Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În clasa bolilor reumatismale se încadrează peste 120 de boli de reumatism. O categorie este cea a bolilor degenerative, prin uzură şi de-gradare, adică artrozele. A doua categorie este a bolilor reumatismale inflamatorii: poliartrita reumatoidă, cea mai întâlnită, spondilita anchilozantă şi artropatia psoriazică. Acestea sunt boli cronice, nevindecabile, dar care, tratate, se pot ţine în frâu.
Florin Condurățeanu: Renoir picta cu pensula legată de antebraţ din cauza poliartritei reumatoide. Să înţelegem din suferinţa marelui pictor că nu-şi mai putea folosi degetele?
Dr. Magda Pârvu: Poliartrita reumatoidă atacă articulaţiile mici, cele dintre falangele degetelor, dintre degete şi pumn, mai puţin articulaţiile de sub unghii. Agresiunea atinge şi articulaţia dintre pumn şi antebraţ, cotul, articulaţiile echivalente de la picioare, glezna, şoldul. Debutul este cu dureri în aceste articulaţii şi, dacă poliartrita reumatoidă nu este tratată, se ajunge la anchilozarea acestor articulaţii cu imposibilitatea folosirii degetelor. Boala este nevindecabilă şi nu s-a descoperit încă motivul apariţiei. Este vorba şi de nişte viruşi, şi de o predispoziţie genetică... Suferă mai ales femeile, de trei ori mai des se întâlneşte la ele decât la bărbaţi, iar apariţia se constată cu predilecţie între 40 şi 60 de ani. Simptomele nu sunt clare, o anume stare de oboseală, lipsă de putere, o stare febrilă, jenă în articulaţiile mici menţionate. C u avansarea bolii, dimineaţa aceste articulaţii sunt blocate, bolnavul nu poate aduna degetele în pumn, dar peste un timp înţepenirea lor se reduce. De incapacitatea folosirii degetelor, pe lângă marele pictor francez Renoir, au mai suferit Rubens şi Mircea Eliade. Poliartrita reumatoidă este o boală sistemică: după agresiunea asupra articulaţiilor, maladia poate ataca pielea, vasele, plămânii, inima, sistemul nervos, rinichii. Este o perturbare a sistemului de autoapărare care începe să atace propriul organism. Poliartrita reumatoidă afectează şi articulaţiile temporo-mandibulare, se blochează articulaţia dintre maxilare şi omul nu mai poate mânca.
F.C.: Există tratamentul clasic de ţinere în frâu a bolii, dar nu s-au mai descoperit şi alte terapii?
Dr. M.P.: În ultima vreme, oamenii de ştiinţă au inventat terapiile biologice cu produse obţinute prin inginerie genetică. Ele duc la rezultate bune în poliartrita reumatoidă, în spondilita anchilozantă, în artropatia psoriazică şi în artrita idiopatică juvenilă. Dar terapiile biologice sunt foarte scumpe. Ele sunt suportate de asigurarea de sănătate, însă aplicarea terapiilor biologice se aprobă de o comisie pe baza unui dosar şi, înainte, trebuie parcurse tratamentele clasice.
Guta şi carnea prea tânără
Uneori, în miez de noapte, oamenii simt o durere violentă în degetul mare de la picior, el se umflă, devine roşu şi fierbinte şi suferindul nu mai poate să se încalţe. La debut apare şi febra, care apoi urcă spre 39. Atacul de gută se extinde şi asupra celorlalte articulaţii, dar nu vizează şoldul şi umărul. Acesta sunt considerate articulaţii calde, guta agresionând articulaţiile mai reci. Guta este o tulburare a metabolismului acidului uric. Bolnavii sunt întrebaţi, în general, dacă au mâncat mai multă carne de animal tânăr, vânat sau organe de tipul ficat, rinichi, inimă, deoarece aceste tipuri de carne conţin mult acid uric, generator al crizelor de gută. Animalele au o enzimă care descompune acidul uric, de aceea animalele nu fac gută. Oamenii nu posedă această enzimă şi, prin urmare, acidul uric se depune. Guta era considerată boala regilor, căci nobili mâncau multă carne de vânat. Ieşirea din criza de gută se face prin tratament cu medicamente specifice.
