Cazul celor şapte tineri vasluieni care au violat o adolescentă îi trezeşte amintiri dureroase judecătorului Nicolae Tănase, care se miră că magistraţii care se ocupă de dosar „au dat bir cu fugiţii”. Ce crede despre caz judecătorul şi cum se trans¬formă violatorii din făptaşi în martori în sistemul românesc, în interviul de mai jos.
Dana Grecu: Domnule judecător, ce credeţi despre decizia colegilor dumnea¬voastră de a-i lăsa liberi pe tinerii acuzaţi de viol?
E una legală. Judecătorii pot lua o astfel de decizie. Problema e dacă ea se impunea, având în vedere gravitatea faptei, numărul făptuitorilor, viaţa şi soarta fetei aceleia, care va rămâne, fără discuţie, marcată. Pe mine mă miră profund că judecătorii au dat bir cu fugiţii.
D.G. De ce vă surprinde?
Pentru că e nefiresc. Un posibil răspuns ar fi acela că unul dintre făptuitori să fi fost folosit în „câmpul tactic”. El sau cineva din familia lui. Chiar aşa o siguranţă la nişte „căcăcioşi” în spaţiul public... Nu cred că şi-ar fi permis asta fără un anumit spate.
D.G. Păi şi judecătorii sunt parte din afacerea asta? Nu au toți boii acasă? Pot fi folosiţi aşa?
Boul e un taur fără testicule. Au boii acasă, dar n-au taurii. Eu cred că judecătorii ştiu mai multe decât lasă să se înţeleagă luând această decizie.
D.G. Deci, dacă eşti folosit în câmp tactic, ţi se poate permite chiar şi să violezi fără să păţeşti nimic?
Cu puţină vreme în urmă, am apărat (ca avocat n.n.) pe cineva într-un proces de proxe-netism, cu fetiţe, băieţi, peşti, bani, relaţii sexuale pe bani cu minore. Şi am avut surpriza ca între martorii din dosar să apară un coleg de-al meu, avocat, care recunoscuse clar că a întreţinut relaţii sexuale cu o minoră şi chiar şi câţi bani i-a dat. Dar apărea ca martor!!! Eu ştiam că el este folosit de nişte organe de anchetă penală, dar să se meargă de la o recunoaştere totală a faptei, să ajungi din inculpat martor... Vedeţi, câmpul tactic e plin de surprize.
D.G. Dumneavoastră, ca judecător, aţi avut vreun dosar asemănător celui de la Vaslui?
Am avut. Dar unul extraordinar de greu. 2659/1998, Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală. În acel dosar era vorba despre un viol în urma căruia victima, o biată femeie în jur de 30 de ani, a murit. La viol au participat mai mulţi bărbaţi şi, surprinzător, complice la acel caz a fost o femeie. Am văzut la dosar mai multe acte medicale întocmite în cursul urmăririi penale. Arătau că victima avusese mai multe leziuni în zona capului, iar pe corp, 53 de echimoze şi 15 escoriaţii. Toate fiind făcute, în opinia procurorului, doar de unul dintre violatori. Am audiat martorii şi ce am putut auzi în şedinţa de judecată pur şi simplu m-a oripilat. Martorii fuseseră parte la viol. Toţi. De ce erau ei martori şi nu inculpaţi, aveam să aflu pe urmă. Pentru că procurorul era supărat că, dintre toţi, doar unul nu voia să recunoască fapta. Şi atunci, drept recompensă pentru cei care recunos¬cuseră, l-a făcut inculpat doar pe acela care nu voia să spună adevărul. Din declaraţiile acestor martori reieşea aşa: întreţi¬nuseră relaţii sexuale două zile şi două nopţi cu victima, care a fost arsă cu mucuri de ţigară aprinse. Avea 53 de astfel de ştampile. Au mutilat-o până a devenit inconştientă. Au declarat şi în timpul urmă¬ririi penale, şi în şedinţa de judecată, în faţa mea, că unul din ei a violat-o şi în stare de inconştienţă, şi după ce a văzut că făcuse pe ea. Mai mult, că individul ăsta a luat-o în cârcă şi, noaptea, a aruncat-o într-un şanţ. Şi acolo, în şanţ, înainte să o abandoneze, a mai violat-o de cinci ori. Întreb fără niciun substrat: dacă ai avea cunoştinţă de acest caz, cum l-ai evalua, ce decizii ai putea să iei în cazul de la Vaslui? Aş vrea ca judecătorii să citească acest mesaj al meu. În România, practica juridică nu e luată în seamă. Fiecare judecător e un deştept solitar şi atât de independent cât vrea, sau poate, după cum spune preşedintele Iohannis.
D.G. Ce ați făcut cu violatorii?
Judecătorul Nicolae Tănase a decis că nu se poate să fie inculpat doar unul singur dintre violatori. Ca numai el să fie judecat şi pedepsit. Şi am dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pentru completarea urmăririi penale. Reţi¬neţi, vă rog, comportamentul judecătorilor care au analizat recursul făcut de procurori. Au admis recursul. Pe fond s-a judecat şi a existat un singur vinovat, care a primit 25 de ani condamnare.
D.G. Aţi avut dureri de inimă?
Da. Mai am şi acum. S-a răscolit în mine povestea văzând ce se întâmplă acum. Povestea cu violul s-a întâmplat cu puţin timp înainte să înceapă împotriva mea campania de anchete penale prin care s-a dorit, nici mai mult, nici mai puţin, să mă trimită la puşcărie.
D.G. Adică s-au folosit de faptul că aţi întors dosarul cu violul?
Da, la cel mai înalt nivel. Doamna ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, devenită celebră după ce i s-a găsit numele conspirativ, pion principal în câmpul tactic, dacă tot vorbim despre asta, a făcut din decizia mea de atunci un motiv pentru o acţiune disciplinară, înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie cu numărul 34/ 4 mai/ 2001. A, altă vină era că am stat de vorbă cu nişte ziarişti, cărora le-am spus aşa: nu avem nevoie de mercenari în justiţie, nu am fost sluga comuniştilor, nu am fost sluga pesederiştilor, nu voi fi slugă nici la actuala Putere. Voi fi ceea ce sunt: un om cu credinţă în Dumnezeu şi în lege, imparțial ca judecător şi nu aservit unor interese poli¬tice. Dacă cineva are nevoie de mercenari în justiţie, să nu bată la uşa mea!”
D.G. Domnule judecător, este de necrezut ce-mi spuneţi!
Adică mă anchetau pentru că am vorbit cu presa şi pentru că am vrut să se facă dreptate unei femei care a fost violată până a murit în chinuri. Adică să fie pedepsiţi toţi cei care o violaseră.
D.G. Ce se poate face?
Să se verifice dacă magistraţii sunt ofiţeri acoperiţi, de exemplu. Eu mă bat la CEDO pentru ce mi-a făcut sistemul. Ştiţi ce spune CEDO? Să verifice statul român dacă a fost atacat dreptul meu la viaţă şi la integritate fizică. A fost! Vă spun eu! Aşa ceva nu mai trebuie să se întâmple nimănui! Ştiţi, violatorii ăştia vor ajunge după gratii, unde le e locul! Am încredere în magistraţii care se vor ocupa de caz.