Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alexandru (Sae) Preda, singurul frate al lui Marin Preda care se mai afla in viata, vorbeste intr-un interviu acordat in exclusivitate Jurnalului National despre Morometii, despre Silistea Gumesti si salcamii copilariei, despre relatia cu marele scriitor. Paradoxal, desi dintre toti fratii sai se intelegea cel mai bine cu Marin Preda, Sae Preda nu apare in Morometii. Si asta pentru ca, spune el, Marin Preda isi asumase in roman pozitia de mezin al familiei, desi nu era. Mezinul era el, Sae Preda, acelasi care i-a dat "gratis" spre folosinta in roman celebra expresie "pe ce te bazezi?". Un lucru la fel de putin stiut este ca, elev fiind, Marin Preda a scris un roman, intitulat "Fereastra", pe care Sae Preda l-a citit in manuscris, dar care s-a pierdut.
A mai citit si "Viata ca o prada" in manuscris, si atunci i-a reprosat lui Marin Preda ca nu a bagat nici "o fusta in roman". Continua sa creada ca e ceva necurat in moartea fratelui sau si este mahnit ca nu se face lumina. "Marin avea niste lovituri la cap foarte ciudate. A fost cu siguranta ceva necurat la mijloc. Multi scriitori il adulau. Erau insa si altii care il urau", spune Sae Preda. Mai este mahnit ca la Silistea Gumesti casa e in paragina, in loc sa fie muzeu, aceasta revenindu-i dupa moartea parintilor unuia dintre frati, Gheorghe (n.r. – Achim din Morometii).
Vocea care mi-a raspuns la telefon parea sa vina direct din Poiana lui Iocan. Mi-a zis cu asprime: Domnule, te cunosc, esti teleormanean de-al meu, dar nu dau nici un interviu! La al doilea telefon s-a mai imbunat. A treia oara, m-a intrebat cand vin, ca sa iasa undeva, in oras, sa ma astepte. I-am spus ca nu e nevoie, intrucat stiu bine Bacaul. Adevarul e ca nu prea-l stiu, fapt care nu m-a impiedicat sa gasesc totusi destul de repede adresa cautata. Singurul frate al lui Marin Preda care se mai afla in viata ma astepta. Mi-am dat seama de asta dupa graba cu care a deschis usa. Am inteles, mai apoi ca, fiind nascut in Teleorman, venirea mea ii amintea de lumea copilariei sale. De fapt, Sae Preda ma astepta nu atat pe mine, cat un semn de acasa. Se vedea ca-i e dor. Nu mi-a spus-o niciodata. Dar am simtit lucrul acesta pe toata durata discutiei noastre.
● Jurnalul National: Cand ati fost ultima oara la Silistea Gumesti?
● Alexandru (Sae) Preda: Prin 2001. De atunci n-am mai fost nici in Bucuresti. Din motive de sanatate. M-au cam lasat si ochii, si picioarele. Cand eram in putere ma duceam in fiecare an.
● Cum vi s-a parut satul? Va mai cunosteau oamenii? Dumneavoastra ii mai cunosteati pe ei?
● Mai cunosteam, dar putini. Cei care ma mai cunosteau pe mine erau tot asa, putini. Vorbesc insa des cu nepotu-meu, Gigi Baltaga, fiul Ilincai, care locuieste in Alexandria. El imi spune ce mai e prin sat. Chiar recent am aflat ca mai traiesc trei dintre colegii mei de scoala. Stii ce mi s-a parut ciudat cand am fost in sat?
● Ce?
● Cand eram copil, casele mi se pareau foarte mari, ca sa constat peste ani ca sunt de fapt foarte mici.
● Si salcamii?
● Ce e cu ei?
● Mai erau salcamii in sat?
● Mai erau, dar nu atat de multi ca pe vremuri.
● Seamana lumea copilariei dumneavoastra cu lumea din Morometii?
● Absolut! Sunt identice.
● Cand ati citit prima oara Morometii? Ce ati simtit cand ati citit-o?
● Imediat dupa ce a aparut. Mi-a trimis-o Marin cu autograf. Era o coperta cu chipul tatalui nostru, imbracat intr-o flanela, cu mainile in buzunare, dupa tutun.
● Ce zicea dumnealui, tatal dumneavoastra, adica Ilie Moromete, despre faptul ca elevii invatau despre el la scoala?
● Nu stiu cand a intrat Marin in manuale. Cred ca tata murise intre timp, iar mama nu stia carte.
● Au apucat amandoi aparitia Morometilor.
● Asta, da! Tata nu comenta succesul cartii, dar se vedea pe el ca este bucuros.
● Dar oamenii din sat ce ziceau despre asta?
● In ’42, eu am plecat din sat la scoala, in Bucuresti. Din Bucuresti m-a dus vantul la Oradea, pe urma, la Iasi, iar in final, aici, la Bacau. Mergeam la un an acasa, nu sedeam mult, ca n-aveam timp. Asa ca n-am purtat discutii cu oamenii despre cartile lui Marin. De auzit, am auzit, insa. Imi spunea sora-mea Ilinca. Unora nu prea le convenea. Mureau de invidie, ca sa nu spun de ciuda.
● Dar Marin ce zicea despre ce ziceau oamenii?
● Ii intelegea pe unii oameni ca nu pricep. Chiar a avut o discutie cu o invatatoare, sotia lui Ionel Teodorescu. Apare in roman o idila intre ea si popa din sat. Dumneaei s-a suparat foc. Marin i-a explicat ca este o mare diferenta intre viata reala si literatura. Altfel, s-a inteles bine cu oamenii Marin. A avut cativa colegi de scoala cu care a pastrat tot timpul legatura.
● V-a vizitat vreodata aici, la Bacau?
● M-a vizitat de doua ori.
● Dumneavoastra il vizitati pe el la Bucuresti? Ce faceati cand va intalneati? Despre ce vorbeati?
● Stateam cate o saptamana la el. Mergeam la Mogosoaia, la teatru. El m-a dus pentru prima oara la un program de cabaret, la Barul Melody de langa Patria. Mai erau cu noi Eugen Jebeleanu, Paul Georgescu si altii.
● Dintre toti fratii, dumneavoastra ati avut cea mai apropiata relatie cu el. Cu toate acestea, sunteti singurul care nu apare in Morometii.
● Dar nu stii de ce!
● Pai asta vreau sa aflu.
● Daca vreau sa-ti spun.
● Si vreti?
● Uite ca vreau! In Morometii el isi asuma rolul de mezin al familiei, dar in realitate mezinul eram eu. Asa ca e de inteles sa n-am loc in carte. Pot zice insa ca Niculae ma reprezinta putin si pe mine.
● Marin Preda radea rar. Dar atunci cand o facea ii contamina si pe altii. Cum era insa cand plangea? L-ati vazut vreodata plangand?
● Niciodata! Poate ca in intimitatea lui plangea. Suparat l-am vazut. A avut un soc cand s-a despartit de Aurora Cornu, dar a trecut pana la urma peste asta.
● V-ati certat vreodata cu el?
● Da, de doua ori. Prima data era venit in vacanta de la Abrud. Le ceruse la scoala sa faca fiecare elev cate un ierbar. Eu i-am zis, vazandu-i ierbarul, ca nu l-a facut el. Marin, care era cu patru ani mai mare ca mine, mi-a carpit doua palme. A doua oara s-a intamplat in Bucuresti. El locuia pe Dionisie Lupu. Era insurat cu Eta, care era foarte gomoasa. Eu dadusem telefon ca sosesc la ei, dar am venit cu alt tren. Am rugat-o inainte de plecare pe centralista de la sfatul popular regional sa-i anunte de schimbarea orei. S-a suparat Eta. S-a suparat si Marin un pic. M-am suparat si eu. Vreun an de zile n-am mai vorbit. M-a sunat el si mi-a spus: ma, da mult mai tii tu supararea.
● Si ce i-ati raspuns?
● Uite ca se mai intampla, asta i-am raspuns.
● Era fratele dumneavostra un om bogat?
● Se fabula ca avea bani multi, dar nu avea. Cumparase o casa pentru cei doi baieti ai sai, dupa publicarea "Delirului". Tot ce castiga era pentru acestia. Avea, cand a murit, vreo doua sute de mii de lei pe numele baietilor. Se poate spune ca la tirajul cartilor sale era un om mai degraba sarac, in timp ce altii, care nu numai ca nu scrisesera, dar nici macar nu citisera o carte, aveau milioane!
● Credeti ca exista ceva legat de Marin Preda ce nu se stie?
● Poate faptul ca primul roman pe care l-a scris s-a pierdut. Era elev cand l-a scris. Se chema "Fereastra". Mi l-a dat sa-l citesc in manuscris.
● I-ati citit si alte carti inainte de a fi publicate?
● Sigur. "Viata ca o prada", de exemplu. I-am si spus, bai, Marine, nu e nici o fusta pe aici, nu e in regula! Pai ma mananca asta daca bag vreo fusta, a zie el, referindu-se la nevasta-sa. Pana la urma a bagat.
● Se spune ca dumneavoastra sunteti autorul expresiei "pe ce te bazezi?". E adevarat?
● Da. Asta era cand sedea cu Nadia Strugaru, pe Aviator Popisteanu. Discutam tot felul de chestii. Pe ce te bazezi? il contram eu. Lui i-a placut si-a preluat expresia. Gratis. Au mai fost si altele. Si expresii, si idei.
● Faptul ca sunteti fratele lui Marin Preda v-a fost de ajutor in viata?
● Nu m-am folosit de lucrul acesta. N-am sarit niciodata cu gura sa spun: stiti, eu sunt fratele lui Marin Preda!
● De ce?
● Ca ce chilipir?
● Continuati sa credeti ca moartea fratelui dumneavoastra n-a fost tocmai curata?
● Bineinteles! E un mister total. Sunt foarte mahnit ca nu se elucideaza. Marin avea niste lovituri la cap foarte ciudate. A fost cu siguranta ceva necurat la mijloc. Multi scriitori il adulau. Erau insa si altii care il urau.
● Sunteti multumit de felul in care ii este cinstita memoria?
● Acum, dupa revolutie, nu! S-au gasit cativa nemernici care sa-i improaste numele cu noroi. Mi-e si sila sa le pomenesc numele.
● Ce se aude cu casa din Silistea Gumesti? De ce nu este acolo un muzeu?
● Marin, Ilinca si cu mine am facut o mare greseala. Dupa moartea tatei, trebuia sa dezbatem succesiunea. Am semnat toti trei ca renuntam la partea noastra de mostenire. Proprietar deplin al casei a devenit Gheorghe.
● Adica, Achim din "Morometii".
● Exact! El si nevasta-sa n-au avut copii. Au infiat o fata. Dupa moartea lor, casa i-a revenit acesteia. Nu locuieste in ea, dar nici n-a vrut s-o vand cand cei de la judet s-au oferit s-o cumpere, ca s-o transforme in muzeu. A zis ca nu-i convine pretul. Casa e acum in paragina.
● Trist, foarte trist! Revoltator chiar!
● Asta e, din pacate, situatia.
● Domnule Alexandru Preda, pe de-o parte, sunteti fratele scriitorului Marin Preda, pe de alta, tatal scriitorului Sorin Preda. Cum va simtiti in aceasta calitate?
● Ma simt bine, cum altfel? Dar nu sunt numai ei doi, mai e si nepoata-mea, fata lui Sorin, Violeta Preda, care este si ea scriitoare.
● Ce credeti despre literatura romana de azi? Cititi ce se mai scrie?
● Nu prea mai citesc. Nu ma mai ajuta ochii.
● Dar despre lumea in care traim?
● Pe ea o mai… citesc. E un amestec de nebuni si de oameni cumsecade. Am iesit din comunism si n-am stiut incotro s-o luam. Nu stim nici acuma!
Primul roman
Aleaxandru Preda a dezvaluit un lucru care nu se stie despre Marin Preda. "Poate faptul ca primul roman pe care l-a scris s-a pierdut. Era elev cand l-a scris. Se chema «Fereastra». Mi l-a dat sa-l citesc in manuscris", isi aminteste el. Nu este insa singura carte scrisa de fratele lui citita inainte de a fi publicata. "«Viata ca o prada», de exemplu. I-am si spus, bai, Marine, nu e nici o fusta pe aici, nu e in regula! Pai ma mananca asta daca bag vreo fusta, a zie el, referindu-se la nevasta-sa. Pana la urma a bagat", povesteste fratele lui Marin Preda.
O familie de scriitori
Alexandru Preda este, pe de-o parte, fratele scriitorului Marin Preda, iar pe de alta, tatal scriitorului Sorin Preda. Intrebat cum se simte in aceasta calitate, el a raspuns: "Ma simt bine, cum altfel? Dar nu sunt numai ei doi, mai e si nepoata-mea, fata lui Sorin, Violeta Preda, care este si ea scriitoare". Daca literatura romana de azi nu o citeste ca nu-l mai ajuta ochii, lumea in care traim, da. "E un amestec de nebuni si de oameni cumsecade. Am iesit din comunism si n-am stiut incotro s-o luam. Nu stim nici acuma!", conchide el.
"Pe ce te bazezi?"
Intrebat daca e adevarat ca este autorul expresiei "pe ce te bazezi?", Alexandru Preda a raspuns: "Da. Asta era cand sedea cu Nadia Strugaru, pe Aviator Popisteanu. Discutam tot felul de chestii. Pe ce te bazezi? il contram eu. Lui i-a placut si-a preluat expresia. Gratis. Au mai fost si altele. Si expresii, si idei". El mai spune ca nu s-a folosit de faptul ca e fratele lui Marin Preda despre a carui moarte crede ca n-a fost tocmai curata. "E un mister total. Sunt foarte mahnit ca nu se elucideaza. Marin avea niste lovituri la cap foarte ciudate. A fost cu siguranta ceva necurat la mijloc. Multi scriitori il adulau. Erau insa si altii care il urau."
Casa in paragina
Despre casa din Silistea Gumesti, Alexandru Preda spune ca "Marin, Ilinca si cu mine am facut o mare greseala. Dupa moartea tatei, trebuia sa dezbatem succesiunea. Am semnat toti trei ca renuntam la partea noastra de mostenire. Proprietar deplin al casei a devenit Gheorghe (n.r. – Achim din «Morometii»). El si nevasta-sa au infiat o fata. Dupa moartea lor, casa i-a revenit acesteia. Nu locuieste in ea, dar nici n-a vrut s-o vanda cand cei de la judet s-au oferit s-o cumpere, ca s-o transforme in muzeu. A zis ca nu-i convine pretul. Casa e acum in paragina".
Citește pe Antena3.ro
