarea radarelor fixe. Vrem, nu vrem, ele sunt un mijloc existent la îndemâna statelor din cadrul Uniunii Europene. Au venit experţi din UE şi au constatat că din punct de vedere  tehnic  îndeplinim condiţiile. Le îndeplinim şi pe cele de siguranţă rutieră. Avem  însă o problemă în ceea ce priveşte legiferarea funcţionării lor. Avem în momentul de faţă legea privind parteneriatul public-privat şi, plecând de la aceasta, intenţionăm, aşa cum am suspendat aceste radare la finele lui aprilie 2009, ca la finele acestui tri­mestru, cel târziu, să putem să le re­pu­nem în funcţie, în special în punctele negre.

Punctul amendă a crescut de la 60 la 67 de lei. E mult? E puţin? S-a mai rezolvat problema colectării amenzilor?
Problema amenzilor este una ve­che. Rolul Poliţiei Rutiere este acela de a aplica amenzile. Cred că alte struc­turi trebuie să se ocupe de recu­pe­rarea lor. Noi acţionăm în stradă şi im­punem o disciplină rutieră, însă în spatele nostru trebuie să fie oameni specializaţi, care să se ocupe de recu­pe­rarea banilor. Nu este problema mea. În mo­men­tul de faţă, trimit poliţist la un con­travenient, şi acela refuză să des­chi­să uşa. Se duce factorul poştal şi zi­ce: «Spune, domnule că nu sunt aca­să". Eu nu pot să combat feno­menul.

Câţi oameni aveţi în subordine?
4.200 de lucrători. Adică, agenţi, lucrători şi personal ci­vil.

Mai sunt stimulaţi oamenii legii să-şi facă treaba aşa cum trebuie? Ştim că în 2010 "s-au bucurat" şi ei de tăierile salariale...
Poliţiştii rutieri au muncit enorm în 2009 şi 2010. Nimeni nu vede. Sau nu se vede pe stradă. Mulţi zic, mi-au fost mie lezate drepturile, nu mă mai  interesează. Poliţia nu face nimic. Numai că trebuie să spun că în 2009-2010 au însemnat scăderi istorice în privinţa numărului de accidente rutiere.
În legătură cu subiectul salarizării în momentul de faţă, tot ce pot să spun e că oamenii din circulaţie au conştientizat că prezenţa lor în stradă duce la diminuarea victimi­ză­rii. Nu este o speculaţie, ci o chestie reală. Şi, acum, întreb de ce trebuie să fie ea cea mai lovită? Este prima linie. Este cartea de vizită a unei ţări. Cu cine te întâlneşti pe stradă prima dată? Cu poliţistul de la rutieră sau cu cel de la ordine publică.

Planuri pentru 2011?
Uniunea Europeană ne-a fixat pentru 2011-2020 ca ţintă reducerea cu 55% a persoanelor decedate în accidente de circulaţie. Să nu uităm că în deceniul anterior România nu a trecut acest prag. Mai mult, între anii 2007 şi 2008, noi nu am făcut nimic altceva decât am tras în jos Uniunea Europeană. Ăsta e adevărul. Nu sunt datele mele, nici ale poliţiei, ci ale raportului pe care Uniunea Europeană l-a prezentat la finele lui 2009. Că în 2009-2010 ne-am ridicat peste medie şi am redresat situaţia, asta este altceva.

Nu sunt pericole sociale?
Cel mai recent exemplu de violenţă în trafic este cel de săptămâna trecută. O şoferiţă a fost atacată pe Calea Vitan, din Bucureşti. Imagi­­-ni­le surprinse arată cum un bărbat lo­veşte cu picioarele portiera ma­şinii în care se afla femeia, enervat, probabil, de unele manevre în trafic făcute de aceasta. Aşa că huliganul se gândeşte să o pedep­sească puţin, blocându-i maşina. Şoferiţa încearcă să scape, însă fără succes. Moment în care agresorul a început să dea cu piciorul în portiera din dreptul femeii aflate la volan. Credeţi că a păţit ceva? Bineînţeles că nu.

19 decembrie 2010. Un  tânăr de 26 de ani, din localitatea Munteni de Sus, a lovit cu maşina un alt autoturism, în timpul unei ma­ne­vre de depăşire, accidentul având loc pe DN 24 Vaslui – Bârlad. Ulte­rior, cei doi şoferi au tras maşinile pe partea dreaptă a drumului, du­pă care s-au luat la ceartă. Tânărul din Munteni de Sus a mers spre maşina celuilalt şofer şi i-a spart geamurile autoturismului. Con­flictul a degenerat, soldându-se cu rănirea gravă a celor doi. În apropierea unuia dintre autotu­risme a fost găsit şi mânerul unei săbii, urmând ca poliţiştii să stabi­lească exact cu ce a fost înjunghiat tânărul din Munteni de Sus.

6 decembrie 2010. Protagonist: An­drei Plăcintă, fiul deputatului PDL Sorina Plăcintă. În seara zilei de 6 decembrie 2010, Răzvan Andrei Plă­cintă şi-a lovit iubita, apoi i-a sărit pe maşină, spărgând luneta şi oglinda, iar când a vrut să plece de la locul conflictului, a intrat cu au­to­turismul său într-un bărbat. Cu toate acestea, instanţa a decis zi­le­le trecute că acesta va fi cercetat în libertate. Şi povestea continuă..

Un caz şocant de violenţă în trafic a fost cel din luna aprilie 2010, de la Craiova. Atunci când Pavel Rentea (62 ani) a fost omorât în bătaie chiar pe trecerea de pietoni de bei­za­deaua Cosmin Drăgan. Potrivit unor apropiaţi ai bătăuşului, acesta pierduse la pariuri, vărsându-şi fu­ria asupra bărbatului care traversa regulamentar pe trecere. Iritat pes­te măsură că P.R. mergea prea încet, Drăgan a coborât din maşină şi l-a bătut fără pic de milă, sub privirile fetiţei rămase traumatizată văzând ce a păţit bunicul său.